1,235 matches
-
în doze între 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire plasmatică
Ro_80 () [Corola-website/Science/290840_a_292169]
-
p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
la prezicerea mărimilor măsurabile în radioactivitatea de cluster. Peste 150 de moduri de dezintegrare au fost prezise înainte ca alte tipuri de calcule să fie raportate. S-au publicat tabele cuprinzătoare de durate de viață, răapoarte de ramificare și energii cinetice, ca de exemplu Forme de bariere de potențial similare cu cele luate în considerare în cadrul modelului ASAF au fost calculate utilizând metoda macroscopic-microscopică. Anterior s-a demonstrat că chiar și dezintegrarea alfa poate fi considerată un caz particular de fisiune
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Einstein E = mc. Principala dificultate experimentală în observarea emisiei spontane de clusteri constă din necesitatea de a identifica câteva evenimente rare într-un fond perturbator de particule alfa imens. Mărimile determinate experimental sunt perioada parțială de înjumătățire, T și energia cinetică a clusterului emis E. Este nevoie și de identificarea particulelor emise. Detectarea radiațiilor se bazează pe interacțiunile lor cu materia, ceea ce duce în principal, la ionizări. Folosind un telescop semiconductoar și o aparatură convențională electronică Rose și Jones au identificat
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
total de suportul figurativ, bazată pe calitățile dinamice ale unor raporturi cromatice formale (Bridget Riley, Carlos Cruz-Diez), pe de altă parte, și acesta este teritoriul cel mai specific al cinetismului, creațiile încorporează fizic mișcarea sau se constituie într-un proces cinetic. La rândul său, acest domeniu al dinamismului concret își are diviziunile sale, majoritatea artiștilor experimentând diverse modalități. Uneori avem deaface cu prelungire a frondei dadaiste, artiști ca Yaacov Agam, Jean Tinguely, Bruno Munari, Pol Bury preluând cu sens ironic metafora
Cinetism () [Corola-website/Science/302715_a_304044]
-
de ani, Franck a fost numit profesor emerit la Universitatea din Chicago, el însă continuând să lucreze la Universitate drept Coordonator al Grupului de Cercetare al Fotosintezei până în 1956. În timpul șederii în Berlin, principalul domeniu al Profesorului Franck a fost cinetică electronilor, atomilor și moleculelor. Primele cercetări ale sale au constat în, conductivitatea electricității prin gaze (mobilitatea ionilor în gaze). Mai târziu, împreună cu Hertz, acesta a investigat comportamentul electronilor liberi în diferite gaze, în mod special impacturile inelastice ale electronilor care
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
înainte de a ajunge în "inima" navei. b)Verticală, adică pereții blindați și bordajele<br>. Rolul acestei categorii de armură era de a sparge capul-perforant al proiectilelor, și de a le forța să ricoșeze în apă. În cazul în care energia cinetică a proiectilului era prea mare pentru a putea fi deviat, el avea să fie oricum deformat din șocul cu armura verticală. În consecință, orice strat de armură "interior" ar fi putut opri cu ușurință un astfel de proiectil. c)Anti-torpila
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
joasă, dotat cu trei electrozi: un catod care emite electroni, o grilă pentru accelerare, și un anod. Anodul era ținut la un potențial electric ușor negativ relativ la grilă (deși pozitiv față de cel al catodului), astfel încât electronii să aibă o energie cinetică mică după trecerea de grilă. Instrumentele au fost calibrate pentru a măsura curentul electric dintre cei doi electroni, și a ajusta diferența de potențial dintre catod (electrodul negativ) și grila de accelerare. Franck și Hertz și-au explicat experimentul în
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
și a ajusta diferența de potențial dintre catod (electrodul negativ) și grila de accelerare. Franck și Hertz și-au explicat experimentul în termeni de ciocnire elastică și inelastică. La potențiale scăzute, electronii accelerați căpătau doar o cantitate modestă de energie cinetică. La întâlnirea atomilor de mercur din tub, ei participau la ciocniri pur elastice. Aceasta se datorează predicției mecanicii cuantice că un atom nu poate absorbi energie până când energia de coliziune depășește cea necesară pentru a ridica un electron la o
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
elastice. Aceasta se datorează predicției mecanicii cuantice că un atom nu poate absorbi energie până când energia de coliziune depășește cea necesară pentru a ridica un electron la o stare de energie superioară. Cu coliziuni pur elastice, cantitatea totală de energie cinetică din sistem rămâne aceeași. Deoarece electronii au masă de peste o mie de ori mai mică decât cei mai ușori atomi, înseamnă că electronii dețin marea majoritate a acelei energii cinetice. Potențialele mai înalte servesc pentru a aduce mai mulți electroni
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
energie superioară. Cu coliziuni pur elastice, cantitatea totală de energie cinetică din sistem rămâne aceeași. Deoarece electronii au masă de peste o mie de ori mai mică decât cei mai ușori atomi, înseamnă că electronii dețin marea majoritate a acelei energii cinetice. Potențialele mai înalte servesc pentru a aduce mai mulți electroni prin grilă spre anod și a mări curentul măsurat, până când potențialul de accelerare ajunge la 4,9 volți. Excitarea electronică cu cea mai mică energie în care poate participa un
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
9 volți. Excitarea electronică cu cea mai mică energie în care poate participa un atom de mercur necesită 4,9 electronvolți (eV). Când potențialul de accelerare ajunge la 4,9 volți, fiecare electron liber are exact 4,9 eV energie cinetică (peste energia sa de repaus la acea temperatură) când ajunge la grilă. În consecință, o coliziune între un atom de mercur și un electron liber la acel punct poate fi inelastică, adică energia cinetică a unui electron liber poate fi
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
are exact 4,9 eV energie cinetică (peste energia sa de repaus la acea temperatură) când ajunge la grilă. În consecință, o coliziune între un atom de mercur și un electron liber la acel punct poate fi inelastică, adică energia cinetică a unui electron liber poate fi convertită în energie potențială prin creșterea nivelului de energie al unui electron legat de un atom de mercur: aceasta se numește excitarea atomului de mercur. Pierzându-și astfel toată energia cinetică acumulată, electronul liber
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
inelastică, adică energia cinetică a unui electron liber poate fi convertită în energie potențială prin creșterea nivelului de energie al unui electron legat de un atom de mercur: aceasta se numește excitarea atomului de mercur. Pierzându-și astfel toată energia cinetică acumulată, electronul liber nu mai poate depăși diferența de potențial ușor negativă dintre grilă și anod, iar curentul măsurat scade astfel brusc. Cu creșterea tensiunii, electronii vor participa la o ciocnire inelastică, vor pierde 4,9 eV, dar vor continua
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
accelerare depășește 4,9 V. La 9,8 V, situația se schimbă din nou. Acolo, fiecare electron are atâta energie cât să poată participa la "două" ciocniri inelastice, să excite doi atomi de mercur, și apoi să rămână fără energie cinetică. Din nou, curentul observat scade. La intervale de 4,9 volți acest proces se repetă; de fiecare dată, electronii suferă încă o ciocnire inelastică. Același fenomen se observă și dacă în loc de mercur se folosește neon, dar la intervale de aproximativ
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
la 19 volți—una din tranzițiile atomilor de neoni se face cu emisie de lumină roșie-portocalie. Această strălucire se mută mai aproape de catod cu creșterea potențialului de accelerare, aflându-se mereu la poziția din tub la care electronii ating energia cinetică de 19 eV necesară pentru a excita un nou atom. La 38 de volți, apar două străluciri distincte: una între catod și grilă, și una chiar în dreptul grilei. La potențiale mai înalte, din 19 în 19 volți, au ca rezultat
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
Hamilton obținându-se mecanica hamiltoniană. Studiul sistemelor macroscopice impune utilizarea metodelor statistice, care au fost introduse de Maxwell într-o serie de trei articole (1860-1879) și de Boltzmann într-o serie de patru articole (1870-1884), care au pus bazele teoriei cinetice a gazelor. Mai mult, în 1877 Boltmann a introdus conceptul de entropie ca măsură a gradului de dezordine al unui sistem. În secolul al XX-lea au fost create și dezvoltate noi ramuri ale mecanicii: mecanica cuantică de către Max Born
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
de vehicule pur electrice există mai multe tipuri de vehicule electrice hibride. Cele mai comune sunt autoturismele hibride, dar există și furgonete sau autobuze electrice hibride. Vehiculele electrice hibride moderne folosesc tehnologii noi, ca frânarea regenerativă, care, în loc să disipeze energia cinetică a vehiculului în mediul ambiant sub formă de căldură — cum fac sistemele de frânare convenționale — o recupereză sub formă de energie electrică, care este stocată în acumulatori. Unele vehicule electrice hibride își folosesc motorul cu ardere internă pentru antrenarea unui
Vehicul electric hibrid () [Corola-website/Science/335071_a_336400]
-
deja construite, pe baza comparării posibilităților lor. Ulterior ecuațiile eficienței au fost completate pentru schimbătoare de căldură în echicurent și contracurent inclusiv pentru cazul în care fluidele curg cu viteze relativ mari. În acest caz, modificările care intervin în energia cinetică a fluidelor au un efect semnificativ asupra câmpurilor termice. S-a stabilit că eficiența depinde de mărimile adimensionale care compară fluxul termic prin perete cu fluxurile termice maxime posibil pe părțile caldă, respectiv rece, și de patru mărimi adimensionale care
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
efect semnificativ asupra câmpurilor termice. S-a stabilit că eficiența depinde de mărimile adimensionale care compară fluxul termic prin perete cu fluxurile termice maxime posibil pe părțile caldă, respectiv rece, și de patru mărimi adimensionale care descriu influența distribuției energiei cinetice pe părțile caldă, respectiv rece a schimbătorului. Eficiența schimbătoarelor de căldură poate fi calculată cu relații de forma formula 19 adaptate pentru fiecare tip de curgere. Exemple de astfel de relații: Deoarece relații ca ultima sunt greu de folosit în practică
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
a emulsiei formate prin amestecarea fazelor și creșterea randamentului cu circa 6 - 23%. Această evoluție indică faptul că mărirea polarității solventului manifestă un efect favorabil asupra solubilizării compusului format la interfață. Aceste experimente vor fi continuate și dezvoltate prin studii cinetice, prin cuantificarea matematică a influenței principalilor parametri asupra transferului de masă al vitaminei C între cele două faze, în scopul modelarii și optimizării procesului și al transpunerii acestuia la un nivel superior de operare.
SEPARAREA VITAMINEI C PRIN PROCEDEE NECONVENTIONALE - EXTRACTIA REACTIVA by DUMITRITA LEFTER () [Corola-journal/Science/84121_a_85446]
-
în informatică și pentru calculatoare. Leibniz a încercat să creeze un calcul logic, o logică bazată pe utilizarea simbolurilor, fiind un precursor al logicii matematice. În fizică, Leibniz a introdus noțiunea de ""forță vie"" (mv) ca măsură a mișcării (energia cinetică, cum o numim azi), diferită de cea de ""cantitate de mișcare"" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne de energie. Teoria substanței. Leibniz a susținut o nouă teorie asupra substanței care are în centru ideea de acțiune, spre deosebire de
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
hotel de 3 stele din Suceava, la 3 minute de mers pe jos de centrul vechi. Hotel Continental Drobeta Turnu Severin se află în centrul vechi al orașului, pe Bulevardul Carol, în vecinătatea Palatului Cultural Theodor Costescu și a fântânii cinetice. Vechea denumire a hotelui Continental Drobeta Turnu Severin a fost „Hotel Parc“. În vara anului 1967, a început construcția hotelului Parc - nume ce și-l va menține pană în 1997, când a fost preluat de lanțul hotelier Continental și a
Continental Hotels () [Corola-website/Science/320024_a_321353]
-
Fizica statistică reunește trei discipline ale fizicii teoretice, înrudite prin obiectul de studiu dar diferite prin metodele utilizate: "termodinamică", "mecanică statistică" și "teorie cinetică". Obiectul de studiu comun sunt fenomenele în care, într-un sistem macroscopic, are loc un transfer de lucru mecanic, căldură sau substanță. Termodinamica nu utilizează metode statistice, dar principiile ei se justifică prin rezultatele celorlalte două discipline. În teoria cinetică
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]
-
cinetică". Obiectul de studiu comun sunt fenomenele în care, într-un sistem macroscopic, are loc un transfer de lucru mecanic, căldură sau substanță. Termodinamica nu utilizează metode statistice, dar principiile ei se justifică prin rezultatele celorlalte două discipline. În teoria cinetică proprietățile macroscopice ale unui sistem sunt definite ca "valorile cele mai probabile" ale mărimilor microscopice corespunzătoare, pe când în mecanica statistică ele sunt "valori medii" calculate într-un "colectiv statistic" (sau "ansamblu statistic") asociat sistemului. Termodinamica se ocupă cu studiul fenomenologic
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]