2,460 matches
-
că ne aflăm în fața unui scriitor de primă mână, un creator de viață veritabil, mai ales capabil să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totdeauna suficienți termeni negativi pentru deducția absurdității, pentru întreruperea, golul, lipsa de sens și de valori a existenței. Persoanele care trăiesc o astfel de neîncredere de fond nu sunt niciodată satisfăcute și transmit în jurul lor o atmosferă de nemulțumire, plângeri, cinism. De asemenea, există posibilitatea alegerii unei substanțiale încrederi în viață: pot să spun în mod conștient da existenței unui sens în viața mea în ciuda oricărei lipse de sens ce o caracterizează, pot să spun da realității în general, în ciuda incertitudinilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ce anume îmi devenise limpede pe neașteptate? Că prin această întrebare existențială mi se cerea să îmi asuma un risc elementar: riscul de a avea încredere. Ce provocare: a risca un "da"! În locul profundei lipse de încredere a nihilismului și cinismului, mi se cerea să risc o încredere de fond în această viață, în această realitate. Decât o profundă neîncredere în viață, riscă încrederea: o încredere de fond în raport cu tine însuți, cu ceilalți, cu lumea, cu realitatea în general și incertitudinile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
astfel de comportament, în special când aceștia se consideră cinici (în greacă Kynikós = câinesc, fără rușine). Nu am nimic împotriva unui spectacol politic glumeț și distractiv sau a comediei de bun gust, ironică și satirică. Însă mă indignez în fața unui cinism care, tocmai în mediul luptei puterii politice și economice, supune cu rea intenție la o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește diferit, pătând orice adevăr, valoare și normă a propriului scop. Mă indignează cine folosește sarcasmul (iar asta
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește diferit, pătând orice adevăr, valoare și normă a propriului scop. Mă indignează cine folosește sarcasmul (iar asta se întâmplă mai ales în presă) ca mijloc stilistic, discreditarea și defăimarea sistematice. Nihilismul, cinismul, discreditarea și defăimarea sunt atitudini distructive față de viață și ne pot ruina bucuria autentică de a trăi nouă înșine și altora. Sunt totuși exemplare neplăcute ale speciei umane mă gândesc la propriile experiențe de la întâlnirile profesorilor universitari a căror prezență
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și a răului acestei lumi, se află în fața unei enigme, prezentă în istoria omenirii încă din timpurile cele mai vechi: sub formă de întrebare cu glas puternic sau șoptită, de plângere amară sau obosită, sau chiar de cerere derivată din cinism sau indignare. De ce Dumnezeu nu a evitat suferința? Filozoful grec Epicur, aproximativ în anul 300 î.C., pleca de la această întrebare în critica pe care o făcea religiei. În timpul Iluminismului, filozoful raționalist Pierre Bayle a dat formularea clasică pentru o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ne împiedice să ne dăm seama că o ardere trebuie deosebită de alta, o distrugere de altă distrugere. Să arzi cu indiferență nu este același lucru cu a arde cu simpatie sau cu pasiune. Arderile făcute cu nepăsare, nonșalanță sau cinism sunt o crimă împotriva umanității. Arderea pe care noi o avem acum în fața noastră trebuie s-o realizăm într-un mod care să fie pe măsura obiectelor arse. Trebuie făcută cu reculegere. O săvârșim în slujba spiritului și a literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sa unilaterală de a suspenda convertibilitatea în aur a monedei sale, pe 15 august 1971. Dar de la amplasa microfoane spion în sediul partidului advers la a nega faptele, deși acestea erau demonstrate evident, înseamnă să faci pasul de la realism la cinism. Acesta din urmă îndeamnă la acte contrare moralei și valorilor sociale. Dintr-un anumit punct de vedere, noțiunea de "pasager clandestin" și analiza critică a școlii Public Choice ar putea conduce la a nega orice capacitate a oamenilor de filantropie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
încît nu mai dau doi bani pe vorbe. Pur și simplu nu mai cred în cuvinte, în virtutea de a aduce în fața minții niște nuanțe pe care nici o altă unealtă, în afara cuvintelor, nu le poate naște. La mijloc e amestecul de cinism și vigilență pe care oricine îl capătă din momentul în care realizează că e prins într-o carcasă mediatică ce ajunge să țină loc de realitate. Pe scurt, ne-am deprins să privim cuvintele ca pe o mască al cărei
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
în pielea unui erou caragialesc, neputînd fi decît un spectator al pieselor lui Nenea Iancu. Gata a aplauda din sală, a se entuziasma, dar la o igienică distanță ireductibilă. Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
a autorului a fost aceea de a răzbate într-o lume unde soarta nu-i oferise la naștere nimic, în afara unei dotări intelectuale superioare. încă de la începutul cărții, Codru Drăgușanu se autocaracterizează plin de luciditate și fără a-și ascunde cinismul care l-a ajutat de atîtea ori să iasă din situații dificile: "Strămoșii noștri au fost esperți și nu în deșert ziseseră honores mutant mores. Și eu, de cînd mă cred oamenii abate, mă depart de Diogene și mă apropiu
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
satul său, adolescentul are un gînd duios pentru iubita lui Chirica, dar blînda Chirica e curînd uitată și nu va mai reveni niciodată sub pana memorialistului. în schimb, Rastignacul ardelean, care se amuză, dar nu se îndrăgostește, procedează cu același "cinism" și cînd e vorba de jocurile iubirii. Aflat la Baden-Baden în suita unui prinț, culege fără nici un sentimentalism fructele care i se oferă, amuzîndu-se copios de naivitatea fetelor: "Dară iacă trec la cunoștințe mai delicate, feminine. Știi că de-acasă-s flăcău
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
o casă de "înalt protocol" într-una pur și simplu de "protocol". În anii următori ruminează o ură inextingibilă împotriva Geniului Carpaților. Se pare că a savurat în fața televizorului secvența execuției cuplului Ceaușescu. De bună seamă covîrșit de toxinele propriului cinism, a decedat în 1993. Concluzia lui Vladimir Tismăneanu e pertinentă: "Leonte Răutu a perorat mai mult ca oricine altcineva despre creativitatea intelectuală, despre imperativul Ťluptei împotriva dogmatismuluiť. Nu va fi însă nicio exagerare să spunem că întreaga sa biografie nu
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
că rândurile pe care le scrie își vor găsi o întrebuințare practică! "Cine știe? O fi existând în aceste note puțin aur?" În ciuda dependenței totale de mamă, frecvent afirmată, nu durerea e sentimentul primordial, ci iritarea. Scrisul lui Barthes frizează cinismul tocmai prin precizia și adâncimea analizei, prin capacitatea, în mijlocul durerii, de a divaga savant despre îndatoriri și concepte. Mama moartă încă nu e îngropată, iar Barthes găsește resurse pentru a face subtile disocieri pe tema care, cum spune, îl irită
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
combinat cu lupta pentru supraviețuire. Destinul Fridei este mai mult decât elocvent din această perspectivă. Ea este fiica răsfățată a boierului de Ciulinești, familie cu un destin tra-gic după preluarea puterii de către comuniști. Victimă a regimului, copila se transformă cu cinism în torționar care nu ezită, pentru a-și atinge scopurile, să treacă prin paturile unora dintre cei care i-au distrus fa-mi-lia. După ce familiei ei i-au fost confiscate toate bunurile, își umple casa cu bunuri rechiziționate cu ocazia perchezițiilor
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
plînsul. Că, din rîs, nici nu prea ne mai putem opri. Deși nu prea știu dacă nu cumva nu e rîsul nostru. Chiar și pe puținele noastre valori ne cășună: că sînt prea "gonflate", că sînt cabotini, că debordează de cinism. Păi, cum ați vrea să fie, cînd noi așa stăm? Pe un munte de cinism. Și cînd ne scremem precum muntele ca să fătăm o singură idee nouă, iar apoi ne batem joc de ea, nici măcar nu ni se mai pare
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
dacă nu cumva nu e rîsul nostru. Chiar și pe puținele noastre valori ne cășună: că sînt prea "gonflate", că sînt cabotini, că debordează de cinism. Păi, cum ați vrea să fie, cînd noi așa stăm? Pe un munte de cinism. Și cînd ne scremem precum muntele ca să fătăm o singură idee nouă, iar apoi ne batem joc de ea, nici măcar nu ni se mai pare cine-știe-ce, din astea, idei noi, doar au văzut și alții. Am vrea să avem cultură
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
vine să plîngi nu consuma toate lacrimile dintr-odată. / Nu căuta speranța atîrnată de pereții temniței. Ea are aici un singur sălaș: în obișnuința de toate zilele. / În temniță te eliberezi în fiecare zi". Astfel patosul se contrage într-un cinism carceral, ca saturație a răului, ca situație-limită a individului confruntat cu maxima ticăloșire a semenilor, grafiind "un ethos al martiriului și al speranței". n (va urma) Dar criticul de la Vatra se simte mult mai la largul său în exercițiul atitudinii
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
să aibă eleganța ei chiar și când doamna ratează de puțin tramvaiul alergând pe tocuri pierdută însingurat în mulțimea indiferentă a metropolei. Se simte în filmul lui Clint Eastwood contrafacerea, demonstrația punct cu punct, și deplasările de accent sesizabile în cinismul extrem al unora dintre persoanje și dedicația superlativă a altora. Desigur, avem și puțină frondă feminină, lumea bărbaților e luată cu asalt și zguduită bine, câteva schije feministe îți zboară pe la urechi, însă nu trebuie să te îngrijorezi, ele fac
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
fără probleme. Din nefericire, hârtia mestecată îmi lăsa un strat lipicios în gură și pe limbă, ce se dizolva de abia peste câteva ore..." Constatându-și biblio-bulimia, Firmin se întreabă cu gravitate: "geniu sau tulburare de alimentație?" și constată cu cinism: Chiar dacă nu-ți hrănești trupul, simpla acțiune de a mesteca și înghiți ceva îți hrănește visele. Iar visele legate de mâncare sunt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, până la moarte". Floare la ureche pare această îmblânzire a cărților
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
al Lupilor." (pag. 779) De fiecare dată în asemenea situații neobișnuite, Nicolae Manolescu execută, în manieră călinesciană, judecățile de valoare - numai și numai de valoare - ale altminteri conjuncturalului Călinescu. Lucrul se întâmplă disparat, dar semnificația lui e unitară, amendând fericit cinismul celebrei propoziții din 1941 despre Slavici. "Moartea izbăvi în 1925 opera de om" e o afirmație definitiv străină estetic de spiritul Istoriei critice a literaturii române. (va urma)
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
drept și cooperant. De ce aș merita votul alegătorilor din fotbalul românesc? Candidatura pentru președinția FRF și tot efortul pe care îl depun pentru a câștiga aceste alegeri nu sunt expresia unei dorințe personale deșarte, ci consecința unei revolte interioare în fața cinismului și a nesimțirii cu care o instituție importantă din societatea românească a fost adusă la ruină, proiectându-i-se în continuare un viitor mizerabil. Am ambiția de a-mi mobiliza toată cunoașterea și expertiza pe care le-am căpătat în
INTERVIU cu Răzvan Burleanu, candidatul pentru FRF care ne-a făcut Campioni Europeni la Minifotbal: Cum speră să rezolve problemele Federației și cum vrea să revitalizeze fotbalul românesc - EXCLUSIV DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74482_a_75807]
-
și cărunte și mi se par toți că sunt aceiași." (p. 70) Nu tot așa rămînem, toți, în ospeție la acest vag și solemn altă dată? Cilibi Moise, Chimiță, Sînge-Rece, Bărbucică sau Ibric erau oamenii lui, de neam amestecat. Un cinism șăgalnic, dacă i se poate spune așa, e rețeta vieții lor, și-a vieții lîngă ei. Într-un oraș care disprețuiește statornicia, fiecare e singur, în fond. Obligat, însă, la ieșirea în lume. Leacul, verificat, al oricărui fiasco. Și istoria
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
în care prăpastia separă nu în funcție de sînge, de gene și de etnie, ci numai după ticăloșie. Fascismul și comunismul stau de aceeași parte a baricadei. Împreună cu totalitarismul, cu extremismul. Împreună cu un arsenal întreg de bestialități și cruzimi. Tot acolo este cinismul diabolic și prea adînca aplecare a omului spre odioșenii îndreptate, din cauze aparent diferite, împotriva celuilalt. Hitler, Stalin și pleiada și-au născocit ținte, le-au numit diferit. Ura față de om a fost, însă, la fel de uriașă și de covîrșitoare. Ca
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
acestuia, ele duc la o inversare a valorilor, printr-o odioasă metamorfoză. Răul capătă părelnic funcția Binelui, sub pretextul unui "progres" dubios, țel compromis prin mijloacele inacceptabile de care se face uz: "Binele este Răul, într-un sens, susținea cu cinism Marx. Ceea ce trebuie eliminat. El se opune progresului în relațiile interumane. Răul este Binele pentru că produce mișcare și face ca istoria să continue lupta". Demonia marxistă ilustrează cu eclatanță o asemenea uzurpare. Toate revoluțiile bizuite pe violență, de la cele franceză
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]