2,485 matches
-
În adâncul ochilor, Ca Ea să te știe că-i aparții, Că-ți aparține - Și să nu te urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PERJARUL Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Din Comuna Rădășeni, Mai la deal de Fălticeni, E o faimă răspândită De-o-ntâmplare inedită. Cică o cioară dintr-un pom, A furat de la un domn, Perje dintr-un prun bazat. A dat iama... ș-a zburat! A-ncercat omu’ s-o prindă, Aruncând la ea din tindă, Cu chetroaie și cu sape, Din cioc pruna ca să scape
PERJARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370299_a_371628]
-
sumbre - gulerate... ...nu privi - Criste - când pe ei îi judec: voi ști cămașa-mi de pe gât s-o suflec... AUTOCRATOR întreg pământu-ar asculta de mine dac-aș dresa cer și pământ în rimă dar am de-a face doar cu ciori meschine care-mi cobesc că voi făptuì crimă popor după popor scufund în mintea dezacordată-ntr-una - vânt de ciumă rostogolesc cuvinte-n gând ca lintea eu însumi - craniu-s - brăcinari și...glumă! pe dumnezeul de la colț de stradă l-am pus
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului (o dedic mamei și tuturor mamelor plecate înainte de vreme) maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori acolo înlăuntru tu încă pulsezi de sus rotogoale de ciori mă caută acum când știu tu visezi rămas-am același în trup de copil te caut și viața mi-e o întrebare gândul umbrit și umil așează la căpătâiu-ți o rază de soare Referință Bibliografică: Scrisoare către mama / Teodor Dume
SCRISOARE CĂTRE MAMA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369306_a_370635]
-
alte harnice surate. Priviți cum își lasă copacul sămânța să cadă pe solul fertil, cu speranța că apa o va ajuta să înalțe un alt copac la fel de trainic și înalt precum măreția pădurii. Și atunci, de ce ne mirăm că o cioară strânge gunoiul făcut de oameni, că o veveriță vine și mănâncă semințe din palma unui om, că o pasăre se scaldă în apa păstrată în palma unui fetițe, că puiuții unei găini caută căldura sub blana unei pisicuțe, că un
INIȚIAL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369534_a_370863]
-
admirator al femeilor - să-l cinstim cum se cuvine! Ce-ați zice de „Fabule mici pentru oameni mari”!? Daniele, mă ajuți? Daniel: Sigur, maestre! GEORGE: FABULA NUMARU 1 - MICROSCOPICA Când pleca odată la război un om I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom: - Du-te la oștire, pentru țară mori Și-ți va da nevasta un copil din flori! Omul, Auzind această, n-a mai vrut să plece, Deci a fost la urmă fiindc-a dezertat Condamnat la
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
scara socială fără parapet, / [...] / aburii gurilor știrbe lipescu-se / de oglinzile acre, înrămate / în coaja de lemn câinesc / [...] / ce reușită petrecere a peștilor / din acvariul cu pierderi decente...» (Chef la cantina săracilor). Câteodată intră în „colimatorul nic-sârbu-idal“ și „ambiguitatea“ cu toate ciorile-i „de înaltă reacție“, cameleonic-vopsite, de peste un nerafinat-arghezian «tsunami de flegmă», tsunami ajuns până la „termopanele inimii“ eroului poematic al lui Nicolae Sârbu: «Dați buzna cu grijă, așa cu năduf, / grijania mamii ei de ambiguitate, / [...] / scapă cine poate de valul uriaș
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
cu năduf, / grijania mamii ei de ambiguitate, / [...] / scapă cine poate de valul uriaș / de ziare ce vine spre mine / râzând, prostule, stai / în picioare pe acest transparent / tsunami de flegmă / strălucind pe termopanele inimii, / prin târg înnoptez pe umăr / cu cioara vopsită ambiguu...». (II*) Pendulul din constelația Lyra, dar într-o berlină, pe căile vlăsiilor de reportaje, de interviuri etc. Sfera liric-tematică / programatică revelată de radiografia noastră făcută cărții de versuri, Că poetu' nu-i ca omu' (2005), se amplifică armonic
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală. Se
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
Constiinta > NUCA DISCORDIEI Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului La mijloc de ulicioară, Pe un ciot, în fapt de seară, (Serios sau într-o doară) Se certau un corb și-o cioară Că-n curtea lui Moș Ilie, Cel de lângă prăvălie, S-au vândut (nu-i jucărie) Două nuci la preț de-o mie. -Cine n-a dat veste-n sat, Că eu acum am aflat? Nucile s-au terminat. Zise corbul
NUCA DISCORDIEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369719_a_371048]
-
o mie. -Cine n-a dat veste-n sat, Că eu acum am aflat? Nucile s-au terminat. Zise corbul supărat. Ce mai zarvă! Ce tam-tam! Dară uite! Sus pe ram O nucuță. Tre' s-o am! Nu-i dau ciorii nici un gram. Și s-au bulucit de-ndată Către creanga-mpricinată, Dar surpriză epocală: Nuca lor era cam goală. Morala: De nu știți ce câștigați Faceți pace, nu luptați! La ce bun luptă și sânge Dacă nimeni nu învinge? Referință Bibliografică
NUCA DISCORDIEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369719_a_371048]
-
oamenii. Vezi găinușa aceea care vine să fie îmbrățișata de un copil, căluțul care se așează în poala stăpânei lui să fie mângăiat, văcuța aceea drăgălașă care își pune grumazul pe umărul stăpănului, peștele care sărută gurița unui bebeluș, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți că nu simte durerea când dai cu toporul în el, când îi rupi crengile și i le bagi pe foc Apa nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
esențe. • Veșmântul e menit să acopere defectele umane. • Sursa turor nemulțumirilor rezidă în faptul că avem totul și totul ne lipsește. Într-o lume stresantă nu poți așeza nervii într-o cutie muzicală. • Aerul și peisajul îți fac bine, dar ciorile ne scot din sărite. • Omul e prea egoist ca să-i lase și semenului său o bucată de cer senin. • Fizicul este carcasa, magma este creierul • Dăruirea ta și dăruirea ei sunt inegale. De aici perpetue altercații și despărțiri. • Autocunoașterea e
GÂNDURI REBELE (30) – AFORISME (13) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353409_a_354738]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CUIBAR DE POEZIE (DE ZIUA POEZIEI) Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Pe stâlp din grădina mea se sfădesc un stârc și-o cioară. Să își împartă, ar vrea, o mireasă primăvară. Cuibar în ea și-ar făcea stârcul, îndrăgostit tare. Cioara, dragoste și-ar da, să îi sărute picioare. Pe vântul tremurător, de a iernii provocare, cu zăpada mieilor, fulgi de nea plutesc
CUIBAR DE POEZIE (DE ZIUA POEZIEI) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353432_a_354761]
-
în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Pe stâlp din grădina mea se sfădesc un stârc și-o cioară. Să își împartă, ar vrea, o mireasă primăvară. Cuibar în ea și-ar făcea stârcul, îndrăgostit tare. Cioara, dragoste și-ar da, să îi sărute picioare. Pe vântul tremurător, de a iernii provocare, cu zăpada mieilor, fulgi de nea plutesc în zare. Din Iarna zgribulită zboară amintiri cărunte. Că-n loc vine grăbită, zână cu răvaș pe frunte
CUIBAR DE POEZIE (DE ZIUA POEZIEI) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353432_a_354761]
-
se umfla a pâine în cuptoare de piatră am văzut odată cum morile își ridicau fustele și plecau în câmpie și se transformau în sperietori pentru păsări și cumva nu mă miram dimpotrivă mă așezam lângă ele și fluieram după ciori când îmi amorțeau buzele de atâta fluierat mă spălam cu țărână pe față până prindeam rădăcini poate aș fi înmugurit și mi-ar fi crescut frunze subraț iar ochii mi-ar fi strălucit ca două boabe de rouă Referință Bibliografică
SISIFŞI MUNCILE CÂMPULUI de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353469_a_354798]
-
un turn, zbură spre Țara de Fum, blestemând și înjurând. După ce termină cu toate babele, Mărțișor intră în Palatul de Gheață Veșnică. Scotoci prin toate cotloanele și văzu că e pustiu. Ieși afară din palat. Cioroipanii, care se transformaseră în ciori obișnuite, zburau cuminți și îl urmăreau cu atenție, cârâind discret și codificat. Mărțișor se întreba unde îl poate găsi pe Ghiocel și dacă mai este viu. Se duse pe platoul de gheață unde erau stâncile babelor și îl dezgheță, apărând
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
cu afirmația Domnului SCRIITOR Ciubotaru din ultimul capitol al cărții: „Eu am fost trimis în Cosmos cu peste șapte milenii în urmă. Si am umblat pe diferite căi date de oameni: Calea Laptelui, a Brânzei de Capră Castrată, a Cepei Ciorilor, a Centauridelor, a Pegasului cu roți și alte câteva sute sau peste o mie, unde ne-au dus rachetele și Comandorii Galactici. Când am împlinit 72 de milenii mi s-a spus că trebuie sa mai las locul și altora
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
responsabilitatea luată înaintea lui Dumnezeu, a respectat cu strictețe cele trei voturi monahale, aplicându-le în mod consecvent, fără șovăire, în duh de smerenie și jertfă totală. Rămâne la Mănăstirea Prislop până în 18 mai 1952, când se transferă la Mănăstirea Cioara - Afteia, județul Alba. Viața mănăstirească în Transilvania nu era atunci într-o stare înfloritoare, ca în Muntenia sau Moldova, realitate pe care o cunoștea atât din studiul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române, cât și nemijlocit, de aceea Părintele Dometie Manolache dorea
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
de regrete crengile-mi sunt atele la durere când un vânt rece de toamnă trece, trezindu-mi din vis rădăcina. Sunt copac mângâiat de suflarea unei clipe ce zace-n speranța aștept lacrima soarelui să spele de păcate, coroană abandonată ciorilor stinghere... O toamnă, zeița care teși visarea, măi lasă-mi, frunzele să-mi acopere gândurile ce mor de dorul iubirii, să-mi aducă a veșniciei adiere păsările să mă atingă cu degetele fericirii. Referință Bibliografica: Sunt copac / Elenă Lavinia Niculicea
SUNT COPAC de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354344_a_355673]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > OCHII PĂUNULUI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului vrăbii impertinente își dispută pâinea mea aburinda jertfita furnici masochiste clădesc temerar mușuroaie pe epiderma ta translucida sunt ciori care-mi fură din palmă iubiri de o vară legate cu atele cratere fisurate ale inimii mele maghrebiene guguștiucii își lipesc cuiburile cu lutul ce se scurge din mâinile tale diletante mi-a plecat sufletul la Marea Moartă cozi de
OCHII PĂUNULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353772_a_355101]
-
deștepților sunt mai grave. Cine taie frunze la câini nu se interesează de rasă. • Fiecare soț cu problemele ei... • Soacra mea e ca un ziar. Apare zilnic! • Cum naiba gîndesc unii în colectiv?! Să nu dau vrabia din mână pentru cioara de pe gard? De ce nu? Nu am nevoie de niciuna! • Minciuna are picioare scurte... Dar sprintene! Acela-i înțelept, care din două rele nu alege pe nici... una. • Adesea, singurul lucru pe care îl au în comun două state vecine este
CIUPERCI & PÂINE ŞI SARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353793_a_355122]
-
străpungeau pieptul tânăr și dornic de amor, Săndica trezea bărbatului dorința de a o avea în acea noaptea pe seducătoarea femeie. Săndica luase și ea o hotărâre înțeleaptă. Cum spunea de obicei românul: „să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard”. Așa va proceda și ea. Viorel va fi de rezervă. Când se va ivi ocazia, îi va putea încerca priceperea și talentul său în tainele amorului. Deocamdată se lăsa purtată de ritmul muzicii, abandonându-se total în brațele
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
DILEMĂ Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Am fost nedumerit de ce în țară E lumea cam de toate sictirită, De prețuri, de corupție, de mită ... Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară, Pân' ce-am ajuns acasă, personal, După treizeci de ani peste Pacific, Să aflu'-n prima zi' și să edific Dilema, într-un mod rațional; De cum am coborât din avion, Un bagajist m-a luat de geamantan Și pân' s-
DILEMĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353091_a_354420]
-
ale prăvăliei, însă oamenii păstrau cu sfințenie tradițiile așa că nu li se părea nimic ieșit din comun să discute despre astfel de activități intrate oarecum în istorie. Ușa cârciumii se deschise larg și în încăperea sulfuroasă pătrunse o sperietoare de ciori. Asta pentru noi cei neobișnuiți cu moda în rural. Pentru cei de-ai casei era moș Cotârlă, un consătean ale cărui obiceiuri erau foarte bine cunoscute. Prin urmare, toți se făcură că nu-l văd, fiindcă iscusința sa de a
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]