661 matches
-
cârpă, un trandafir și un pui, mama se ducea la lucru, eu adunam lemne aduse de apa pârâului și adunam buruieni și le tăiam și le dădeam la rațe. Grivei, câinele nostru, se tot ținea după mine, era un câine ciobănesc mare cât casa și Într-o zi l-a luat tata cu el la coasă, numai atunci o apucat să mă muște câinele lui Văsălie când eram băgat În părău după lemne și buruieni și numai după ce terminam treaba mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu greu din brațele lui, parcă rupându-și din ea fiecare mișcare și apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
braț, explică lui Marius unde poate găsi compania căpitanului Apostol. Urmând indicațiile caporalului găsește trupa în spatele unor magazii din tablă, pregătită de plecare. Pe plutoane, încolonați câte patru, cu arma la picior, soldații așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
casă ca să se gândească. Se plimba până În parcul Uzinei de Apă, uimit că americanii construiseră așa un palat ca să găzduiască filtrele de apă și valvele de admisie. Se ducea pe malul râului și stătea pe lângă bărcile trase la mal. Câini ciobănești germani, legați În lanț În curți albite de gheață, mârâiau la el, arătându-și colții. Privea pe furiș prin geamurile magazinelor pentru pescari, Închise peste iarnă. Într-una dintre aceste plimbări trecu pe lângă un bloc demolat. Fațada fusese dărâmată, dezvăluind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Gloanțele retezară cu totul picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al Statelor Unite și o făcură să se prăvălească Într-o parte, ca un bețiv. Gloanțele pulverizară geamul cabinetului veterinar și trecură mai departe prin pereți, până la cuștile animalelor din spate. Ciobănescul german care a lătrat non-stop timp de trei zile și două nopți amuțește În cele din urmă. O pisică se răsucește În aer, dând drumul la un țipăt, iar ochii de un verde aprins i se sting ca o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ia? Printre țărani află că în apropiere se ține un târg săptămânal, unde se aduc și animale. Ce fel de animale, nu i-au spus. Săptămâna următoare era la târg! Spre satisfacția lui, întâlni un om care avea un câine ciobănesc mioritic. Mare, negru, cu ochi inteligenți. Când se apropie de câine, acesta îi linse mâna. A înțeles că era câinele de care avea nevoie. Plăti un preț piperat și omul îi spuse câinelui: Du-te! Ăsta-i noul tău stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
timpul cu biserica, de unde aducea colaci, pomeni și prescuri, cu atelierul și cu bodega din capătul uliței. Ea făcea legea în casa cu două camere și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă și stinse cu lapte acru sau chișleag. Festinul se-ncheia cu procesiunea ghicitului în bobi de porumb sau fasole. Și mai niciodată bunica nu-și greșea prezicerile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
năpraznice ale pneurilor de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme de nici cinci luni, își poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea brumelor târzii își vor arăta toate cele. Doar lucruri nesemnificative, doar nimicuri, doar fleacuri. Către acestea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
voi mai lucra niciodată pentru Panache sau pentru Lily Headley-Smythe, declarase Oliver. Până data viitoare, râsese Lisa. Nu, spusese el, cu o figură serioasă. Niciodată. Și nu a mai făcut-o, nici măcar după ce Lily i-a trimis un pui de ciobănesc irlandez pentru a-și cere scuze. Lisa era plină de admirație. Era atât de hotărât, de idealist. Dar asta înainte ca această inflexibilitate să o afecteze pe ea. Pentru că atunci când s-a întâmplat nu i-a mai plăcut la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se sparge oglinda din dormitor. Conștient de faptul că ea se crede urmărită, amenințată, și vede la orice pas violența luând adevărata sa înfățișare, a morții (II, p. 623), veterinarul trece în revistă evenimentele ciudate din ultimul timp : uciderea câinelui ciobănesc și incendierea cabanei unde Marghioalei îi plăcea să meargă. El realizează că sunt prea multe coincidențe în stare să scoată din minți pe oricine. Neliniștea celei vizate devine explicabilă : Evident, e urmărită... Dânsa își vede de treburi, dar se simte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se ocupă de problemele practice întâmpinate în procesele de extindere și consiliere agricolă, oferind, de asemenea, și soluții pentru forurile administrative interesate. Cel de-al doilea analizează o sărbătoare rurală, Nedea, urmărind să arate felul în care transformările acestei sărbători ciobănești, de-a lungul timpului, reflectă schimbări la nivelul mentalităților, tradițiilor, al sistemului economic și al societății în general. Blagica Sekovska (Rural Exclusion and Sustainability in New Macedonian Countryside) analizează schimbările produse la nivelul zonelor rurale din Macedonia, unde peste 85
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
unei zile obișnuite și-i era foame. Totul era absolut În regulă. Julia ieșise, fără să se aștepte să-ntîrzie atît. Întîrziase, asta-i tot. Pentru Dumnezeu, oamenii Întîrzie tot timpul! Se decise să pregătească cina. Adună ingredientele pentru o plăcintă ciobănească. Își zise că, pînă ce plăcinta va fi pusă la cuptor, Julia va fi acasă. Asculta radioul În timp ce gătea, dar lăsă sonorul Încet; și În tot timpul În care fierse apa, prăji carnea tocată, pisă cartofii, stătu Încordată, Încercînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Culorile vii îți luau ochii și te pierdeai în marea de păduri și pășuni. Am intrat apoi în enorma catedrală a pădurilor. Aici se simțeau puternice mirosuri de rășină de la diverse conifere. Din depărtare, se auzeau clinchetul tălăngilor, lătratul câinilor ciobănești și fluierele păstorilor. O clipă urcam, apoi coboram, admirând culmile unice în blânda lor arcuire; contemplam priveliștea acestor munți ca niște temple. Admiram oceanul verde al coniferelor și vârfurile ninse ale munților mi se păreau niște turnuri de catedrală. Deodată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și mai înțelept decât toate? — Bunul măgar! - răspunseră într-un glas boierii. Și măgarul, desigur - răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nedumerirea celor doi călugări. La ora asta, don Peleto, doctorul, își spală câinii. într-adevăr, la fereastra cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe signora, apoi fluieră scurt. Peste umărul lui țâșni atunci un al doilea câine, un ciobănesc, mare, care însă nu calculă prea bine traiectoria și căzu în apă cam într-o parte, schelălăind ușor. Doctorul făcu o mină nemulțumită și fluieră într-un fel deosebit. Apăru iarăși primul câine care intră în apă ca o săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un loc unde să ne putem întrema. Episodul 183 O SISTEMĂ DE APĂRARE — Dar să lăsăm aceste triste întâmplări, căci, orice s-ar spune, un domn schimbat e un domn trist - grăi spătarul Vulture, aruncând un os unui câine mare, ciobănesc, ce adăsta prin curte - și cu cât e schimbat mai des, cu atât tristețea e mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează în surghiun. Să trecem la altele mai vesele, cinstind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu mai sunt ruși, s-au făcut sovietici, nu mai cred În Dumnezeu... - Ba asta nu! Rusu tot rus rămâne: zgârii oleacă coaja de savietic, dai de pravoslavnic - ’i cunosc, așa-i conooos’, de pe vremea moscalilor... Rusu-i ca cânele ciobănesc, tre’ să știi cum să-l iei. Că, dacă-l iei cu ghinișoru, atuncea... Ș’ dacă ne dă și Dumnezeu oleacă de mână de-agiutor’, atuncea... Nu știu dacă Dumnezeu Îi va fi dat lui Moș Iacob oleacă de mână de-agiutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de noapte - când erau... Uite de ce n-am vrut să-mi schimb numele, când cu „repatrierea”. - N-are nimic latin, numele - cert este Însă că seamănă cu altenume țânțărești: Goga, Goja, Goșe, Joja, Boga, Loga, Moga... - Țânțărești, dar mai ales ciobănești, zice tata. Se pare că noi am venit Încoace... - adică Încolo, acolo a rămas Basarabia, săraca... - nu călări, ci la coada oii; nu cu lănci - cu bâte... Drumul Oilor... - Dar Drumul Oilor nu trecea prin ținutul Orheiului, ci mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un mic podium la o lectură publică (cucerit de felul în care Georg Aescht citea în germană din Kleine Finger), m-am crucit de rudimentarismul Ministerului Culturii din România și mi-a fost dor, cumplit de dor să culeg ciuperci. Ciobănescul mioritic și sondele de petrol Bogdan-Alexandru Stănescu A scrie despre Târgul de Carte de la Frankfurt este, cred, o misiune aproape imposibilă pentru cel care merge acolo pentru a cumpăra drepturi. Asta pentru că aventura începe miercuri dimineața, la prima oră, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
fotografii cu familia (nepoței etc.) Primul contact cu standul României: uimitor. Cel mai SF stand din tot târgul. Nu-l pot descrie... Niște tuburi de un portocaliu Fanta Thailanda, purtătoare de imagini din patria mumă. Surpriza emisiunii a fost însă ciobănescul mioritic așezat în coadă, afișat cu mândrie de una dintre țevi. Mă privește duios și mai că dau în plâns gândindu-mă la Biscuite, care mă așteaptă acasă. De sub câine, se înalță glorios niște sonde de petrol. Un LCD rulează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Iute, părintele Metodie trece pe la fiecare. Față în față cu adăpostul păsărilor, la distanță de doi trei metri, câte un câine lup. Fiecare are cușca și cărăruia lui. Mai departe, doi câini albi fox terrier de cinci luni și un ciobănesc caucazian sunt lăsați liberi. Vin spre noi și, iată, mă bucur de prietenia lor sinceră, adevărată. Porci mistreți, viței, vaci, cai și chiar o căprioară, m-au făcut să uit pe ce lume mă aflu. „Totul a început când o
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de hipnoză, și-a amintit că într-adevăr a fost câine într-o viață anterioară.“ „Cocker?“ „Nu cred. Oricum, nici amintiri așa de detaliate nu avea. Doar niște oi din trecutul lui îndepărtat. Putem deci bănui că a fost un ciobănesc.“ „Aha.“ „Așa, și, după câteva ședințe, sub hipnoză, căluțul budist s-a împăcat cu sine, și-a dat seama că nu-i nebun.“ „Da! Da!“ „Psihologul i-a explicat că, dacă a fost câine într-o viață anterioară, nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Își trase pe el halatul de baie și se strecură jos, cu inima strânsă din cauza lui Ben. Fără un cuvânt, aprinse lumina în bucătărie. Ben stătea îngenuncheat pe podea, cu brațele în jurul unui câine ce părea un hibrid nereușit între ciobănesc scoțian și lurcher. La gâtul jegos avea legată o eșarfă de barcagiu, cu buline, pe roșu și alb. Era, oricine ar fi recunoscut, o potaie jalnică. — Ben, exclamă tatăl lui pe un ton acuzator - văzând întinzându-i-se dinainte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
frunză de salată. A e prea rafinat, homar și foie gras. N-ar pregăti așa ceva decât pentru oaspeții din familia regală. B e salată de fructe de mare și miel la grătar. — Cum rămâne cu C? întrebă Fran curioasă. — Plăcintă ciobănească. Pentru cinele servite în bucătărie. Pregătită doar cu ciobănași de cea mai bună calitate, desigur. Fran simți că o trage cineva de rochie și o descoperi pe Lottie, cu tiara gata să-i cadă, cu limba scoasă din cauza efortului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tăcui. Se gândea și Voinea, mă gândeam și eu. Merserăm așa în tăcere. Intrarăm în poiană pe lângă stupi, sărirăm pârăul; Măriuca sta în prag, dreaptă și ne privea și fața-i părea palidă tare în umbra neagră a ușii. Cânele ciobănesc al pădurarului ne sări înainte, zburdând. Uite, vezi dumneata, zise Voinea, dacă dă cineva în cânele ista, el se întoarce și mușcă; el are mai mare drept decât dumneata și decât mine... Omul rabdă și tace... Asta-i o pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]