2,546 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SĂ MÂNGÂI LUNA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului SĂ MÂNGÂI LUNA de Nicolaie Tony DINCĂ Spre apus zâmbea timid ciobul palid al lunii, Răspândindu-și lumina din ochii albaștri, Își purta grijulie pe o parte a mâinii Hlamida nopții înnobilată cu aștri. Fecioară a tristeții în văzduh ferecată Se lasă-nvăluită în simfonii de culoare, Își plânge în tăcere tinerețea furată
SĂ MÂNGÂI LUNA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383891_a_385220]
-
timpul ca o hidră Duce traiul prin scaieți! Trec fantasme-n umbra nopții Și tresar printre ciulini, Plâng în raza dimineții Vise ce-au dormit prin spini. În furtunile din ceruri Stelele se nasc și mor, Sfărâmate-n zeci de cioburi Zilele se duc în zbor. Doar netrebnice ființe Sub ardoarea soarelui, Plini de jalnice dorințe Stau în calea timpului Crezând că în astă lume Poart’-un nume și un chip. Dar oricine-ți poate spune: Ești doar umbră pe nisip
FIR DE NISIP de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383981_a_385310]
-
a v-ați-ascunselea în inimi umane Dansând dintr-una-n altă țesând iluzii ...milioane. Nu există congruenta între dragostea romantică și fericire Nefericirea se leaga intrinsec de cuvintele pasiune și iubire... Proiectăm asupra celuilalt așteptări pretențioase, nerealiste Năruind castelul veții în mii de cioburi tăioase, triste! Am ramas pe marginea clepsindrei cu mâna întinsă Ai rămas de cealaltă parte cu privirea tristă și aprinsă. Între noi bătrânul timp caierul norilor îl toarce Învârtind neobosit roată anilor ce în veci n-o mai întoarce! Referință
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
Și despre iubire - vine cu o lirică în care simplitatea bucuriilor erotice este generată de sentimente nealterate. Chiar dacă deschiderii curcubeului împovărat de cromatica fericirii îi stă mereu în cumpănă închiderea prin neîmplinire recurentă, cine e îndrăgostit nu cedează, ci unifică cioburile redând imaginea „jumătății” sale. Efortul creator amintește de iubirea tânărului Pygmalion pentru Galateea, copila sculptată de el în fildeș, de care s-a îndrăgostit: „te caut, din amintiri te recompun/ prin șapte culori de curcubeu”, „te-am pictat”, „te-oi
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
făcut baie, covata de frământat aluatul pentru pâine sau cozonac și altele . Tot din acea încăpere se alimenta iarna cu paie soba oarbă, pentru încălzirea camerei de dormit. Și cealaltă cameră a avut la început tot sobă oarbă ,zidită din cioburi de olană spartă, lipite între ele cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, care apoi erau „drișcuite ” cu același amestec din lut și pleavă și la urmă date cu var alb amestecat cu puțină sineală
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
peretele zidit din chirpici. Tot în polatră era și o sobă metalică cu cuptor, unde pregătea mama mâncarea pe timp de iarnă, când nu se putea găti afară pe plita construită din același material ca și sobele oarbe din casă, cioburi de cărămidă și pământ galben cu același amestec organic. De obicei pe ea mai tot timpul erau sprijinite tot felul de oale folosite la gătit. Nu se trăsese lumină în comună, sau mai bine spus la localnici. Aceasta s-a
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
dor, din fir de stele ți-ai căznit azi lutul, eu mi-am făcut din cerul tău izvor! Ți-aș spune că pe buze îmi dorm doruri, uscat amar ce taie-n suflet sânge, sărutul meu s-a transformat în cioburi, mușcat de setea de izvor ce plânge! Referință Bibliografică: SĂRUTUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SĂRUTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383348_a_384677]
-
Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe aripi desprinse din nemurire, Ce se înalță spre nemărginire Vise-n alb și frânturi rose de gânduri Se împrăștie, plutind pe cer, rânduri... Printre cioburi de stele și umbre vii, Răzbat, alunecând lent, dorințe mii Și glasuri se aud cum le strigă-n zări Cu ecouri ce se sting în dulci chemări... Lumini ce străbat prin margini de lume Călăuzesc mereu zboruri de nume, În
CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383413_a_384742]
-
greșit, iar oricât de sus i-ar înălța pe purtători, spre prapastia întinsă căderii în gol, a clădirii propriilor iluzii, nu e decât doar o clipă simplă de rătăcire în bezna propriei nopți. Răzbaterea prin ceața care învăluie dreptatea în cioburi de neadevăr, ce străpung suflete duelându-se la nesfârșit între pereții propriilor realități țesute din dureri cu ecouri sfâșietoare, începe a se transforma pe parcurs în etanșarea sufocantă între valvele unei cochilii muribunde. Viața în sine are drept fundament alegerea
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
zbura, E floarea lui albastră, mult dorita, În fluture s-ar metamorfoza. Cu pas plutind prin aer ireal Mireasa delicat l-a-mbrătisat: -Tu poți să pleci, că ai un ideal, Mă bucur să te știu de dor purtat! Pornind încet, micuțul ciob de astru Prin spirele de stele tot căzând, Trecu fără popas de Zoroastru Și-alăturea de floare-a stat zăcând. Ea, tânără eternă, în mișcare, Spre Soare ca-n oglindă-si reflecta O inimă vibrând fremătătoare Și mica lui făptură
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc mirată Un ochi de lac albastru, nemișcat, Clipind și clipocind din geana mată Spre ciobul neguros a îndreptat. -De unde vii și cine ești, băiete, De cine ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat de ne-nțeles, Din aștrii
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SĂ TRĂIEȘTI CA UN CORB Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului jucând ruleta zi de zi cu inima ta prin suflet cerșind un ciob de cristal prin care să privești omul cel pe care ți-l alege providența sau jocul altarelor pe care te așterni nu jertfă doar sens al unei călătorii în care lași să curgă curajul nebunului ajuns la maturitate cel care
SĂ TRĂIEŞTI CA UN CORB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383615_a_384944]
-
cu peisajul dintr-o felicitare de Crăciun coborât din poveste. Lacrimi lungi de gheață franjurau streșinile și când povara cristalelor de apă făceau breșe în masa compactă de nea ce strivea acoperișurile asudate, se prăbușeau la pământ transformându-se în cioburi laolaltă cu avalanșele desprinse de pe acoperișuri. Pe coșurile caselor se înălța în fuioare dezlânate fumul, semn că în case sobele duduiau cu vrednicie, încălzind vetrele și dezmorțind mădulare rebegite de frigul mușcător de afară și de corvoadele zilei. Pomii cu
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
la padina-n pădure,printre foile de mure, Tresărind scânteie zarea,o mireasma mă cuprinde, Adiind ușor prin ramuri,vântul canta-o amintire, E bunica pe poteca,fetița cu ochi albaștri o mânuța îi întinde. Și în jocul sau,izvorul,cioburi mici împrăștiind, Parcă cioburi mici de lacrimi se ivesc în ochii mei, Boabe în matasea ierbii cu argint împodobind, Căutai copilăria prin salcâmi și flori de tei. Ești ,pădure,o regină,ai străjeri copacii tăi, Simfonii îți cântă vântul,iar
PADUREA MEA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382893_a_384222]
-
printre foile de mure, Tresărind scânteie zarea,o mireasma mă cuprinde, Adiind ușor prin ramuri,vântul canta-o amintire, E bunica pe poteca,fetița cu ochi albaștri o mânuța îi întinde. Și în jocul sau,izvorul,cioburi mici împrăștiind, Parcă cioburi mici de lacrimi se ivesc în ochii mei, Boabe în matasea ierbii cu argint împodobind, Căutai copilăria prin salcâmi și flori de tei. Ești ,pădure,o regină,ai străjeri copacii tăi, Simfonii îți cântă vântul,iar izvoarele povești Și la
PADUREA MEA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382893_a_384222]
-
sus iar ea stă deasupra lui, rânjând sarcastic ,zbuciumându-și fericită zbârciturile ridate de timpul trecut anevoios . „ Ți-am spus că te blestem ! Nu înțelege imediat ce caută plafonul atât de-aproape , la nici măcar o palmă peste creștet. Și nici atâtea cioburi peste burtă..... Încet,încet se lămurește însă . Tirul de pe autostradă, saltul și învârteala aceea care-i întuneca gândirea... Accident...Asta îmi mai lipsea ! ” Întrezărește în față lui tulpini de copaci , mușuroaie, și înțelege că portiera nu mai e. Se târăște
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
dimineață pe care nu și-ar fi dorit-o astfel. Zărește în iarba crudă o figurină de monarh chinez,cu mustăți subțiri, orientale. E trist, fiindcă doar capul i-a mai rămas întreg,corpul zăcându-i sfărâmat în mii de cioburi colorate ...Iar de sub ele, un praf extrem de alb, s-a revărsat ca o zăpadă ce nu se dă bătută în fața primăverii înflorite. Curiozitatea îl îndeamnă de la spate să îl guște ,iar intuiția îi dă pe loc răspunsul : „ Asta nu pare
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
ostenit, Ai știut doar un lucru că iubit...ai iubit Și-a plecat un ecou rupt din clopot de glas, Ai întins doar o mână învelită-n mănușă Și ai dat cu oglinda de pământ, blestemând, Ai cules doar un ciob chiar din ultimul rând Și-ai plecat nicăieri ferecând vechea ușă. Nimeni nu vrea să ierte blestemul de părinți Când se răzbună cerul, e vai și-amar de sfinți se-ascund după icoane în mânăstiri cernite cu aur, cu podoabe
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
-nserare, se stinge luna când spre cer eu plâng, cerându-ți să te-ntorci cu disperare. Mă răstignesc tăcerile din mine, pustiu-și face zid la umbra mea, eu scrijelesc cu coji de dor spre tine, să pot găsi un ciob din urma ta. Iubito numai nu veni din nou, strângând la pieptu-ți lungi cărări sub soare, eu te aștept la țărmul uitat de visul tău, chiar dacă cerul tău se oglindește-n mare! Referință Bibliografică: IUBITO NUMAI NU VENI DIN NOU
IUBITO NUMAI NU VENI DIN NOU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382950_a_384279]
-
securea deasupra capului ei aplecat... -Sper sa fie băiat, altfel să nu-l aduci la ușa mea!...spuse Alexandru și îndreptându-se către ea izbeste cu furie cu pumnul în masă, farfuria cade, se sparge...ea se apleacă să strângă cioburile cu lacrimile înodate-n barbă, el... pleacă furibund către birt. Magdalena rămâne îngândurată făcându-și retrospectiva vieții. Născută undeva într-un sat din Moldova, a avut noua frați, sărăcia a dus-o către o familie de doctori care i-au oferit
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
din jurul lui au catalogat criza epileptică ca pe o manifestare a unui om beat. Acest lucru l-a adâncit într-o frustrare personală și și-a găsit refugiul în chingile lui Bacchus. Magdalena încă se gândea la trecutul ei, adună cioburile farfuriei sparte și spuse: .-Sper că de astă dată voi face un băiat!...după care cu lacrimi în ochi se ghemuii în pat și adormii printre sughițuri. Cele nouă luni au trecut greu, ea muncind cot la cot cu soțul
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Sorinel să se-ntoarcă pe pământ? Am văzut la scara vecină doi tineri frumoși care se țin de mână mereu. Ea este o fată așa de blândă și cred că Sorinel ar accepta să-i fie mămică. Zâmbea și privea cioburile de cer dintre crengile teiului...O trezi din reverie zbârnâitul soneriei: aoleu, cine-o fi? Privi pe vizor. Arau doi colindători. Tremurând de emoție, deschise ușa. - Primiți cu uratul? Murmură cu tremur în voce un „da”, abia șoptit. Copiii începură
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
la biserică și le-mpărțea. Pentru cei dragi care plecaseră... Mai oftă o dată și se prăbuși pe taburet, privind tot peste vârfurile crengilor de tei, ce se legănau ușor în bătaia vântului. Dincolo de ele, cerul cenușiu, dar luminos, ca un ciob de oglindă ce reflecta sau ascundea...Chiar...ce se ascundea acolo, în cenușiul luminos? Poate, viața ei. Viața ei? Ochii i se cufundară în luciul lacrimilor. Ce-a fost viața mea?.. O copilărie searbădă, fără frați, fără surori, într-o
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
m-ai topit așa de repede”. Cred că atunci mi-a pătruns și în suflet. Deși simțisem acele dureri inerente, am trăit satisfacția de a fi trecut în rândul femeilor. Ceea ce jinduisem de atâta vreme... Maria iar a oftat, privind ciobul de cer din vârful teiului desfrunzit. Ochii i s-au umezit. Voia să izbucnească în hohote de plâns dar amintirile trăgeau de sufletul ei zdrențuit: întoarce-te, întoarce-te la noi! Trăiește din nou clipele alea fericite! Fericite? S-a
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei acum...Însă amintirile urâte i s-au agățat de suflet ca niște ciulini: hei
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]