3,278 matches
-
cu atributele zeității antice („tată al zeilor”, „bătrân”, „moș”): este „Crăciun Bătrânul”, „Moș Crăciun” sau, simplu, „Moșul” sau „Omul”; întâlnim tot în masivul Bucegi, mai sus de „Babele”, o stâncă uriașă care îl reprezintă probabil din timpurile preistorice, numită de ciobani stânca „Omu”, ea dând numele întregului munte, muntele Omu. De altfel, regăsim această „pereche primordială” din tradițiile mitologice ale antichității în foarte multe dintre basmele românești, în chiar partea introductivă: „A fost odată ca niciodată un Moș și o Babă
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
presupunere. Putea fi vorba de o simplă Însemnare pentru lucru, care se afla acolo de zile Întregi. Rânduiala gândurilor lui Începea să naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul? Întrebă el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului erau străpungătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
arbitrariului mulțimii. Le mai vorbise, lui și prietenilor lui care alcătuiau grupul aristocrat de discipoli de la Mieza, despre cei dintâi greci care primiseră Însărcinarea de a elabora reguli de conviețuire În interiorul polis-ului, al cetății, despre primii legiuitori, așadar: fostul cioban și sclav Zaleucos la Locri și Charondas În Catania, Licurg și eforul Chilon (poate adevăratul autor al constituției spartane), vestiții Solon și Clisthene, ultimul fiind considerat de Aristotel drept omul care a instituit democrația la Atena, dar și despre dezbaterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și tremurul pe care Îl simțeam În viscere cînd Îmi povestea ce-i făcea ei Herr Pfarrer seara după ore În Kanzlei. La zece metri de noi ciobanii tăiau miei și ne strigau vorbe porcoase. Era un aer impregnat de parfumuri dulcege, grele, irezistibile. La fiecare pas descopeream o senzație nouă care purta În ea povara unei plăceri interzise. Seara mă rugam cu fervoare Domnului Nostru Isus Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
i-am priponit-o la cap. O coloană de un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea cealaltă. O legătură mai trainică peste milenii decât cuțitul. Nici nu l-a considerat nimeni un mormânt. Vara, ciobanul se sprijinea de el, iar morții noi erau înmormântați la cel puțin douăzeci de metri de el. — Eu vă invidiez - i-am spus eu. — Pe cine? Păi pe voi, evreii. Și de ce, mă rog? m-a întrebat Iosif. — Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe care se punea cașul la zvântat, de unde, peste o zi sau două, era dus pe lesa sau lesele dinăuntrul stânii, unde se usca. După ce cașul era gata uscat se plătea lună de lună, după înțelegere, boierului proprietar al pământului, ciobanilor, dacă aceștia erau angajați, restul se consuma sau se vindea de către cel care organiza stâna Î Nu țin minte să fi fost paturi la stână. Se dormea pe pământ, peste care se întindea un țol. Când era frig, ciobanii dormeau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământului, ciobanilor, dacă aceștia erau angajați, restul se consuma sau se vindea de către cel care organiza stâna Î Nu țin minte să fi fost paturi la stână. Se dormea pe pământ, peste care se întindea un țol. Când era frig, ciobanii dormeau în cojoace. Pe noi, pe copii, ne înveleau cu un țol de lână, de cânepă sau de cordele. Nu-mi aduc aminte dacă erau perne ...” Fiind amenajări sezoniere, cu un scop bine definit, stânele nu s-au putut grupa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cât mai mari de pământ. Pe lângă denumirea de clăcași, atribuită luncașilor ca o jignire la situația lor socială, luncașii au fost denumiți „dorneni”, în sensul de oameni veniți de la Dorna, fie și pentru că o parte dintre ei erau oieri și ciobani. Dorna și dornenii erau mai bine cunoscuți, deoarece pe artera râului Bistrița ajungeau cu plutele (plutăritul a început în 1814) până la Galați, iar cu turmele de oi, împreună cu ardelenii, ajungeau până la bălțile și luncile râurilor principale ale Moldovei: Prut, Nistru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe unii dintre români să se ocupe exclusiv cu creșterea oilor. Din această ocupație de mare vechime la români ca și la alte popoare și din caracterul itinerant al acestei ocupații, străinii au făcut din toți românii un popor de ciobani. S-a observat că la noi s-a practicat un păstorit pendulator, cu alternanța munte-șes, practicându-se, cel puțin de către oierii ardeleni, păstoritul transhumant. Termenii păstorești, în majoritate din fondul preroman și din fondul latin, au trecut și la alte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
plata se făcea în bani. O altă formă de asociere a proprietarilor cu puține oi, care a dăinuit și în perioada CAP-ului, despre care mi-a povestit unchiul meu, Mircea Ignătescu, consta în organizarea unei stâni colective. Se angajau ciobani care erau plătiți pentru paza oilor. Mulsul și închegatul cașului se făceau cu rândul, în funcție de numărul oilor cu lapte, iar produsele erau luate de cel care era de rând, stabilit prin tragere la sorți. Bineînțeles, cineva dintre cei asociați ținea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu lapte, iar produsele erau luate de cel care era de rând, stabilit prin tragere la sorți. Bineînțeles, cineva dintre cei asociați ținea evidența și repartiza pe fiecare la care date și zile este de rând. Când nu se angaja cioban, fiecare dintre asociați lua oile, le păștea, le mulgea, lua cașul, urda, zerul, în ziua sau zilele programate, seara le dădea în seama proprietarilor. După cum am aflat de la Gheorghe Boghiu din Slobozia - Filipeni, confirmat de Maria Vraciu Pușcuță din Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în ziua sau zilele programate, seara le dădea în seama proprietarilor. După cum am aflat de la Gheorghe Boghiu din Slobozia - Filipeni, confirmat de Maria Vraciu Pușcuță din Lunca, cum stâna se organizează pe aceleași principii de asociere, iar posesorii angajează un cioban de la 2 mai pânăă la Sfântul Dumitru și pânăă dă zăpada. Se fixează, prin înțelegere, cum să se rotească posesorii de oi, adică se stabilește rândul și numărul de oi care-ți permite să iei brânza de la toate oile stânii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la Prut și Dunăre. Din Lunca se specializaseră în creșterea oilor oameni vrednici ca Nicolae Curteanu (Frunză), Gheorghe Iacobeanu, Ion Gurău, Emilian Gurău și Vasile Știrbu, zisă Dura. Unul dintre Iacobeni, probabil Ion, era, contrar a ceea ce se spune despre ciobani, de o curățenie desăvârșită, asigurând cu mijloace modeste, condiții igienice de preparare a cașului și urdei. Dacă ar fi trăit acum, îndeplinea condițiile impuse de Uniunea Europeană referitoare la igienă și curățenie. Acest Iacobeanu, prieten al tatălui meu, era un om
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trebuit doar primul trimestru ca să se așeze în fruntea clasei, fiind premiant în toți anii de liceu, după care a urmat Facultatea de Drept. La fel a procedat învățătorul Gh. Postoi și cu Dumitru Șt. Iacobeanu, folosit de părinți ca cioban. L-a luat la el, cu toată întreținerea, pentru a putea urma școala, după care a urmat Școala Normală, devenind un învățător de prestigiu în județul Bacău. Nu toți copiii din Lunca au avut șansa de a fi ajutați material
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tragice: moartea tatălui pe frontul războiului de reîntregire (1916-1918) alături de alți trei frați: Vasile, Gheorghe și Toader. Vă amintiți de poezia lui G. Coșbucă „Trei Doamne, și toți trei!” Ei bine, aici, toți cei patru fii ai lui Constantin Vraciu, cioban la boier, au murit pentru România Mare. Ca mulți alți copii din Lunca, Gheorghe Vraciu a avut șansa de a avea ca învățător pe Gheorghe Postoi care a văzut în curiozitatea și neastâmpărul acestui copil un viitor învățător al satului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Strein 7. Vasile, Grădinar 19. Apostol, Bejenar 8. Sandul, Muntean 20. Neaga Prutean 9. Vasile Musteață 21. Ifteni, olar, bejenar 10. Gherasim Nedelar 22. Sandu sin Bartică 11. Radu, Muntean 23. Toader Putregai 12. Tudor sin Ioni Scutiți: 1. Lupu, cioban, slugă a dumisale bănesei Dumistrăchioaia 2. Ioniță Burcă, tij (asemenea) 3. Andrei, Șchiopul, nevolnică 4. Mihăilă, Șchiopul, nevolnică 5. Maria, văduv 6. Baba Anița 7. Ion Hârmaciu, vornică De asemenea, sunt înscriși scutiții permanenți, 4 săraci și 12 duhovnici. Apare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și urâtul. Din această nevoie, unele femei și fete au pusă pe îmbrăcămintea lor niște „adaosuri”, copiate din câmp și din Soare sau au transpusă niște simboluri considerate sacre - cruciulițele - prin care se raportau spiritual la divinitate. Bărbații, chiar dacă erau ciobani, în timpul când era odihna oilor, au simțit și ei nevoia, ca să le treacă de urât, să cresteze pe fluier și pe bâtă niște încrustații, un motiv geometric, cu linii drepte, cum nu sunt în natură, dar așa credeau ei că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dintre cei cu stare, cauza morții e întoarsă pe toate fețele, jalea e mai mare, iar amintirea acestora dăinuie mai mult. Se spune cu îndreptățire că de la daci am păstrat atitudinea senină în fața morții - așa i-a fost soarta! - ca ciobanului moldovean din Miorița - și unele ritualuri păstrate până astăzi amintescă de vechi obiceiuri și practici de sfidare a morții, de primire cu bucurie și de împăcare cu moartea. Familia îndoliată (se îmbracă în negru, se lasă părul despletit, bărbații își
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Funcționar la Serviciile Planificare de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri. Boca Elena, căsătorită Huțanu, moare la cutremurul din 1977, împreună cu soțul și unicul fiu. Locuiau la blocul „Scala”. Alte personalitșți din satul Lunca - Filipeni Dumitru Iacobeanu Dumitru Iacobeanu: fiu de țăran (cioban la stâna Virginiei Lambrino), silitor la învățătură, o inteligență vie, un povestitor. Învățătorul Gheorghe Postoiu găsește soluția de a-l ajuta. Băiatul Dumitru face curățenie în sala de clasă, mătură, face focul, iar banii primiți se adună pentru o călătorie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o procesiune la o troiță din sat, unde aveam să descopăr fără echivoc că suntem urmașii dacilor, de vreme ce pe o poartă tradițională tronează încă stindardul lor imemorial. Ca să descopăr la întoacere sculptați pe o alta Craii de la Răsărit, ca niște ciobani mioritici, rostind moroșenește, cu mândrie: "Am fo și o si". La cumpăna serii am ascultat colindele copilelor din sat în pragul bisericii și în șatra unei case de peste o sută de ani, pentru ca seara, înainte de plecare spre orașul meu din
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
ai tuturor bogățiilor și ai gloriei Sale.” În povestirea „Oile ascultătoare”, scopul educativ al cărții „ Între zâmbet și suspin” reiese foarte clar din interogația finală. „În timpul primului război mondial, niște soldați turci voiau să fure o turmă de oi în timp ce ciobanul dormea. Acesta trezindu-se a pus mâinile pâlnie la gură, și a chemat oile la el, așa cum făcuse totdeauna. Oile au luat-o la vale pe o râpă abruptă și soldații le-au scăpat din urmărire. Isus a spus: «Oile
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
nițel, cine ești tu să vorbești chiar cu El? Dar Domnul spune - „ Ești creația mea, Fii demn, te rog, spune ceva, Acolo, un fel de mărturisire”, i-am spus că nu am trăit în neștire. Între-un general și un cioban, Nu este nici o deosebire De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă, Cam așa spunea Jean Jacques Rousseau, Iar frumusețea femeii Nu cunoaște opreliști, Ești prea familiar, spune birjarul, Calul ciulește urechile, nechează ușor, Bate pământul cu copita dreaptă, Cum
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TRADIȚII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Țăranii noștri mai sapă fântâni trec hotare arcașii poienelor blânde cad stele pe cumpăna lumii plăpânde rămân să ierneze ciobanii la stâni țăranul poartă pe umeri ciulinii și brazda mireasma sămânței îi fulgeră-n trup cum macii din lanuri preiau tăișul și cazna amiezii de vară întoarsă sub plug Referință Bibliografică: Tradiții / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TRADIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361417_a_362746]
-
fum. Destul! v-o zicem noi cei mulți, vouă ce mulgeți astă țară - ne-am săturat de falșii culți, fardați cu șarm pe dinafară, dar fără jenă alogenă, căci sunt ciocoi cu firi de șuți. BALADA EUROCIOBANULUI S-au lenevit ciobanii noștri și oile s-au boierit, de când prin legi îi obligară să progreseze-n oierit. La școli ciobanii fură dați, iar oile la reciclări, ca să priceapă ce-i vital în biodiversificări. Și ce de lucruri învățară, fără de care stâna-i
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
culți, fardați cu șarm pe dinafară, dar fără jenă alogenă, căci sunt ciocoi cu firi de șuți. BALADA EUROCIOBANULUI S-au lenevit ciobanii noștri și oile s-au boierit, de când prin legi îi obligară să progreseze-n oierit. La școli ciobanii fură dați, iar oile la reciclări, ca să priceapă ce-i vital în biodiversificări. Și ce de lucruri învățară, fără de care stâna-i seacă: cum oilor să le vorbească în limbi străine câte-oleacă! Doar astfel ei pot să probeze că sunt
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]