1,717 matches
-
și încăpătoare. Aș citi Metoda operațiunilor armate - o descoperi chiar acolo, pe un sac de zahăr -, dar asta numai dacă situația ar deveni absolut critică, ceea ce cu siguranță nu se va întâmpla. Nu apucase să închidă ușa secretă, când Mitch ciocăni scurt și, fără să mai aștepte răspuns, intră. Frank se aplecă spre bibliotecă în încercarea de a camufla crăpătura ușii, de parcă Mitch nu avea cunoștință de buncăr și nu-l ajuta în fiecare săptămână să reînnoiască stocul de provizii. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spunea el, ritmul curățării se face într-un chip atât de firesc, cu o melodie atât de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a primit învoire să iasă din casă pe timp de zi, simțindu-mă de parcă ar fi trebuit să port un văl și să-mi țin privirea în pământ, cu obediență. Ghicisem direcția în care ne îndreptam. Hugo se opri și ciocăni la ușa lui Philip Cantley: —Philip? zise el. Sunt eu, Hugo. Auzi, Vi e pe aici? O caută lumea de vreun sfert de oră. Probabil că și-a stins microfonul de pe scenă, adăugă el cu voce joasă, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
șine și urcă În gară. În fața ei văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și se Întinse În spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord. În sudul Italiei, orice carabinier care auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care erau lipite anunțuri atât În engleză, cât și-n italiană. La stânga lui, văzu o tăbliță cu „Secția PM“. Puțin mai departe, văzu o ușă alături de care se afla o placă inscripționată cu numele „Ambrogiani“. Fără nici un titlu, doar numele. Ciocăni, așteptă un „Avanti“ strigat și intră. O masă de lucru, două ferestre, o plantă având o nevoie disperată să fie udată, un calendar și, În spatele mesei, un taur de om al cărui gât era Într-o revoltă fățișă Împotriva gulerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se Întoarse la ascuțitul foarfecelor. Hotărând că ar fi mai bine să plece și să discute cu Patta decât să i se spună s-o facă, Brunetti o luă pe scările din față și se opri În fața ușii superiorului său. Ciocăni, auzi un sunet și deschise ușa. În timp ce procedă așa, Își dădu seama cu Întârziere că sunetul pe care-l auzise nu fusese o invitație de-a intra. Scena era un amestec de clișeu caricatural și cel mai urât coșmar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
direcția primită și, Își spuse cu mândrie În sinea sa, nu se Întoarse să se uite la femeia În uniformă, la femeia gravidă În uniformă. Se opri În fața celei de-a treia uși, pe care scria clar „Sănătate Publică“, și ciocăni. Nu răspunse nimeni, așa că bătu din nou. Nici acum nu răspunse nimeni, așa că Încercă mânerul rotund și, observând că era un mâner și nu o clanță, deschise ușa și intră. În Încăperea mică se aflau trei pupitre metalice, În fața fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
am fost de ajutor, domnule. Dacă mai aveți Întrebări, vă rog să veniți să mă Întrebați. — Mulțumesc, sergent. S-ar putea s-o fac. Când ieși din nou pe coridor, Își croi drum Înapoi spre Biroul de Sănătate Publică și ciocăni iarăși la ușă. Așteptă câteva secunde și, neauzind nimic, intră. Cum se așteptase, Moscheea Albastră și Coloseumul erau Încă acolo. Piramidele dispăruseră. 11 Înapoi pe coridor, Întrebă prima persoană care trecu pe acolo, o tânără negresă În uniformă de infirmieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că Patta o să-l amenințe cu o mustrare oficială, dacă persista În Încercarea de-a aflat ce se Întâmplase. Dacă forțele legii nu țineau cont de cerințele meseriei, atunci cu siguranță Republica era periclitată. Coborî imediat la biroul lui Patta, ciocăni și i se spuse să intre. Patta era așezat la masa de lucru, arătând de parcă tocmai venise de la o probă pentru un rol Într-un film. Una care-i reușise. Când intră Brunetti, acesta era ocupat să-și introducă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcea La Repubbllica sul de-a lungul, putea Împături mare parte din umbrelă, lăsând la vedere doar mânerul, mânerul și o palmă de roz. Făcu asta spre mulțumirea lui, părăsi biroul și luă scările În jos spre biroul lui Patta. Ciocăni, așteptă până ce fu sigur că-l auzi pe superior strigând „Avanti“ și intră. De obicei, când intra Brunetti, Îl găsea pe Patta În spatele mesei de lucru - „Întronat“ era cuvântul care-i venea cel mai ușor În minte -, dar astăzi ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar nu îndrăzni să-l întrebe ce s-a întâmplat, crezu că este din cauza oboselii și mai știa că are probleme cu inima. Strânse dosarele de pe birou, le așeză într-un dulap, își luă geanta și, înainte de a pleca ciocăni la ușa primarului să-i spună că pleacă. Deschise ușa și îl surprinse cu capul între mâini, aplecat, pe birou. - Domnule primar, nu vă simțiți bine? îl întrebă Frusina. - Nu, Frusina, mă simt cam obosit și prins cu multe griji
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îi scotea ochii abaștri în evidență, o cămașă bleu și o cravată albastră cu picățele albe. Arăta foarte bine. Când intră în curtea lui Gheorghe parcă era prințul din poveste care venise cu pantoful Cenușăresei în mână, s-o pețească. Ciocăni la ușă și îi deschise chiar Frusina care și ea arăta foarte bine: era îmbrăcată într-o rochie cu flori de toamnă crizanteme galbene- strânsă în talie și largă spre poale, cu jupon și două rânduri de volane, că așa
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bucata aia de tablă, până când o Înfierbânta. Și, când, pe cărare, se auzea cântecul, bătutul era Întrerupt. Cât cântecul continua, din frunză, la umbra salcâmilor, ciocanul se odihnea. Pe urmă, În ziua cealaltă, iar era luat la Învârtit și la ciocănit; și deținutul Radu Urmă și-a revenit și prietenia dintre cei doi s-a cimentat; s-a sudat; fără ca cineva să le afle secretul. Într-o noapte, mai precis, În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, În Închisoare nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în revizie toate odăile, apoi se închise în salon, încuind ușa cu cheia. Acolo merse de-a bușilea, să G. Călinescu privească pe sub mobile, suspectă orice fotoliu și canapeaua, apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că atunci fata nu s-ar mai fi atins de nimic. Aglae, pe de o parte, cerceta cu de-amănuntul fiecare odaie, intrând până și-n camera Otiliei și a lui Felix, Stănică, pe de alta, scotocea peste tot și ciocănea, în căutare de trape misterioase, păzindu-se chiar de Olimpia, fiindcă, atunci când aceasta intră după el în salon, se răsti: - Ce te ții, frate, după mine, am și eu nevoie de liniște,după atâta zbucium, să-mi adun ideile. G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frâna. Străinul îi inventarie șoferului obrajii slăninoși de nuanță cenușiu-gălbuie, provenită dintr-o funcționare defectuoasă a ficatului, ca urmare a abuzului de tutun ori dintr-un luft sau șotie a metabolismului. Necunoscutul ocoli motorul, venindu-i, din stânga, în dreptul portierei și ciocăni în foaia de geam pe jumătate coborâtă cu emisfera de argint de la extremitatea îngroșată a bastonului. Încovoindu-se o idee, cartilagiile cefei îi pocniră ca un dop de șampanie. Mătură cu privirea obiectele mizerabile din interiorul taximetrului și îndeplini formalitatea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară de-a lui Ducă-se pe pustii nu i-a știut sifona fermecătoarei ora și ziua când îi vor ciocăni în fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că-i vor aduce ei putrezirea... Cartierului, demolarea... Nouă, moștenirea ei de cocîrț. Iar lor, Celor șapte nasoi, porecla de ... Bunghește-te! E și periculoși și o trupă: fermecătoarea umblă deja cu viitorul belit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce știuseră trișa timpul, încumetîndu-se să absoarbă, pe traseele lor neînțelese, tot al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt departe, făcîndu-i să apară între rubedeniile lor, spitalicești sau diavolești, înșiruite în întinderea străzii Plantelor... - Unde te duc? întrebă, pentru prima dată, alarmat, conducătorul vehicolului, la o oră și zece minute după ce pasagerul îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe-un telefon după Fuzzy. Încă de puști băiatul ăsta era îngrozitor de nervos. N-apucai să formezi decât primele trei, maximum patru, cifre ale numărului, că Fuzzy lua hotărâri rapide, sărea din balcon în balcon, iar când mi-a ciocănit la fereastră, mi-a și șoptit: "Moșule dragă, cunosc și eu pe una dintr-astea de care îmi spui tu. E tot într-a întîia și locuiește pe-o scară. Doar că asta a mea n-are zulufi și n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cum să-și optimizeze schimbul energiilor subtile. Că ordinarul știa. Spre noapte, pofticios ca un motan și gelos ca un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați apoi de abila fermecătoare, c-un rachiu din care n-apucaseră să guste, în viață, pielițele gurilor lor cum era de așteptat, se uniră împotriva ei. O bătură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apropie și se depărtă de mai multe ori, își potrivi și-și răspotrivi breteaua genții pe umăr, studiind cartea de vizită, ca și cum ar fi contemplat o pictură. - Sexy. Very sexy. Să vezi ce-o să iasă... Surorile Stamatescu și Pink Floyd. Ciocăni. - N-o să fac, dintr-un început, prea mult zgomot, pentru a nu le răpi șansa de a-și da duhul, în bună înțelegere, prin Artă. Astea numai să-mi vadă mutra dornică de efecte acustice și, din servă, cheamă Miliția
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i-ar fi permis, în ruptul capului, lui Pink s-o ajute. - Am venit s-o îmbăiez pe doamna Patricia! mormăi o femeie ștearsă, fără vârstă, aproape fără chip (în nici un caz c-o mutră de cosmeticiană sau maseoză), care ciocănise la ușă și căreia Pink, ca prin somn, îi descuiase. Spusese s-o îmbăieze, nu s-o spele. Asta avea gânduri mari. Vorbise ca despre un bebeluș. Sau vorbise ca despre un bătrân infirm, neajutorat. 270 DANIEL BĂNULESCU Atunci am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă ștearsă. Stare confuzională severă. Sindrom
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obiectele metalice, pendulul se porni să alerge pe suprafața hărții voios ca un caniș. Repezindu-se ață deasupra Uliței Vergului. În jurul căreia execută 17 cercuri armonioase, de la stânga spre dreapta. Iar când se plictisi de atâta învîrtit, vârful de alamă ciocăni, într-un anumit punct, de trei ori, hârtia, ca un arătător. 323 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI O mai ambeta promițîndu-i că o să scrie despre ea o povestire de un milion de dolari. Eu cred că n-a scris
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
confundă cu lumina cea amară a nopții. Râul turburat rumpe și duce floarea mereu, mereu pîn-o arunca-n malul unei pustii aride și seci de-asupra căreia cugetă în nouri o lună palidă ca fața unei vergine moarte. Buha bătrâneței ciocănește în lungul pustiu și, cântând de dorul floarei, o numește în balada ei floarea mormântului. Când viața mea nu e decât o brună floare de mormânt, de ce, copilă care semeni cu poezia cea vergină și visătoare, privești în caliciul ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]