3,709 matches
-
duios rămurica. La început am fost o simplă sămânță pe care o vrăbiuță m-a luat în cioc și a zburat cu mine spre cuib la puișorii săi. Din păcate pentru ea și din fericire pentru mine, am scăpat din ciocul ei și am plutit pe o pală de vânt până în acest loc. Aici am căzut într-un ochi de apă care a secat, dar pământul a rămas umed. Din mine a încolțit un lăstărel plăpând care a început să crească
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
răstignesc iernile relaxarea este un lux primăverile târâie în ele copacii cuvintele renasc adorm țâșnesc prin porii secundelor năuce e atâta timp irosit între două cuvinte încât podeaua ascultă pașii târșiți ai nesiguranței sunt ca un vultur în schimbare de cioc răsuflu mai greu după răceala oamenilor respir liniștit după o infuzie de poezie reascult forța naturii risipită în picături de gânduri de sunet ecourile le readună le răspândesc în fiecare celulă crucile cântă crucea geme greutatea ninsorilor nenăscute ating punctul
ÎMI SPUN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340966_a_342295]
-
eram gol goluț. Nu am uitat să mă șterg cu șervețelul bine mototolit de acțiunile succesive care au avut loc. Ea era literalmente lipsită de puteri. Nici eu nu eram tocmai în cea mai bună formă sportivă. Am adormit amândoi cioc în cioc. Ne-a trezit soarele care se ridicase peste casele din jur. Dându-ne jos din pat ne-am uitat unul la altul văzându-ne nudurile. S-a roșit toată. - Dar ce s-a întâmplat? - Chiar nu știi nimic
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
goluț. Nu am uitat să mă șterg cu șervețelul bine mototolit de acțiunile succesive care au avut loc. Ea era literalmente lipsită de puteri. Nici eu nu eram tocmai în cea mai bună formă sportivă. Am adormit amândoi cioc în cioc. Ne-a trezit soarele care se ridicase peste casele din jur. Dându-ne jos din pat ne-am uitat unul la altul văzându-ne nudurile. S-a roșit toată. - Dar ce s-a întâmplat? - Chiar nu știi nimic? - Știu că
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
uimit acest spectacol îngrozitor. Cu o forță nevăzută prinde vânjos o suliță și o aruncă în direcția răpitoarei. Satana o prinde cu ghearele, o rupe în două ca pe un băț, apoi se îndreaptă spre el cu ochii roșii și ciocul deschis din care iese o limbă lungă. Preda lovește cu disperare. Ciocul acvilei rupe arma în două. În clipa următoare căpitanul este înfășurat de limba acesteia și purtat prin văzduh. Din gâtlejul vulturului ies croncănituri răgușite de tresar stâncile din
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
și o aruncă în direcția răpitoarei. Satana o prinde cu ghearele, o rupe în două ca pe un băț, apoi se îndreaptă spre el cu ochii roșii și ciocul deschis din care iese o limbă lungă. Preda lovește cu disperare. Ciocul acvilei rupe arma în două. În clipa următoare căpitanul este înfășurat de limba acesteia și purtat prin văzduh. Din gâtlejul vulturului ies croncănituri răgușite de tresar stâncile din apropiere. La asemenea zarvă întreaga suflare din cetate iese care mai de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
prinde de un colț al acoperișului legănându-se în gol. Își dădu seama că dacă alunecă se face praf de stâncile de la baza zidului. Ridică privirea și văzu că diavolul înaripat mai face un rotocol pe deasupra castelului, aruncând flăcări pe cioc, apoi dispare în negura munților. Jos este zarvă mare. Care mai de care alergă în toate părțile fără să știe pe ce să pună mâna ca să-și salveze căpitanul. Un oștean mai lucid strigă: - Aduceți scările și înnădiți-le! Să
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
e cântecul acesta alb în care stau ca într-un abur aici pe muntele suferinței urcând din văile întinse vai și cântecul meu este un abur păsările acestea care urcă veșnic din adâncul timpului cu ramuri de mirt înflorite în cioc mă privesc ca pe o statuie apoi își reiau mersul greoi de pinguini și-n apusul în care chipul meu se recompune îmi aud clipele căzând în mare ca un nor de pulbere varul chipului se mai aude coborând peste
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
stol de păsări răpitoare săgetează văzduhul prin noapte, ca o escadrilă de avioane, peste coline, câmpuri, râuri, apoi deasupra capitalei României... Acele păsări negre, uriașe, planează deasupra Bucureștiului scăldat în lumina străzilor. Undeva se vede o clădire imensă. Acvilele cu cioc coroiat și priviri agere asaltează Palatul Neamului. INT. / SALA DIN PALATUL NEAMULUI / NOAPTE Geamurile de la ferestre trosnesc făcându-se țăndări, ușile se deschid ca la comandă și o sală imensă în care „Imperatorul” își ține ședința este invadată de acel
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
Nu mai avem ce da la troc, Nici ce mai pune la vânzare Și nici obor și iarmaroc, Iisuși și Iude spre trădare... Nu mai avem nici busuioc, Nici sânge fiert de fată mare Și nici cocori cu vara-n cioc Venind ca lăncile din zare... Nu mai avem nici un proroc, Nici prunc de maică născătoare Și nici răgaz pân-la soroc, Nici Dumnezeu întru iertare. Nu mai avem horă și joc, Nici Țară Liberă și Mare Și nici ac lung pentru
NU MAI AVEM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342194_a_343523]
-
copac e un copil pentru pădure, norii negri trec peste muntele alb, stelele adună suflete de oameni, ele sosesc pe aripi de îngeri. luna-i căzută într-un lac cu nuferi, oarbă de iubire. Fără nici o teamă, o pasăre cu ciocul de metal trece prin norii de plumb. Timpul îi va anchiloza aripile, rugina îi va mânca aerul, și nu ne va mai privi de sus. Moartea e și pentru ea o trecere, poate în corpul altei ne păsări iar eu
VOI DEVENI CUVÂNTUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341774_a_343103]
-
mai sus, amestecata cu visul. Pentru că, poeta însăși declară: “latona 1969... visează! sau speră! nu am să las toamnă să moară de singurătate, de durere... există atâtea povești în roată soarelui! voi fi inelul cu rubin al dragostei, sclipind în ciocul corbului - voi fi idealul, înflorind sacrificiul.” Octavian Curpaș Phoenix, Arizona Referință Bibliografica: Atunci cand aroma teilor de seară se numește Latona 1969 / Octavian Curpaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 167, Anul I, 16 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ATUNCI CAND AROMA TEILOR DE SEARA SE NUMESTE LATONA1969 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341751_a_343080]
-
arcuiește vioi trupul iar coada stă între două degete ale artei. măcinată în mixerul banalului, arta devine hrana păsărilor de curte. pe o farfurie de tablă goală, în care ploaia și-a vărsat năduful, o găină și un câine lasă ciocul și limba să culeagă fărâmiturile trecutului... se aude ciocănitul ritmat al căutării... http://www.220.ro/faze-tari/Simfonie-La-Masina-De-Scris/bIFDfOfour/ Referință Bibliografică: farfurie de tablă / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 672, Anul II, 02 noiembrie 2012. Drepturi
FARFURIE DE TABLĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342466_a_343795]
-
mereu în preajma mea? Mă admiră; de iubire sunt topiți... Gata! Le mai trag o cacialma... Că-s de-acuma adormiți. La senat a venit și a plecat; Știți, de dorul lor e frântă... Și le-a spus... așa, un sfat: „Ciocul mic, nu vorbă multă!... Vreun ciolan am mai dosit... Și vi-l dau de-l meritați; Orice membru-i răsplătit... Grijă mare cum votați!” Așa a criticat-o Iepuraș, Plecând spre Marele Zăvoi: Lupu, șefu’ nostru îi e naș; S-
NONE VULPEA-N FRAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342511_a_343840]
-
și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
după ajutor. Tot grupul de pasări intră în panică. Țipau, băteau din aripi pornind spre malul plaurului, sau se retrăgeau într-o gălăgie generală, chemându-și puiul pe plaur. Păsările cu experiență au început să spargă gheața de la mal cu ciocurile, încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca să nu înghețe apa la loc, însă gerul era prea puternic, iar puiul prea departe. Deja, exista riscul ca întreg stolul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului GRAURII Ia te uită cum din zare Pe sub norii lunguieți Vin cu gălăgie mare Mii de grauri certăreți! Ciripind în limbi străine, În poiană cată loc Ca să știe orișicine C-aduc primăvara-n cioc. Și-uite-așa, întorși acasă, Se trezesc în dimineți În pădurea rămuroasă Uluiți de frumuseți. Le-a fost dor, iar bucuria E prea mare, că se-ntrec Să îmbrace-n cânt câmpia Și întreaga zi petrec! Referință Bibliografică: GRAURII / Gheorghe Vicol : Confluențe
GRAURII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341643_a_342972]
-
poveste sau însăși pintenatul care își zornăie cu sârg bănuții? Dacă o femeie acceptă să fie aleasă în funcție de cum arată normal că trebuie să se păstreze mereu perfectă și proaspătă ca să nu își piardă cotcodacul. Șirul găinilor cărora le arde ciocul după arginții cocoșului depășește de mii de ori Ecuadorul. Bărbatul care își cumpără iubirea este normal să-și dorească ca ea să sălăsluiască într-un trup pe care să-l poată revinde sau juca oricând la pocher. Piei drace! Oratori
TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA de FLORICA BUD în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341658_a_342987]
-
Și cine nu iubește noaptea înstelată? Când cauți pierdut pe cer doar doua care, Dar sutele de stele, par c-apar deodată. Luna sângerie veghează peste ape, În Deltă, pescărușii se răcoresc nițel; Și păsărelele cele mai însetate Își umezesc ciocul în apa de nichel. Zorii zilei se arată în multele culori Și cerul pare a fi ca într-o poveste! E-atât de frumoasă vara chiar și cu ploi! Dar până la toamnă, mult nu mai este. Razele firbinți apa o-călzesc
VARA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340611_a_341940]
-
11 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Urmele veacurilor Croncăne veacurile prin ziduri coșcovite, Străzile s-au aruncat în mare Să-și spele călcâiele încărcate de glod Crăpate de atâta mers prin uitare. Pescărușii aduc în cioc un spic de soare Și marea urcă până sub aripile lor. Eu îmi caut aleasa rătăcind prin oraș când iubirea pe catarg se face dor. Femeia în alb a trecut nevăzută Și marea o urmărește în fiecare clipă, Mă doare
URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340687_a_342016]
-
și fierbinte de ardea cămașa în spate, pentru un pumn de mălai pe zi, mălai pe care mama, bunică-ta, îl fierbea seara imediat, cu puțină sare și atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii de rândunică în cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța lui, de parcă nu-i păsa de nimic. Tata avea doi boi care arătau ca doi pisoi jigăriți, numai coaste, era în stare să le dea lor mălaiul, zicea el
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
de mâncare. Observam cu interes cum atât timp cât unul dintre lăstuni alerga după pământ pe care îl amesteca cu saliva lor, îl modela și-l lipea de peretele cuibului celălalt păzea cuibul, apoi în timp ce perechea lipea de zor pământul adus în cioc, pleca și el după alt materialul de construcție, cuib ce era construit sub formă de cupă. La partea superioară au lăsat o gaură, chiar sub scândura streașinii, pentru intrare. Constructia a durat câteva zile până ce lăstunii mei și-au terminat
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
pe interior. Când lăstunica a început ouatul sau în timpul cât stăteau pe sârmele de întins rufe și făceau dragoste, ciripitul lor specific era o încântare. Să-I fi văzut pe lăstun cu câtă tandrețe își săruta partenera, cum își lipea ciocul de al ei și cu ce asiduitate îi făcea curte dând din aripi și ciripind continuu, zburătăcind când într-o parte, când în cealaltă de ea, care așezată culcată pe sârmă își înfoia penele până ce el se aseza pentru câteva
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
de ea, care așezată culcată pe sârmă își înfoia penele până ce el se aseza pentru câteva secunde pe spatele său. Le admiram și-mi erau tare dragi, aceste păsărele așa de micuțe și plăpânde, cu penajul lor negru strălucitor și ciocul mic. Lăstunii mei făceau parte din rasa rândunelelor de oraș, numită și lăstuni de casă pentru că obișnuiesc să trăiască mai ales în orașe, constriundu-și cuiburile sub streașinile caselor din piatră sau din cărămidă . Se deosebește de celelalte rase de rândunele
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
cărămidă . Se deosebește de celelalte rase de rândunele sau lăstuni de apă (denumirea de lăstun este împrumutată din limba slovenă) aceștia având corpul alungit, aripile lungi dar mai înguste decât ale lăstunului de apă, coadă forfecată, capul ușor turtit și ciocul scurt, iar pe burtă penele sunt complet albe. Spatele, capul și partea superioară a aripilor sunt de un negru-vânăt cu nuanțe albăstrii, restul corpului este acoperit cu puf alb. Totuși nu au coada prea tare forfecată ca la rândunele, iar
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]