684 matches
-
întâlnire. Te bucuri; spre ziuă, vei aștepta nerăbdător să te întorci, mereu ți se întâmplă așa. Nu ai uitat povestea cu aparatul, chiar dacă, acum, e vorba despre o altă persoană. Câinele nu devine mai încrezător doar pentru că s-a schimbat ciomagul. Ai o legătură, nimic sigur. Ești liber. MAGISTRATUL. Uneori, victima este mai vinovată decât criminalul! Veninoasă, gura lumii zice că eu l-aș fi răpus pe Eremit. Din ordinul meu ar fi... Nimeni nu are habar de nimic. Numai colportori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă. Mulți au rămas betegi. Întregi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai auzit tocmai bine chiuitura mea. Ce zici, mai facem o probă? Asta așa, treacă de la mine... CODÂRLIC (spăimântat): Ba nu, mă rog frumos! Eu nu mai vreau nimicuța decât să plec în baltă... (încearcă să se dezlege.) DĂNILĂ (aruncă ciomagul): Ia să te ajut. (îl dezleagă) Să-ți fie de bine petrecerea! CODÂRLIC: Lumeee, mi s-au detunat de tot rădăcinile coarnelor din cap! Nu mai stau nicio clipită! (fuge, dispare în baltă) DĂNILĂ: Ei, am făcut-o și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Lună niște pete? CODÂRLIC: Văzut. DĂNILĂ: Și știi ce-s acele pete? CODÂRLIC: Nu știu. DĂNILĂ: Ți-oi spune eu. Aceia-s frații mei din ceea lume. Unul, cel mai mare, îi cioban. Se vede bine cum stă razamat în ciomag și parc-ar vrea să zică din fluier. Ceilalți sunt răspândiți care încotro, după tot felul de daraveli. Și, doamne, mare trebuință au de fier pentru potcovit caii, că pe-acolo nu se află asemenea marfă. Mi-au trimis vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor: „Nu-i nimic, nu-i decât Jaber-cel-Lung!“ Omar tresare, un fior de rușine Îi străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tu, tu cine ești? Simplă interogație retorică, omul n-are deloc intenția să se prezinte. Se află În orașul său și el este cel care pune Întrebările. Ulterior, Omar avea să-i afle porecla, i se spune Studentul-cu-Cicatrice. Cu un ciomag În mână, cu un citat pe buze, mâine va face Samarkandul să tremure. Pentru moment, influența lui nu se Întinde dincolo de acești tineri care-l Înconjoară, atenți la cea mai mică frază, la cel mai mic semn al lui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
focuri de armă, aparent de undeva din preajmă. Cu o curiozitate dublată de inconștiență, ne-am Îndreptat spre locul de unde porniseră zgomotele. Ca să vedem Înaintând, cam la o sută de metri, o mulțime care vocifera: praf, fum, o pădure de ciomege, de puști și de torțe aprinse, strigăte pe care nu le Înțelegeam, pentru că erau În azeri, graiul turcic al oamenilor din Tabriz. Baskerville se străduia să-mi traducă: „Moarte Constituției! Moarte Parlamentului! Moarte ateilor! Trăiască șahul!” Zeci de locuitori fugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plece, Cu o sexi asină la o baie de...praf; Apare...Ion! Cu fața de piatră, Că-s oile-n strungă și câinii nu latră! Că se doarme-n continuare ... Cât timp Ion îi... aplica pe spinare, Vreo...cincizecișicinci de ciomege, Pentru măgar decretă noua lege: --Te-am primit când n-aveai nici un rost, Am creat pentru tine nenorocitul de post: Dimineața când afon cânți... și anost Să dai...,,deșteptarea"; Și iată ce-ți...poate spinarea! Ești măgar dar...ești prost Și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
iei la sănătoasa fără să te uiți În urmă. -Paștele mamii voastre! Gura! Unde-i mumă-ta?! Femeie ! Unde ești? striga tata cu o voce de clopot dogit, de la atâta băutură. Fă-i să tacă! că de nu, rup un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Charlot: — Nici măcar nu ne trecea prin gând că pe-aici locuiește așa un om de vază, ce zici? Roche atinse căluțul cu biciul și căruța o luă din loc; de la depărtare, se văzu brațul retezat al lui Roche, ca un ciomag de lemn, ascuns în mâneca întoarsă și cusută deasupra cotului. — Acum ți-ai mai făcut un dușman, o dojeni Charlot blând. Nu-i un om rău, zise fata privind atât de insistent în urma căruței încât Charlot simți pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ți-am dat cinci zile de arest. Eu voi merge chiar acum și îi voi explica comportamentul dumitale față de sergentul Dumitru Dinsus, ajutorul comandantului plutonului doi. Și expresia jignitoare la adresa mea. S-a înțeles?” De l-ar fi lovit cu ciomagul în moalele capului, majurul n-ar fi rămas așa înlemnit. Aproape plângând, a răspuns: „Ammm... înțeles, domnule locotenent”. ― Și a executat cele cinci zile de arest? - a întrebat un camarad. ― Sigur că da. Ce? Voi nu-l știți pe domnul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl știa crescut vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de care nu se despărțea niciodată și cu mare greu a reușit să taie o mladă voinică. A ajustat-o cu grijă și apoi, dintr-o suflare, a fost la poarta casei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ofuri ale muierii... A lăsat valiza jos și, scuipându-și în palme, a deschis ușa, ca un fachir... Ceea ce avea în fața ochilor era imaginea care l-a chinuit tot timpul cât a fost concentrat... În clipa următoare, o lovitură de ciomag dată cu amândouă mâinile de-a lungul spinării bărbatului care se afla deasupra muierii a făcut să țâșnească un urlet ca de fiară din gura acestuia... Gâfâind de furie, Todiriță a strigat la bărbatul care se zvârcolea pe jos: ― Ridică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un urlet ca de fiară din gura acestuia... Gâfâind de furie, Todiriță a strigat la bărbatul care se zvârcolea pe jos: ― Ridică-te, potaie, că de aici nu mai ieși viu!!! Când al lui Cocostârc a reușit să se ridice, ciomagul lui Todiriță l-a lovit fulgerător de două ori acolo unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
viu!!! Când al lui Cocostârc a reușit să se ridice, ciomagul lui Todiriță l-a lovit fulgerător de două ori acolo unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aleagă locul... Lovea cu sete unde nimerea: peste mâini, peste fluierele picioarelor, peste cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată! A ridicat ciomagul, să lovească. Femeia s-a ghemuit, ridicând mâinile deasupra capului și așteptând pierdută lovitura... Ciomagul, însă, s-a oprit la jumătatea drumului... ― Îmbracă-te, grijania... și acum să-mi aduci copchiii acasă! Ai înțeles? - a tunat Todiriță. Cu mare greu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată! A ridicat ciomagul, să lovească. Femeia s-a ghemuit, ridicând mâinile deasupra capului și așteptând pierdută lovitura... Ciomagul, însă, s-a oprit la jumătatea drumului... ― Îmbracă-te, grijania... și acum să-mi aduci copchiii acasă! Ai înțeles? - a tunat Todiriță. Cu mare greu, a reușit să pună ceva pe ea și a ieșit pe ușă, ca și cum ar fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bărbat, un țigănoi cu o figură crâncenă, care cred că te-ar fi băgat în boli, dacă ai fi dat ochi cu el la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o zi când se apropia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca să prindă trenul. Era tocmai grupul de orbi, ciungi, ologi, pe care-l văzusem de atâtea ori în tren. Acum, ca prin miracol, nici unul nu mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul acela cu ciomagul, de data aceasta îl purta pe umăr, ca să nu-l incomodeze la mers. Au trecut pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu m-am uitat lung la ei. L-am mai văzut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
față cu bestia. Cristian se ridică în picioare și luă toiagul din mâna lui Calistrat. Îl ținea cu amândouă mâinile, după care, imediat ce bătrâ nul îi dădu drumul, îl lăsă în jos, rotindu-l de câteva ori, ca pe un ciomag. Judecând după dimensiuni, se aștepta să fie mai greu, însă aproape că nu-l simțea. Nu-i venea să creadă cât este de ușor. Îl privi ca să se asigure că, într-adevăr, se află în mâna lui. Lemnul părea cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vrând să împingă cu piciorul obiectul, dar se abținu imediat. Era toiagul bătrânului pe care acesta îl scăpase din mână în momentul atacului. Îl ridică de jos, luându-l cu el. Așa era mai bine, Moș Calistrat era nedespărțit de ciomagul acela, cel puțin el nu-l văzuse niciodată fără acesta. Era deci foarte bine dacă cei ce îi vor descoperi cadavrul vor găsi și toiagul în apropiere. Întors sub nucul din fundul curții, potrivi scaunul sub Calistrat, după care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se înfruptau din semenii lor cei mai slabi, cu rudele mai bătrâne, sau după caz, cu astfel de pui răniți și lipsiți de apărare. Gândul mă îngrozi. Lupii puteau fi foarte aproape iar eu nu aveam în mâini nici măcar un ciomag. Căutând cu privirea un par cu care aș fi putut să mă apăr, am zărit o umbră cu brațele deschise către cer, pregătită să se înalțe. Am lăsat jivina în urmă și m-am dus către acea nălucire. Când am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu privirea țintă în față, urechile ciulite și pspatele păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată de lemn uscat, numai să fie ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să-ți vină ușor când vei fi nevoit să-l învârți pe deasupra capului sau în jurul tău, dacă ești atacat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rămas neclintiți în șa. Lănciile sfărâmate zburară în aer. Atunci, cei doi cavaleri în armură s-au văzut nevoiți a continua lupta cu bâtele, ca niște țărănoi care se bat pentru hotarul unei livezi, sau pentru o fântână. Dar aceste ciomege nu puteau rămâne multă vreme întregi în mâinile unor bărbați ca ei, mult timp, așa că în scurtă vreme au ajuns a se bate cu pumnii. În acest fel de luptă, cel care dă, suferă mai mult decât cel care primește
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lor; haite întregi de fiare albe, ascunse în păduri, după dealuri, în văgăuni, poate că nu așteptau decât vremea potrivită pentru a da buzna! Poate fusese o singură pereche, așa că mai rămăsese doar o sălbăticiune. Să vină în târg! Cu ciomegele o vor căsăpi! Vânătorul de lupi albi, după ce a înecat, într-o băltoacă, cei trei pui bălani, a jupuit lupoaica și a dus blana la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă din ea cușmă pentru iarnă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]