2,509 matches
-
măruntaiele unor animale. Nu aveam În fața ochilor decît viscerele unui copil smulse violent, simțeam fizic, În mine, supliciul acela și apoi cădeam Într-o halucinație, În care mîini albe, Îndemînatice, pregăteau În vase emailate fel de fel de sotéuri, de ciorbe, de fripturi din propriile mele organe. Îmi era frică să mă apropii de toba bombată, cenușie și gelatinoasă, aveam impresia că respiră, mi se părea că-mi văd stomacul și nu Îndrăzneam să-l ating cu mîna. Încă de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub nasul subțire și ușor coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care doamna Maria începu să pună fiecăruia în farfurie ciorba fierbinte. No, mai merge unul, nu-i așa? întrebă Pop care deja umplea păhărelele cu pălincă fără să mai aștepte răspunsul lui Cristian. Nu-ți place ori poate nu te lasă doctorul să bei alcool? E foarte bună, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar pot să recunosc că ați făcut treabă bună la primărie, dar nu eu port vina pentru situația aceasta pe care o numiți rezultat, am votat cum am avut chef, în cadrul legii, acum dumneavoastră descurcați-vă, dacă credeți că frige ciorba, suflați în ea, Nu vă enervați, eu am vrut doar să vă avertizez, Încă nu știu în legătură cu ce, Chiar dacă aș vrea, n-aș ști să vă explic, Atunci mi-am pierdut vremea aici, Scuzați-mă, vă așteaptă prietenul, Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trimiseseră la Caragiale - mulți uitaseră că ea debutase în O noapte furtunoasă și făcuse succes, cântase excelent în montarea aia. La acel mașina noastră din povestea cu nevasta - proprietăreasă, se reacționează diferit, Maestrul surâde, Cezarina hohotește vulgar, Loredana vine cu ciorba. Cam astea sunt rolurile. Lori lasă castronul enorm în mijlocul mesei, polonicul mic alături, vă puneți fiecare sau, ca să nu vărsați, vă pun eu? Ne punem noi, îi răspunde Căpșuna, își ia prima, puțin, pe fundul farfuriei adânci, să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tău din margine de București, în cabină, la o bârfă, băga-mi-aș picioarele, că nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață, face frumos, dar iese ca opărită, nimeni nu râde în urmă. Toți patru gustă ciorba și ardeiul iute. Vorbește tot Căpșuna. — Ce face maică-ta?, îl întreabă ea pe Maestru, schimbă discuția, Loredana îi e recunoscătoare, o dăduse în bară cu Neli și ea avea nevoie de femeia aia, nu se descurca altfel. Parcă trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mult mai intuitiv, deci mai bun... Se face liniște ca la o conferință, toți ascultaseră atenți, supremația regizorului și a Maestrului fuseseră absolute. Loredana, ca și cum n-ar fi auzit corecțiile și taxările, cu privirea ei senină, strânge farfuriile adânci, de ciorbă, terminaseră de mult, le duce la bucătărie și le lasă în chiuvetă, era rolul Maestrului să le spele, totdeauna, în casa lor, el spăla vasele. Oftând, el se și ridică, traversează livingul spre bucătărie, se apleacă spre Loredana - vrea liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te ridici la valoarea celui care povestește, ca să îi înțelegi vorbele. Loredana face o pauză, se uită lung la Frumoasa Neli, parcă s-ar întreba ceva, parcă ar cântări din ochi - ochii ei de aur - legumele și verdeața pentru o ciorbă, parcă ar fi gustat ea din mâncarea asta și i-ar fi plăcut: da, e bună! Mulțumită, continuă să vorbească, să ofteze din când în când, privind mereu spre drumul pe care nu venea nimeni. Mâine era deja azi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gătesc, nu știam să fac nimic-nimic, nu deosebeam pătrunjelul de mărar, dar am învățat încetul cu încetul, m-a ajutat o vecină, tanti Sorina, la început o rugam pe ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă, ea m-a învățat să fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții. Învățam să fac lucruri mici, obișnuite, ștergeam geamurile, spre exemplu, nu?, ce-i aia?, o nimica toată, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
repetiție, acuma, lui îi era foame, ea nu prea știa ce să-i facă de mâncare, mai bine hai să mâncăm la restaurant, îi spune el, oftând, bine că știi să regizezi Shakespeare și nu poți să-mi faci o ciorbă!!! Anita își dăduse jos cămașa albă și lungă, era acum în blugi, pulover și cizme, fata își îmbrățișează iubitul, fluturi pe varză, asta am să-ți fac de mâncare, hai la crâșmă! Se lipesc unul de altul în mijlocul holului, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iau la premieră, fac Regele Lear, trebuie să mă vezi, vin, mamă... Păi, vino, că nu te văzui de mult! Și femeia tăiase repede o găină grasă, pusese la cuptor doar copanele și pieptul zburătoarei, din rest făcuse repede o ciorbă acră-acră, c-așa îi plăcea băiatului. A lăsat cuptorul aprins, friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se uită... Și timpul, și timpul, și timpul. Băiatul meu, vine băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
frig în toată casa, mamă, de ce e așa de frig aici?, ți se pare ție!, să mă spăl pe mâini, hai afară, la canal, mă duc eu singur! El se spală, bătrâna aleargă sprintenă prin bucătărie, umple farfuria adâncă cu ciorbă, presară leuștean și așază alături un ardei iute, terminași spălatul?, tot ce-i prea mult strică!, glumește el cu ton adânc-hâtru, ai ciușcă, știu că-ți place!, el nu îndrăznește să-i zică femeii că nu-i e foame, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fusese Iozefina pentru Napoleon. (Așa-i spusese o fată de la ziar, care venise să facă poze la MaxiBar.) PASAJ RETRAS Halterofilule din Vitan, Voi scuipa pe mormintele voastre! Presupun că nu știi cine a scris asta. Mi-e scârbă de ciorba asta mediatică, mi-e scârbă de mațele astea fardate expuse în fiecare zi pe toate străzile, care-mi tâmpesc părinții dependenți de televizor. Mi-e scârbă de circ, mi-e scârbă de rahatul vostru urban. Mi-e scârbă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Dumnezeu este un om divin (Iisus), iar Hans este un om al faptei, care trebuie totuși dirijat. Mereu se gândește abia când e prea târziu. De obicei face câte o prostie. Dar Rainer se bagă‑n vorbă ca măraru‑n ciorbă și dă ordine contradictorii, pe care nu le înțelege nimeni, și de aceea fiecare le pune în aplicare altfel decât au fost ele gândite. Anna, pe jumătate mută, se duce să cânte muzică de cameră, pentru ca, astfel, sub degetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
verbal: la fiecare două cuvinte zicea: „La naiba!“. „La naiba cu anotimpul ăsta! La naiba, ce vânt Înghețat! Nu putea, la naiba, să nu mai sufle așa de tare? Ia uită-te acolo, la naiba, la fata aia care fură ciorbă de pui, la naiba, de la magazin! Uită-te, cum vrea s-o ascundă sub fustă. La naiba, o s-o verse pe toată.“ Taxiul cobora Înspre sudul orașului și peisajul care se Întindea Între 77th Street și Bowery era numai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trage obloanele și va începe să lustruiască oglinzile din dormitoare. — Ei, sunt o mulțime de astfel de oameni în vremurile astea. Așa cum zic eu mereu, oamenii n-o să vrea să-și pună degetele lângă sobă dacă se prind că ai ciorba la fiert pe ea. Evona Wylezynska era o poloneză cu părul tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
făcând semn elevelor să-și continue munca. Să luăm un exemplu. Ce se studiază la M 4? se întoarse el spre profesorul-robot. Un moment, spuse acesta, dând melcul la o parte și deschizând un caiețel. La M 4 se studiază ciorba de potroace! citi el în caiețel. Se apropiară de masa M 4 și văzură într-adevăr cum o elevă pământeană vioaie, drăguță, le explică unor jupiteriene durdulii, roșcate cum se face ciorba de potroace. Avea la dispoziție tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
deschizând un caiețel. La M 4 se studiază ciorba de potroace! citi el în caiețel. Se apropiară de masa M 4 și văzură într-adevăr cum o elevă pământeană vioaie, drăguță, le explică unor jupiteriene durdulii, roșcate cum se face ciorba de potroace. Avea la dispoziție tot ce era necesar: gheare de găină, capete, gâturi, pipote, borș etc. — Aici ce se studiază? întrebă pedagogul, apropiindu-se de masa C 3, unde o ochelaristă saturniană arăta ceva pe o foaie de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se apropie de un mediocru blond, tânăr, care se spăla la o cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri, zise vesel tractoristul. — Prost să fii, noroc să ai, zise blondul. Te-ai învârtit de-o zi liberă. Ai putea astăzi să-mi dai mie prăjitura. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în orz când trebuia să fii în ovăz, că te mut cu prima ocazie la insecticide. O umbră de spaimă trecu pe chipul tractoristului care salută și plecă. Responsabilul atârnă linguroiul alături pe un suport, își scoase ochelarii aburiți de ciorbă, și-i șterse, îi puse înapoi pe nas și privi spre pământeni. Și voi, măi băieți - spuse el, într-un târziu, cu oboseală în glas -, cum mama dracului ați nimerit tocmai aici? Ce să fac eu cu voi? De unde sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă, mai avem doi la masă. Episodul 9 Poftă bună! După ce sfârși de supravegheat personal câteva mici operații de dregere și conturare pe deplin a gustului ciorbei, aruncând cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă, mai avem doi la masă. Episodul 9 Poftă bună! După ce sfârși de supravegheat personal câteva mici operații de dregere și conturare pe deplin a gustului ciorbei, aruncând cu mâna lui câțiva pumni de pătrunjel proaspăt în domolul clocot final, responsabilul le făcu semn celor doi pământeni să-l urmeze, îndreptându-se spre uriașul hangar unde așteptau, frumos așezate la mese și jucându-se nerăbdător cu lingurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a dreptul copleșiți... nu trebuia... - spuse încet Aciobăniței către mediocrul în vârstă - ați renunțat toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de latină eram la plivit.” — Și ce s-a întâmplat cu extramediocrul? întrebă Amărășteanu. — Nimic, răspunse bătrânul. A predat aritmetica la școala de lângă lotul de căpșuni. A predat până-a murit. Fu adusă, pe un cărucior cu roți din lemn, ciorba. Farfuriile încăpătoare din aluminiu erau trecute din mână-n mână spre fetișcana pistruiată care, cu o mișcare dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se de alte gusturi obișnuite de ciorbă. Ce ciorbă e asta? — Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă. — Și - spuse comandantul răscolind cu atenție prin farfurie - pe ce bază e făcută? — Cum pe ce bază? spuse ușor contrariată tânăra. Pe bază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se de alte gusturi obișnuite de ciorbă. Ce ciorbă e asta? — Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă. — Și - spuse comandantul răscolind cu atenție prin farfurie - pe ce bază e făcută? — Cum pe ce bază? spuse ușor contrariată tânăra. Pe bază de rețetă. Comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]