828 matches
-
covor crem, din care se deschideau vreo șase uși identice: toate erau albe și mari și aveau câte un glob Perspex pe post de clanță. Numai una dintre uși era întredeschisă. —Laura? a repetat el în fața respectivei uși. —Aiiiici! a ciripit ea. După ceva vreme, când Hugo a reușit să se gândească la scena care a urmat, și-a spus că, de fapt, o căutase cu lumânarea. Dat fiind întreg scenariul dimineții și comportamentul general al Laurei, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ferestre. Crengile ciresului din față, băteau cu neastâmpăr în geam. O pală de vânt lovi crengile de geam si fereastra se deschise în lături. Parcă se sfârseste lumea, nu alta!... murmură Iorgu. Deodată, pe fereastra deschisă larg, intră o rândunică ciripind... ”tivit-tivit”. Bătrânul tresări. Urmări nedumerit păsărica, cum făcea roate prin cameră cu o iuțeală, că abia o prindea ochiul, gândindu- se... - Dacă-i un semn, de la Dumnezeu!” si un gând superstițios puse stăpânire pe sufletul lui; si, tot el îsi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
șușanea, Începându‑și astfel În mod plăcut viața de noapte. Mi‑am croit drum până la mezanin, unde se afla frize‑ ria. Prin contrast, aceasta era goală. Mariana m‑a luat imediat În primire. — Ești colegă cu Simonetta la Parlament ? a ciripit ea. — Nu... lucrez În presă. — Aha. La ce ziar ? — La o revistă... — Cum se numește ? Auzind cum se numea, Mariana a dat din umeri. — N‑am auzit În viața mea de revista asta, spuse ea acru. Îi dispăruse și ciripitul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o șușanea, începându-și astfel în mod plăcut viața de noapte. Mi-am croit drum până la mezanin, unde se afla frizeria. Prin contrast, aceasta era goală. Mariana m-a luat imediat în primire. — Ești colegă cu Simonetta la Parlament ? a ciripit ea. — Nu... lucrez în presă. — Aha. La ce ziar ? — La o revistă... — Cum se numește ? Auzind cum se numea, Mariana a dat din umeri. — N-am auzit în viața mea de revista asta, spuse ea acru. Îi dispăruse și ciripitul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
primitoare și binefăcătoare umbră - o masă, o bancă, douătrei scaune cu spătar, și, mai spre gărduțul din față, un ademenitor scrânciob-leagăn. Fu invitat: alege locul preferat. Își alese banca. E, apreciase el, mai Încăpătoare și mai comodă. În cazul ăsta, ciripi ea, mie-mi rămâne scrânciobul-leagăn. Da. Da. Se așezară. Nu, Însă, Înainte ca, ea, să tragă de o parte, ușurel, foaia de pergament, care acoperea masa, Încărcată, cu câte două căni de ceai, două ceșcuțe cu cafea, două păhăruțe cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o cumătrie, ne ducem, că nu se poate să lipsim de-acolo! Sub nici o formă, nu se poate să lipsim. Da’deacuma, dacă tot ați venit ... hai; câți sunteți? Opt. Patru și patru. Soț și soție. Asta nu mă interesează, ciripi, de alături, soția gospodarului, o hamțușcă, frumoasă, ca ruptă din basm, nu altceva. Bine, afirmă, tot ea, hai, veniți, să vă arăt unde o să dormiți. Da’repede, că, uite, noaptea cade, ca o nălucă, peste noi. Și ne Întârziem la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
făcîndu-ne să-i simțim pe amândoi, după vibrațiile vocilor, că, dîndu-ne târcoale, se 62 DANIEL BĂNULESCU Într-a treia zi, arătam așa de scheleticiți, ca și cum tot cartierul s-ar mai fi ținut într-o singură străduță. Plecaseră păsările alea care ciripeau, cumsecadele. Apăruseră altele, hotărâte după cadavre, ce parcă în viața lor nu făcuseră decât să sudeze, într-atît aveau ochii de înveninați și înroșiți... Iar singurul lor divertisment era să se învîrtă, ca ventilatorul, deasupra noastră. Faza cu ventilatorul a mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ahoe, îi stătu pe limbă lui Pink să scandeze, așa cum o făcuse, nu o dată, în taberele școlare). -Dacă ar fi trăit, în anul acela, în care a fost căsăpit, inegalabilul Pink Robin Floyd ar fi împlinit 34 de ani!... (Cocondy ciripea că 39, avu Pinky pe buze) - Din acest motiv, te-am invitat să susții un recital. Și pentru încă ceva (asupra căruia vei fi informat mai tîrziu) și, la care o să luăm parte cu toții. Parcă nicicând nu cântase Pink
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și Anghel, gata cu arcușul în paharul Stăpânului, să-i ia piuitul. Bozoncea băgă mîna-n nădragi și scoase sutele. O dată se însuflețiră balaoacheșii. Neacșu schimbă măsura: Banii mei, banii mei, La Marița la bordei, S-a ales, bules de ei... ciripi vioristul, lăsîndu-l pe Ciolan să se odihnească. Starostele a umplut țambalul cu poli. Lăutarilor le era mai mare dragul să cânte. Când s-a întunecat bine, au plătit, au dat bacșiș slugilor și au plecat cu țiganii după ei spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Suferă, mă, suferă! se ruga și Picu Calată. Acordeonistul s-a apropiat și el. Nenea Mihalache Tobă i-a lipit și lui o sută de frunte. Piele i-a dat un cot lui Paraschiv: - Ucenicule, fii atent, că s-au ciripit mușteriii! Mînă-mică tot mai dansa cu o nevastă gătită ca un vicleim, când a băgat de seamă mișcarea. A încredințat-o lui Gheorghe și s-a așezat lângă meseriași. Nu putea să-i lase singuri la o asemenea împrejurare și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mi-a răspuns: „Îmi pare rău, dar reducerile s-au Încheiat”. A tastat prețul Întreg și a Început să treacă peste scanner celelalte cărți. „Probabil glumiți”, i-am spus. „Cine oprește reducerile la ora 4.23 după-amiaza?” „Păi... noi”, a ciripit ea. Apoi, Încercând să pară amuzantă, a mai adăugat: „Nu ești atent, pierzi!”. „Ba nu”, i-am Întors-o, „voi o să pierdeți”. Evident, am plecat fără a mai cumpăra nimic. Cu cât mă gândeam mai mult la incidentul respectiv, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
practic, deformează imaginea lumii și sfârșește prin a zămisli ea însăși imagini, subminând în acest fel prestigiul și sensul reflectării: să fim tandri, bâigui poligonul cățelu lipindu-și irișii de șoldurile voluptoase ale autobazei filaret să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu, să fim tandri mai zise o muscă. În condițiile unei atari opacizări a discursului, care, e drept, nu are nimic în comun cu încifrarea elitistă a mesajului din modernism, ci mai curând cu o anume ludicitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocîrlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu plînta, rîul cu limpidele izvor. Și stejarul zice ierbei: «Mult ești vie și gingașă!ă Fluturașul zice floarei: «Mult ești mie drăgălașă!ă Vulturul uimit ascultă ciocîrlia ciripind; RÎu, izvoare, nouri, raze se Împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, MÎndră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și Siretul te Încinge cu-al său
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu glasul lui pițigăiat. Noi am văzut-o primii... Calu își făcu privirile roată și slobozi un nechezat sălbatic. Încurajați, ceilalți începură să râdă pe diverse voci, mai puțin Magdalena, căreia tusea i-o luă înaintea râsului, și Mierlă, care ciripi gureș. La un alt semn se opriră brusc, continuând să se uite cu interes, mai ales Isaia, cu bucuria celui ce a dibuit, în sfârșit, poziția potrivită în care să-i așeze pentru a-i hăcui. — Bine, hotărî Calu. Ziceți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu mai știau ce să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti că e de datoria lui să reînnoade conversația. Lângă el, Mierlă ciripea, din vârful buzelor, privind cu melancolie în gol. — Ce-are ăsta, de-i așa pleoștit ? întrebă Pârnaie. Ce- i, mă, guguștiucule ? Guguștiucul continua să se legene, privind absent spre tăciunii care mocneau. Bunelu răscoli jarul și trase un bulgăre de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pagină, cum îți săreau în față 100 de lei ". Un tip mai atletic și care de aceea își permite să fie înțepat, m-a luat la rost: „Ia ascultă, bă nene, dar de ce aș spune eu întâi chestia asta, ia ciripește matale unde ții banii și apoi întreabă pe alții". Cu acesta am cam încurcat-o, dar la mine nefiind nici o problemă, i-am spus sincer unde țin eu banii: la nevastă-mea, frate! Cum adică, n-o cunoști pe nevastă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
studente ce frecventau des biblioteca respectivă, pe care le cunoștea din vedere. Voia neapărat să facă cunoștință cu ele, mai ales că una din cele două i se lipise de suflet. Pândea pe furiș, cum pândește un motan vrăbiuțele ce ciripesc printre ramuri, și aștepta cu stoicism clipa potrivită. Din când în când, își întrerupea activitatea pentru câteva secunde și se și vedea plimbându-se cu ea la braț prin Cișmigiu. Doamne, ce fericire! Tocmai de aceea voia să apară în fața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru a fi mai convingătoare, arăta cu mâna stângă spre cer, iar cu dreapta făcea cu pioșenie semnul crucii. Nimeni nu mai asculta sfârșitul povestirii. O îngrijorare vizibilă, generală se instală pe chipurile tuturor ascultătorilor. Dacă cineva dintre noi ar ciripi ceva, ne-am trezi cu toții în Deltă la tăiat stuf sau cu domiciliu forțat la Periprava. Se zice că acolo, dacă ai un prieten devotat, îți poate arunca o dată pe lună cu praștia, peste gardul din nuiele, un pachet de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o altă țiglă! Oricând! Și atunci..." Julius Zimberlan era tot mai panicat. Suferea sincer: gândul că va rămâne singur, doar pentru a-i jelui pe ai săi, îl înnebunea. "Și pentru ce?". Într-o frumoasă dimineață de primăvară, când păsărelele ciripeau de zor, hotărî să se răzbune pe toată lumea: aruncă o piatră bine țintită spre acoperiș și o altă țiglă aflată într-un echilibru fragil se despărți de suratele ei și-i căzu în cap. Julius Zimberlan muri împăcat: el n-
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și Vinicius n-a dat niciodată dovadă că ar fi mai breaz decât Julius. Iar acum... Julius suferea cumplit. Într-o frumoasă zi de primăvară, când natura s-a trezit din somn, pomii din curtea primitoare au înfrunzit, iar păsărelele ciripeau, Julius Zimberlan a avut marea revelație: "Păi, până să se fâțâie Remus B. Papadopol cu automobilul său, am fost foarte mulțumit cu vechea sa mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe care o iubesc
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii. 139. "Toți oamenii sunt egali!" (I) Democrația înseamnă șanse egale! Într-o frumoasă dimineață de aprilie, păsările ciripeau, copacii erau verzi asemenea unui mango copt, iar briza aerisea toți porii celor câtorva sute de persoane conștiente din Brandul Mare (Republica Democratică Vandana) care demonstrau împotriva adevăratei discriminări tip apartheid prin care unele firme le discriminau pe femei: retribuții
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
altor state și, prin consecință, nici cetățenilor altor state. N-ar fi democratic, pentru că ar reprezenta amestecul în treburile interne ale acelor țări", i-a explicat judecătorul cu multă bunăvoință lui Julius Zimberlan. Într-o frumoasă dimineață de aprilie, păsările ciripeau, copacii erau verzi asemenea unui mango copt, iar briza aerisea toți porii celor câtorva sute de persoane conștiente din Brandul Mare (Republica Democratică Vandana) care demonstrau împotriva adevăratei discriminări tip apartheid prin care unele firme le discriminau pe femei: retribuții
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
este de vină că s-a născut bărbat sau femeie!" erau lozincile purtate de participanții la acest protest. Participanți din Republica Democratică Vandana. 140. "Toți oamenii sunt egali!" (II) Democrația înseamnă șanse egale Într-o frumoasă dimineață de mai, păsările ciripeau, copacii erau verzi asemenea unui mango copt, iar briza aerisea toți porii celor câtorva sute de persoane conștiente din Brandul Mare (Republica Democratică Vandana) care demonstrau împotriva adevăratei discriminări tip apartheid prin care unele firme le discriminau pe femei: retribuții
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
o altă țiglă! Oricând! Și atunci..." Julius Zimberlan era tot mai panicat. Suferea sincer: gândul că va rămâne singur, doar pentru a-i jelui pe ai săi, îl înnebunea. "Și pentru ce?". Într-o frumoasă dimineață de primăvară, când păsărelele ciripeau de zor, hotărî să se răzbune pe toată lumea: aruncă o piatră bine țintită spre acoperiș și o altă țiglă aflată într-un echilibru fragil se despărți de suratele ei și-i căzu în cap. Julius Zimberlan muri împăcat: el n-
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și Vinicius n-a dat niciodată dovadă că ar fi mai breaz decât Julius. Iar acum... Julius suferea cumplit. Într-o frumoasă zi de primăvară, când natura s-a trezit din somn, pomii din curtea primitoare au înfrunzit, iar păsărelele ciripeau, Julius Zimberlan a avut marea revelație: "Păi, până să se fâțâie Remus B. Papadopol cu automobilul său, am fost foarte mulțumit cu vechea sa mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe care o iubesc
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]