838 matches
-
încă mușchii noștri se întind, se încoardă, într-un efort colosală Încă n-am cucerit întrecerea. Homer să vină atunci - și va veni - când, într-o dimineață splendidă, deschizând ziarul vom citit cu inima caldă, cu răsuflarea tăiată de emoție: citadela economiei capitaliste a fost depășită totală Atunci, viitorule Homer, mângâie-ți lira și cântă lumii neîntrecuta ei victorie, cântă rațiunea, onoarea și conștiința epocii noastre, partidul comunist și faptele lui... Avem încredere deplină în tăria omului socialist. Avem încredere deplină
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din 6 iulie 1996, «Dan Ioan Mirescu demonstrează că ascensiunea lui C.V.Tudor se bazează pe folosirea șantajului și a complicității factorilor puterii», s-au bucurat de o atenție amplă din partea presei. Maior (Dorin Lazăr) a descris PRM drept o citadelă a comunismului extremist bolșevic, Vadim având în mod evident caracterul unui dictator. «Vrem să ne asigurăm că electoratul va afla adevărul despre PRM», a insistat el, dar colegul său Mircea Bucur (tot dezertor din PRM) a dat vina nu atât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ușor. Liceul și Școala Normală din oraș serveau drept „instituții de însuflețire națională”. Impresiile de călătorie ale învățatului ieșean se încheiau cu optimism în ceea ce privește viitorul așezării moldave. Cu modeste eforturi, scria Ion Simionescu, „din orașul Huși se poate crea o citadelă de radiare a cimentării sufletești între părțile de jos ale celor două jumătăți din Moldova, înstrăinate vreme de un veac și mai bine. Adăugându-se și darurile naturii, energia omenească ar putea face minuni din acest orașel tihnit”. „Acest splendid
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1967) în Suplimentul pentru literatură. Ați colaborat cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească", "Ramuri", "Astra", "Luceafărul", "Contemporanul-Ideea europeană", "Argeș", "Calende", "Literatorul", "Zburătorul", "Contrapunct", "Art Panorama", "Jurnalul literar", "Poesis", "Nord literar", "România. Kilometrul zero", "Filocalia", "Citadela", "Lumina", "Manuscriptum", "Litterae" (din Canada), precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", "Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană", "Târgoviștea Literară", ș. a. Să ne oprim puțin în această perioadă: este momentul când ați cunoscut mari valori românești, ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
celibatari care nu se au bine cu dragostea, ca, de exemplu, bietul vameș, care o urmărește cu flama lui pe o infirmieră divorțată, singura de pe aici care are familie și este prin urmare obligată să părăsească din când în când citadela spitalicească. Francamente, doar dacă printr-o minune..." "Să nu excludem minunile, Nicolae", spuse locotenentul care nu-și pierduse speranța s-o găsească pe frumoasa înotătoare, dacă n-o fi părăsit stațiunea golită de turiști. "Dezolat, sunt raționalist și agnostic." Un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
modifice ambianța urbană. Astfel, una dintre laturile străzii Rigoles este ocupată de mici case muncitorești, dintre care unele au fost renovate și unite pentru a găzdui o nouă populație înstărită. Dar, în față, Hauts de Bellville constituie un soi de citadelă populară pe care nici un proces de gentrificare nu ar putea-o pune în pericol. La mică distanță, strada Boyer, care dă în strada Ménilmontant, este "o stradă care urcă": ea deține toate ingredientele pentru a deveni o adresă la modă
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Malborkul, atrași de acest castel ce a fost inclus recent, din 1997, pe lista de Patrimoniu universal UNESCO. Castelul, întins pe o arie de 20 ha, are două porți principale și trei construcții imbricate una în alta: partea „de sus” - citadela care domină întreaga așezare, folosită ca mănăstire, este situată pe o colină despărțită printr-un șanț adânc, cu un podeț de acces, de prima curte, mai largă -, apoi partea „de mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pantă, salut statuile de bronz ale celor patru mari maeștri ai Ordinului Teuton, foști, importanți stăpâni ai castelului, înțepeniți în diverse atitudini - Hermann von Salz, Siegfrid von Feuchtwangen, Winrich von Kniprode și Albrecht Hohenzollern -, și trec podețul spre edificiul superior, Citadela. Nimeresc într-o curte mult mai mică, înconjurată de jur-împrejur de ziduri cu portic: sunt galerii dispuse pe trei niveluri, pe care le străbați învârtindu-te în patrulater. În mijlocul strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă gândesc, niște trofee de luptă, arme pierdute de războinici din Asia, care au atacat Castelul Teutonilor. Mărturia unei alte civilizații - îndepărtate, exotice - sub cerul baltic, plumburiu. Părăsesc sala cu arme și, la primul nivel al culoarului ce împrejmuiește curtea citadelei, îmi găsesc în sfârșit grupul, care umblase pe alte poteci. De-acum mă țin de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb impresii pe viu. Vizităm vechile bucătării situate la parter: mese de stejar, grele, scule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se lasă terminată și locuită - răsună refrenul oamenilor cu care vorbesc. Se cade în misticism, se spune că asupra acestui loc planează un blestem. Scheletul neterminatului sediu de partid fusese ridicat pe ruinele (dinamitate în 1963) unui castel medieval, numit „Citadela Celor Trei Regi”. După război, zidurile vechiului castel, deși puternic avariate de bombe, ar fi putut fi reconstruite și transformate în muzeu, însă un șef de partid, mai zelos, a decis să șteargă orice urmă de „construcție nemțească”, punând temelia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
d-lor, câteva conferințe Între 28 iulie - 2 august. Aș vorbi despre: 1. - Turismul oglindit În creațiile literare românești. 2. - Satul românesc odinioară și azi. - Pitorescul patriei noastre. 4. - Folclorul ca expresie a sensibilității și geniului românesc. 5. - Meleaguri și citadele turistice românești. În cazul În care d. Buzilă acceptă propunerile mele, aș aduce, eventual, diapozitive și filme documentare. Trebuie, Însă, să-mi răspundeți grabnic, ca până la 27 iulie c. să le pot aduna. Aș realiza o operă f. utilă pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dar și de speranță. Gulagul românesc despre care ne vorbește prozatorul ține de o realitate istorică și rănile nu s-au vindecat încă. Am spus la lansarea amintitită, cu un aer oarecum profetic, că, peste ani, singura mărturie reală despre Citadela chimiei românești va fi reconstituită doar din paginile romanelor scriitorului nemțean. Arta este la fel de puternică și de pilduitoare ca viața însăși. Mihai Vlădeanu, personajul central al romanului, cu o sinceră conștiință a muncii sale oneste, sfârșindu-și ziua cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din lună, căreia[-i] povestii toate ce făcusem ". lubitei mele îi făcui haina de-un gaz albastru, deși străveziu ca aerul, prin care se rădica ea în albeța cea strălucită a rotundelor sale membre; în părul ei blond așezasem o citadelă de diamante, sânul ieșea vergin, rotund și mic din haina decoletată? astfel ne primblam, eu cu mâna în jurul gâtului ei, prin umbroasele și balsamatele dumbrăvi ale lunei, pe lângă adormitele lacuri, pe lângă plîngîndele izvoare, și numai privighetori cu glas de argint
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trăgând șnurul alb de la pănura neagră ce sta drept în față, văzui pe părete un cadru ce-mi părea viu. Ochilor mei turburi li părea viu în adevăr. Era Sofia. Părul ei cel cenușiu, adunat într-o coroană ca o citadelă pe frunte, ochii ei profunzi, negri, străluciți, fața ei musculoasă și palidă, buzele subțiri și vinete... era Sofia... în toată frumusețea ei cea originală... blondă, pe care numai Sudul o cunoaște... Ioan își împreună mînile și se uită în estaz
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o stradă publică de promenadă, pe laturile căreia se găseau locuințele localnicilor. Aceștia își cultivau grădinile și micile suprafețe din incinta așezării. în anul 1574, hughenoții au eliberat localitatea, căreia războiul religios îi produsese mari pagube, Antoine de Veilhan dezrobind citadela. Deși afectată, fortăreața a continuat să servească drept refugiu la caz de nevoie. Iar astfel de cazuri se iveau din abundență. Pentru o vreme, Merle a intrat într-un fel de uitare. în zilele noastre, totul a renăscut, datorită eforturilor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
care snobii adevărați și emulii lor mitocani sînt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de ironie, evocat și de fotografia de pe coperta ediției americane a romanului, este descinderea lui „Abe” și „Chick” la Café de Flore, cîndva o citadelă a culturii de stînga, alături de Deux Magots, „cartierul general” al lui Sartre. 7 Faptul că „Abe” ascultă Rossini are și el o cheie: așa cum se poate vedea și din filmele de la Hollywood, muzica de operă e asociată de cultura populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și-a luat vechea cutie de chirurg și săculețele cu doctorii și am pornit-o spre Augusteon. Odată ajunși la porțile de bronz, comandantul gărzilor ne-a introdus într-un vestibul cu cupolă. Astfel mi-am făcut eu intrarea în citadela imperială, un complex care, pe lângă palat, mai cuprindea casele patriarhale, un mare număr de biserici și paraclisuri, grădini, livezi, cazărmile garnizoanei, pretorii, biblioteci, arhive, cancelarii și tot felul de alte stabilimente care să-i asigure autonomia. Din atrium am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sânul Celui de Sus. Seara am fost poftit la petrecerea albaștrilor, căci Flaviano căzuse în dizgrația împăratului. A doua zi m-am dus la palat ca să-mi iau rămas-bun de la Calinic, care deja se ocupa de organizarea laboratorului său în interiorul citadelei împărătești. Giuliano, care era cu mine, mi-a spus că Heraclion voia să mă vadă în cancelarie. Era în veșmintele sale pentru audiențe și, Dumnezeu să mă ierte, părea un zeu pogorât pe pământ. - Asta e pentru tine, Stiliano, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost ucis, dă foc castelului imediat. Să ardă până nu mai rămâne nici urmă. Sai lăsă toba jos și, Împreunându-și palmele pe podea, răspunse, fără să ridice capul: — Am Înțeles, stăpâne. — Nagato! Sună din corn! Nobunaga se Întoarse spre citadela interioară, unde locuiau frumoasele sale fiice, apoi către plăcile funerare ale strămoșilor lui. — Cu bine, salută el, cu o emoție intensă. Apoi, Își legă șireturile coifului și ieși În fugă. Cornul care chema trupele la luptă răsuna În Întunericul liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
stați uitându-vă nepăsători de pe țărmul ăsta, dușmanul a putut Înălța un al doilea rând de diguri, a Împrejmuit o fundație și a terminat cam jumătate din zidurile de piatră. Fuwa mormăi, nemulțumit. — Nu cumva tâmplarii aranjează deja cheresteaua pentru citadelă, În munții de dincolo de Sunomata? Și nu e cu putință să fi terminat de pe-acum aproape totul de la podul mobil la lemnăria interioară, ca să nu mai pomenesc ziduri și de fortificații? Așa văd eu situația. — Hm... Înțeleg. — În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care văzură grupul crezură că era alcătuit din oameni de-ai lor. Postați la depozitul de combustibil din vecinătate și la magazia de orez, Își luau masa de dimineață, bârfind. Cu toate că trecuseră câteva zile de lupte continue, aceea era o citadelă mare și toate evenimentele aveau loc În jurul porții din față. Aici, În spatele acelei fortărețe naturale, domnea atâta liniște, Încât se auzeau ciripiturile păsărilor. Când se desfășurau lupte În fața castelului, soldații din spate auzeau pocniturile armelor de foc din direcția cărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-l informezi imediat. Probabil că, de această dată, mesajul Îi fu comunicat lui Shingen, iar Sanpei primi permisiunea de a intra. Unul dintre paznici Îl Însoți până la poarta centrală a Templului Bishamondo. De acolo, Îi fu predat unui străjer al citadelei interioare și condus la Shingen. Shingen stătea așezat pe un scaun de campanie, pe veranda Templului Bishamondo. Frunzele tinere ale unui arțar cu trunchi gros Împărștiau pete de lumină ăe chipul său. — Ce vești Îmi aduci, Sanpei? Întrebă Shingen. — Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
avea urgentă nevoie să-l vadă pe Seniorul Hisamasa. Presupunând că Onogi era În fruntea oamenilor lui, gărzile au deschis poarta castelului. Imediat ce au făcut-o, o trupă numeroasă de soldați a năvălit Înăuntru și și-a croit drum până În citadela superioară. — Inamicii? — Cea mai mare parte dintre ei erau vasalii Seniorului Hideyoshi, dar oamenii care i-au arătat drumul au fost, fără Îndoială, ai acelui trădător de Onogi. Și tatăl meu? — A luptat bărbătește până la sfârșit. El Însuși a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Inamicii? — Cea mai mare parte dintre ei erau vasalii Seniorului Hideyoshi, dar oamenii care i-au arătat drumul au fost, fără Îndoială, ai acelui trădător de Onogi. Și tatăl meu? — A luptat bărbătește până la sfârșit. El Însuși a dat foc citadelei interioare, apoi s-a sinucis, dar inamicul a stins focul și a ocupat castelul. — Aha! Deci de-asta n-am văzut flăcări sau fum. — Dacă din prima anexă s-ar fi Înălțat flăcări, atunci ați fi trimis Întăriri sau ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ani de război civil, fusese În declin. Câmpiile de duzi au dispărut Într-o singură noapte, devenind un plan de străzi temeinic Întocmit, câtă vreme, pe culmea muntelui, schelăria donjonului apăru aproape Înainte ca oamenii să-și fi dat seama. Citadela principală, modelată după miticul Munte Meru, avea patru turnuri - reprezentându-i pe Regii celor Patru Vânturi - În jurul donjonului central cu cinci niveluri. Sub el se Înălța un enorm edificiu de piatră, din care se răspândeau anexe. Deasupra și dedesubt se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]