10,372 matches
-
transformă în conformitate cu această tehnică a unui „serialism stilistic” și adoptă titulatura (într-o anumită măsură tautologică) de stil polistilistic, polistilism sau polistilistică. Partea a treia din Sinfonia, celebră pentru consistența ei „multifațetată” este concepută prin alăturarea unei impresionante multitudini de citate din lucrări muzicale cunoscute, „panorama” istorică sau „panoplia” numelor de compozitori invocate întinzându-se de la Bach până la Berio însuși. Întreaga „cavalcadă” a acestor citate reprezintă, însă, doar un „etaj superior” atașat de „fluviul subteran” cu funcție de „bas continuu”, sarcină pe
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
treia din Sinfonia, celebră pentru consistența ei „multifațetată” este concepută prin alăturarea unei impresionante multitudini de citate din lucrări muzicale cunoscute, „panorama” istorică sau „panoplia” numelor de compozitori invocate întinzându-se de la Bach până la Berio însuși. Întreaga „cavalcadă” a acestor citate reprezintă, însă, doar un „etaj superior” atașat de „fluviul subteran” cu funcție de „bas continuu”, sarcină pe care o preia muzica din Simfonia nr. 2 de Gustav Mahler. Așa cum indică Béatrice Ramaut-Chevassut: „Această parte reprezintă o rescriere a scherzo-ului din
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
un développement d’un lied écrit par le compositeur en 1893, «Le sermon de saint Antoine de Padoue aux poissons»”. footnote> Structurată în imaginea unui „flux de conștiință”, muzica acestei părți reprezintă o succintă istorie a muzicii în sine, iar citatele se înșiruie după cum urmează: Schönberg (Cinci piese op. 16), Mahler (Simfoniile nr. 2, 4 și 9), Debussy (La Mer), Hindemith ( Concertul pentru vioară), Berlioz (Simfonia fantastică), Berg ( Concertul pentru vioară și opera Wozzeck), Brahms (Concertul pentru vioară și Simfonia nr.
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Cantata nr. 2), Stockhausen (Gruppen), Globokar (Accord)<footnote Vezi Ibidem, p. 52. footnote>. Concepția acestei părți, precum și structura întregii lucrări - una concepută în cinci părți - reprezintă o spectaculoasă declarație de intenție postmodernă, precum și un strălucit exemplu al plauzibilității tehnicilor de citat și colaj, dar și a aplicabilității practice a acestora în calitate de concepție componistică și lucrare muzicală concretă. Berio însuși recurge la imaginea unui fluviu atunci când își comentează propria lucrare: „Există la Mahler un aspect oniric foarte atractiv, care mă face să
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
înțeleasă în termenii unei comparații (metaforice) între rolul convențional al pasajelor de virtuozitate în Concertele pentru pian de Mozart și resemnificarea funcțională a virtuozității din retoric în tematic în Concertele pentru pian de Beethoven. În Sinfonia lui Luciano Berio rolul citatului (stilistic) poate fi asemuit cu rolul convențional al pasajelor de umplutură (cu caracter de virtuozitate improvizatorică) la Mozart, iar reformularea funcțională a acestui procedeu în tematic la Beethoven o putem asocia cu modul de implementare organică (tematică) a citatului în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
rolul citatului (stilistic) poate fi asemuit cu rolul convențional al pasajelor de umplutură (cu caracter de virtuozitate improvizatorică) la Mozart, iar reformularea funcțională a acestui procedeu în tematic la Beethoven o putem asocia cu modul de implementare organică (tematică) a citatului în lucrările lui Alfred Schnittke. Cu alte cuvinte, gândirea lui Berio operează cu accepțiunea idiosincratică a citatelor utilizate, atitudine identică atitudinii bachiene sau mozartiene, prin utilizarea aceluiași material muzical în diferite lucrări (Bach), sau prin înlocuirea anumitor pasaje cu altele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
improvizatorică) la Mozart, iar reformularea funcțională a acestui procedeu în tematic la Beethoven o putem asocia cu modul de implementare organică (tematică) a citatului în lucrările lui Alfred Schnittke. Cu alte cuvinte, gândirea lui Berio operează cu accepțiunea idiosincratică a citatelor utilizate, atitudine identică atitudinii bachiene sau mozartiene, prin utilizarea aceluiași material muzical în diferite lucrări (Bach), sau prin înlocuirea anumitor pasaje cu altele asemănătoare dintr-o lucrare diferită (Mozart)<footnote Analiza comparativă a acestui tip de procedură convențională în lucrările
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
o găsim tratată la modul detaliat în Charles Rosen, Tradition without Convention: The Impossible Nineteenth-Century Project, în seria „The Tanner Lectures on Human Values”, University of Utah, 11 aprilie, 2000. footnote> . Gândirea lui Schnittke, însă, procedează la inserția organică a citatului, reformulând semnificația idiosincratică a citatului stilistic în termeni de funcție tematică. Un termen generic pentru întreaga concepție polistilistică a lui Alfred Schnittke este cuvântul recuperare, însă oricât de mult ar consuna acesta cu o tendință majoră a postmodernismului în general
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
detaliat în Charles Rosen, Tradition without Convention: The Impossible Nineteenth-Century Project, în seria „The Tanner Lectures on Human Values”, University of Utah, 11 aprilie, 2000. footnote> . Gândirea lui Schnittke, însă, procedează la inserția organică a citatului, reformulând semnificația idiosincratică a citatului stilistic în termeni de funcție tematică. Un termen generic pentru întreaga concepție polistilistică a lui Alfred Schnittke este cuvântul recuperare, însă oricât de mult ar consuna acesta cu o tendință majoră a postmodernismului în general, semnificația termenului se situează în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ci în calitatea lor de parteneri de dialog trans-temporal și într-o exercitare asumată a funcției de prezentificare tematică a stilului invocat prin aluzie sau citare directă. Simfonia nr. 1 a lui Schnittke (scrisă între anii 1969-1972) nu debordează de citate precum Sinfonia lui Berio. Începând cu imaginea haosului primordial din care se „nasc” citate din muzica lui Beethoven, din muzică barocă amestecată cu idiomuri jazzistice (free jazz), din Concertul pentru pian și orchestră în si-bemol minor de Ceaikovski și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
orchestră în si-bemol minor de Ceaikovski și din valsul Dunărea albastră de Johann Strauss, segmente muzicale organizate în stil serial, sau marșul funebru din Sonata nr. 2, op. 35, partea a doua, de Chopin, totul se încheie cu sonoritatea citatului înregistrat din Simfonia nr. 45, în fa-diez minor, „Abschieds-Symphonie” a lui Haydn, semn la care muzicienii încep să părăsească scena. Sensul procedurii de citare este radical diferit de cel al Berio, deoarece fiecare citat deține o funcție dramaturgică în desfășurarea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Chopin, totul se încheie cu sonoritatea citatului înregistrat din Simfonia nr. 45, în fa-diez minor, „Abschieds-Symphonie” a lui Haydn, semn la care muzicienii încep să părăsească scena. Sensul procedurii de citare este radical diferit de cel al Berio, deoarece fiecare citat deține o funcție dramaturgică în desfășurarea tuturor celor patru părți (cu durată de peste o oră). O altă idee lămuritoare a diferenței între convenționalismul lui Berio și organicismul lui Schnittke este și mediul în care au existat și creat ambii compozitori
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
prelucrat și topit o multitudine de influențe, însă întotdeauna acestea sunt într-un mod irepetabil ale lui, ale lui Șostakovici, o muzică a cărei fiecare măsură poartă în ea tot organicismul gândirii lui muzicale. Într-un mod uimitor, chiar și citatele din colaje, tipice mai ales pentru anii ’20-’30 și pentru timpul prezent, sunt receptate ca material autentic - și nu doar datorită legăturilor intonaționale, ritmice sau timbrale cu textul de bază scris, dar și din cauză că nimerind în câmpul magnetic al
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
simfonismului drept criteriu intrinsec al gândirii și metodei componistice. Șocul contrastului între unitatea organică asigurată prin structurarea procesualității muzicale ca dezvoltare continuă și multitudinea elementelor eterogene inserate în această desfășurare cu funcție de celule generatoare<footnote Acest mod de abordare a citatului ne trimite atât la ideea de celulă generatoare și funcția ei în muzica lui Beethoven, cât și la sistemul de leitmotive în dramele muzicale ale lui Wagner, sau funcția de modúl generativ al seriei, spre exemplu, în muzica lui Webern
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
impune creația polistilistică a lui Alfred Schnittke drept concepție în care nu mai există departajarea în imaginea „vârstelor” sau a „compartimentelor” diferențiate pe criteriul unei alterități graduale sau exponențiale, calitatea de constituentă tematică a unei singure lucrări este exercitată de către citatul sau aluzia stilistică în calitatea lor de fragment reprezentativ pentru o întreagă tipologie stilistică, aceasta, la rândul ei reprezentând o perioadă istorică. În cadrul acestui model este anulată ideea de succesiune a etapelor evolutive și, împreună cu ea, dispare și ideea spațiului
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
semnificație absolut personală e întâlnirea cu scriitorul de origine bască, Fernando Savater, traducătorul în spaniolă a operei lui Cioran și cu un doctorat despre gânditorul român. încă și mai interesante, cu un plus de participare afectivă sunt comentariile, însoțite de citate, ale Autobiografiei lui Savater. Egalează cu un crez împrumutat de la Savater formularea: ,dacă fac ceea ce-mi place și pentru care nu mă plătește nimeni, o să sfârșesc prin a trebui să fac lucruri care nu-mi plac doar ca să fiu
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
multilaterală de ctitor al etnomuzicologiei, muzicologiei, criticii muzicale și a unui sistem de educație muzicală de nivel european. Personalitatea cărturarului muzician a atras atenția multor enciclopedii și dicționare, românești cu profil muzical, amintite în continuare, fără a reveni asupra celor citate deja. Lista ar trebuie să înceapă cu prezentările semnate de: Viorel Cosma, în anul 1965<footnote Cosma, Viorel - Compozitori și muzicologi români Mic lexicon, București, Editura muzicală, 1965; footnote> , 1970<footnote Cosma, Viorel - Muzicieni români Lexicon, București, Editura muzicală, 1970
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
fost redactată la începutul anilor '90, atunci când România era condusă de o formațiune politică declarat de stânga (FSN), iar președintele țării era un fost demnitar comunist (e drept, căzut în dizgrație), Ion Iliescu. De aceea, concluzia implicită din finalul cărții - citat mai sus - este că pentru autor și noua putere post-comunistă este la fel de străină de idealurile stângii. Eu - și El. Însemnări subiective despre Ceaușescu este o carte inteligentă, scrisă cu har, care are un merit incontestabil: acela că prin întrebările puse
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
modelul cosmic, a unui număr infinit de entități particulare. Astfel, arhitectura de forme și de imagini a Paulei Ribariu, sprijinită pe un repertoriu halucinant de semne și de reprezentări, în care lemnul, textila, hîrtia, efigia magică, ornamentica populară, insemnul eclezial, citatul sacru, mai mult prin enunțul axiomatic decît prin conținut, instituie un tip de civilizație și un sistem spiritual, sincretice ca morfologie, dar tocmai prin aceasta disponibile și deschise pentru orice tip de experiență. Acest complex de imagini, așezat într-un
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
le-a avut la îndemînă atunci cînd și-a scris cartea. Toate alegoriile din Fiziologul latin vorbesc despre mîntuirea sau damnarea credincioșilor, despre diavolul în stăpînirea căruia se află această lume sau despre puterea lui Iisus Hristos. Mai toate conțin citate din Biblie sau fac trimitere explicită la secvențe, parabole sau episoade biblice. Fiind apologetic prin chiar natura lui, textul este totodată misionar prin emulația creștină pe care pesemne că o stîrnea în mintea credincioșilor. Și este cît se poate de
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
2006). Acțiunile de numire în funcție sînt - în același registru arhaizant-ironic - a unge ("Leonard Orban a fost uns comisar la Lisabona", Realitatea Românească, 30.10.2006) sau a înscăuna ("nou-înscăunatul" Gândul, 20.10.2006). Dincolo de pitorescul desemnărilor, se întrevăd din citatele de mai sus mai multe ipostaze ale vieții politice: violentă și emoțională (execuția), aleatorie și arbitrară (scoaterea din cărți), ierarhică și arhaică (mazilirea).
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
benevol, prin simplul entuziasm și - dacă-mi permiteți, știu că nu vă place cuvântul! - patriotism al lui Vladimir Tismăneanu". Cam atât ar fi de spus despre credibilitatea lui Liviu Turcu. Ca unul care cunosc foarte bine împrejurările evocate și în citatul de mai sus, n-am nici un dubiu că și atunci când și-a lansat faimoasa-i listă securistul Turcu a fost la fel de exact. Dar, lacuri să avem, pentru că pești sunt destui!
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
combină rime și ritmuri eminesciene cu armonii matematice: Cît mai fi-vei, în sodomul/ apei, neam cu omul,/ dulfe,/ pește glasnic și neorb, - / dă, tu, curs chemărilor/ noastre, cînd afund ne sorb/ ochiurile mărilor!" La fel, de citit - și de citat integral, de-aș mai avea loc... - e blestemul șăgalnic pentru "cine-o supăra o barză", atenționare care, în popor, se poartă, adusă în volum cu diferența, marca Foarță, a unui refren pe latinește: "avis pia & benigna". Scrisă despre "opurile care
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
refuză să accepte distincția între valorile elitiste și populiste; (7) evita formele totalizatoare (spre exemplu, nu admite că o lucrare muzicală să fie în întregime tonala sau seriala sau să fie plasată într-un "mulaj"/tipar formal prescris); (8) include citate și referințe la muzică mai multor tradiții și culturi; (9) integrează contradicțiile, (10) desființează opozițiile binare, (11) include fragmentările și discontinuitățile, (12) integrează pluralismul și eclectismul, (13) prezintă multiple semnificații, (precum) și multiple temporalități, (14) plasează semnificația și chiar structura
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Semnificația primului reper, anul 1968, se referă la aspectul pur muzical al schimbării de paradigmă conceptuală. Este vorba aici despre un cumul de lucrări în care se relevă diferența calitativa a unei gândiri musicale noi (implicate fiind, în special, tehnicile citatului și colajului, însă nu doar), care se impune drept o alteritate indiferență față de standardul cumulative al gândirii și practicilor musicale ale celei de a treia avangardă. Deși “plajă” cronologică a lucrărilor musicale este ceva mai extinsă - aproximativ între mijlocul anilor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]