2,460 matches
-
-i cumpere o spinetă instrument muzical înrudit cu clavecinul). Dar, cel care a avut meritul de a-l fi ajutat pe băiat să pătrundă în tainele muzicii a fost organistul bisericii din Roncole, bătrânul maestru Baistrocchi. Acesta l-a învățat cititul notelor, solfegiul și cântatul la orgă. Progresele tânărului ucenic au fost mari; a ajuns după 3 ani de învățătură să-l suplinească pe bătrânul maestru de orgă al bisericii. La vârsta de 10 ani a fost trimis la Busseto pentru
Giuseppe VERDI – 200 de ani de la naştere [Corola-blog/BlogPost/93452_a_94744]
-
să citească, onoratul prezidiu trebuia să țină în mână rebelii tineri pretendenți la gloria literară, care, după cum acuzau ei, această glorie venea cu viteza melcului. Vinovații erau, desigur, redactorii de la revista Luceafărul, organizatorii Cenaclului, cei care făceau programările tinerilor la citit și propuneau tipărirea în revistă, visul de aur al nărăvașilor creatori. Unii visau cu ochii deschiși și rugători în fața lui Eugen Barbu și Ion Dodu Bălan, absolut imperturbabili la suferință. Acolo și atunci, am avut marea șansă a vieții mele
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
învăța pe alții. În rândul multor culturi, preoții feluritelor religii au fost primii profesori. Pe langă temple erau organizate școli, în care sacerdoții - cei mai învățați oameni din comunitățile respective - le predau învățăceilor nu doar precepte religioase, ci și scrierea, cititul, matematica și oarece noțiuni științifice, la nivelul de cunoaștere din vremea aceea. În urmă cu peste 3.000 de ani, preoții Egiptului faraonic îi învățau pe viitori scribi știință redactării și a descifrării manuscriselor - pe baza complicatului sistem al hieroglifelor
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
rol extrem de benefic. În dorința lor de a-i face pe credincioși să citească sistematic Biblia - parte importantă a programului lor de reformă religioasă -, conducătorii Reformei au promovat înființarea a numeroase școli primare, care ofereau o educație de bază - scris, citit, aritmetică și religie - pentru copii, în limba proprie a acestora. Spre deosebire de textele în latină învățate pe de rost în școlile catolice, studiul Scripturii în limba maternă a elevului deschidea o fereastră spre lumea ideilor: istoria, mitologia creștină puteau deveni, după
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de semilună cum se mișca jucăuș prin iarba îmbelșugată care creștea illo tempore pe-acolo, pe lângă Nistru. Mă plictisesc îngrozitor! - șopti tătăroaica, uitându-se în toate părțile. Degeaba știu scrisul și cititul. N-am cu cine schimba o impresie, o locuțiune, decât cu frate-meu. Domnule Iovănuț, să nu-ți faci o impresie greșită despre mine, dar și eu sunt om. Aș vrea și eu să mă plimb, să-mi deschid sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îți reține atenția. Aibi încredere în noi, nu te ducem pre tine în ispită de la trebi, nu mai povestim, ci facem puțintică retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci tolănit cum bine-ți șade la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcut ca între timp, printr-acest proces dialectic numit mazilire, Barzovie-Vodă să fie schimbat, iar în locul lui să fie înscăunat cu mare fală, cu surle și trâmbițe, cu țipete și răcnete, Sima-Vodă cel Bătrân, om ce nu știa scrisul și cititul, dar care cunoștea ca nimeni altul fumăritul și pescuitul. Mazilirea domnilor - grija cărturarilor. Căci foarte îngrijați de felul cum îi va primi noul domn erau Metodiu și Iovănuț. Va înțelege el oare măreața și nu îndeajuns îndeplinita lor misiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un fel cu toată familia ei. Anticariatul a fost botezat cu numele TUA. Cu timpul deveni locul cel mai iubit al Tuei, acolo lucra împreună cu fratele ei, Jan. Acesta începuse să se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de fumat, amândouă viciile neputând să transgreseze banalitatea cotidiană cum o făceau cu suplețe, firesc, cuvintele, adică vocile din limba scrisă. Frații puseseră stăpânire pe anticariat de când Natanael începuse să studieze teologia. În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sediul poliției. Deși îi spusese acestuia că va rămâne acolo să citească dosarele, nu avea nici o intenție s-o facă. Le citise zilele trecute și aproape că le știa pe de rost. De fapt nici nu era mare lucru de citit, dosarul fiecărui caz având doar câteva file. Apărea însă o altă întrebare acum, pe care, având în vedere și cele aflate de la Ileana seara trecută, începea să și-o pună tot mai apăsat: de ce ținea oare morțiș comandantul să mușamalizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cînepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu-l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
întemeiată temeinic din moment ce avea biseric proprie și preoți care, și în alte documente, apar ca fruntași ai satului, sunt martori în zapisele de vânzare-cumpărare sau vând, cumpără alături de preotesele lor. în afară de preoți și diaconi care trebuiau să cunoască scrisul și cititul din cărțile sfinte în limba slavonă, apoi în limba română, începând cu secolul al XVIIlea, în satul Fruntești erau gospodari care știau carte, scriau singuri acte de vânzare-cumpărare, de danie și diatele (testamente), semnau în scris și aplicau și pecetea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
neștiind carte. coală în sat s-a făcut târziu, după reforma învățământului dată de Alexandru Ioan Cuza, deși ne-am fi așteptat ca fruntașii răzeși să fi făcut școal singuri. Se poate ca cei care au vrut să învețe scrisul, cititul și socotitul să fi învățat în sat, cu un preot sau un dascăl, așa cum se obișnuia prin satele Moldovei. Când s-au organizat comunele, după reforma administrativă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, satul Fruntești pierduse întâietatea, satul Lunca, așezat într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Bucovina și apoi în Moldova. Până în anul 1850 au activat învățătorii itineranți, veniți din Ardeal în Bucovina, dar și în Moldova și șara Românească care mergeau din sat în sat și, pentru o plată modestă, învățau pe copii scrisul și cititul. Cei mai cunoscuți „dascăli” ardeleni care au pus bazele învățământului superior în limba română, la București și Iași, au fost Gheorghe Lazăr și Gheorghe Asachi. Nicolae Boca și-a dat la școală toți băieții (fetele, potrivit concepției vremii rămâneau acasă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
văilor Berheciului, Dunavățului și Dunaviciorului, trebuie amintit, în primul rând, pisarul domnescă Mihail Oțel, dar, cu siguranță, el nu a rezidat în aceste locuri, așa cum au făcut urmașii săi. Pentru satul Fruntești, cel mai vechi locuitor care a știut scrisul, cititul, tipicul slujbei bisericești, a fost popa Onica care, împreună cu rudele sale din Obârșia, pârăște la scaunul de judecată domnesc, la 1565, pe Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni. Pentru secolele al XVII-lea și al XVIII-lea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scaunul de judecată domnesc, la 1565, pe Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni. Pentru secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, atât în Filipeni, cât și în Fruntești întâlnim mai mulți localnici care știau scrisul și cititul, fiind prezenți în actele de vânzare-cumpărare, în cele de danie, de întăritură și de fixare a hotarelor. În afar de popa Andronică din Fruntești, amintit într-un zapisă din 1649, de popa Vasile, tot de acolo, ca să folosim o formulă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acolo, ca să folosim o formulă specifică actelor de vânzare-cumpărare (ot tam - în limba slavonă), amintit la 25 iulie 1660, de popa Jova, Vasile și Simion (ot 250 tam!) care, oricât de puțin ar fi învățat, tot aveau cunoștințe de scrisă - citit, întâlnim la 9 iunie 1665 pe Vârlan din Filipeni care zice că „am scrisă și am iscălit să se știe”, apoi, un document fără dată este scrisă de Ștefan din Mărăști și la 1696, un Machidon Gherghi, căpitan, scrie zapisul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
În rumeguș. — Bine, ești Încă foarte tînăr. Însă este chiar aceeași senzație, scînteia aceea a primei dăți, care nu se uită. Aceasta e o lume de umbre, Daniel, iar magia e un lucru rar. Cartea aceea m-a Învățat că cititul mă putea face să trăiesc tot mai intens, că Îmi putea Înapoia vederea pe care o pierdusem. Numai pentru asta, cartea aceea de care nu-i păsa nimănui mi-a schimbat viața. Rămăsesem năucit, la bunul plac al acelei creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bază a bigotismului iberic e constipația cronică. Ascultînd ditamai blasfemiile, Bernarda se crucea de cinci ori mai mult. Mai tîrziu, noaptea, spunea o rugăciune suplimentară pentru sufletul tămînjit al domnului Barceló, care avea o inimă bună, Însă căruia de atîta citit Îi putrezise creierul, ca lui Sancho Panza. Din an În Paști, Bernardei apărea cu cîte un iubit care o bătea, Îi storcea cei cîțiva bănuți pe care Îi ținea pe un carnet de economii și, mai devreme sau mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu-i așa? zise el. — E o carte. Aceste obiecte conțin, Îndeobște, destul de multe litere. Cu ce vă pot ajuta, stimate domn? Individul reașeză volumul În teanc, dînd din cap cu indolență și ignorîndu-mi Întrebarea. Exact așa spuneam și eu. Cititul e pentru oamenii care au mult timp și nimic de făcut. Ca femeile. Cine are de lucru n-are vreme de povești. În viață trebuie să tragi la jug. Nu vi se pare? — E o părere. Căutați ceva În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
urmeze - de fapt, chiar se Întrebase cât de repede avea să se Întâmple. Amory a Întins brațul pe deasupra capetelor lor lipite și a stins lumina electrică, așa că se găseau acum În Întuneric, cu excepția dungii roșietice care venea de la lămpile de citit, prin ușa Întredeschisă. El și-a făcut curaj: — Nu știu dacă știi sau nu ce ai... ce vreau să-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu, a șoptit moale Isabelle. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de acord Alec. Dar Amory a oftat și a folosit serile cum s-a priceput mai bine. Avea o fotografie a Isabellei Într-un ceasornic vechi și În fiecare zi, fix la ora opt, stingea toate luminile, cu excepția veiozei de citit, și, așezat În dreptul ferestrei, cu fotografia sub ochi, Îi compunea fetei scrisori pline de extaz. ...Oh, ce greu Îmi e să-ți scriu ce simt cu adevărat când mă gândesc necontenit la tine! Însemni acum pentru mine un vis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În spatele oglinzii opace, doamna Popa aștepta cu emoție să-l vadă pe răpitorul soțului ei. Horațiu intră cuminte și se așeză pe scaun. Doamna Popa se apropie de oglindă până se lovi cu burta de ea. Își scoase ochelarii de citit și se uită încă o dată la poza din ziar. Da, sub toate murăturile, pe motocicleta Maicii Tereza stătea exact acest tânăr. - El e! Gabrielescu și Smith intrară în biroul amenajat pentru interogatoriu. Horațiu își frământa nervos mâinile. - Bună ziua, domnule Nexus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
însă le-am folosit mereu în predicile mele, pentru că ele nu sunt decât imagini văzute prin fereastra lumii, imagini care zugrăvesc o realitate de dincolo de fire, din lumea mirifică a lui Dumnezeu. Fie un zâmbet, fie un suspin născut din cititul acestor rânduri, este răsplata muncii mele, și o nouă speranță în mai bine, și mai frumos a sufletului iubitor de adevăr. Am scris aceste rânduri și în speranța că unele din povestirile sau frazele acestei cărți vor sluji predicatorilor sau
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
ortodocși, care au crescut-o cu frică și cu teamă de Dumnezeu. Angelica Romașcu: - De la primii pași ai vieții mele părinții au încercat să mă învețe rugăciunea "Tatăl nostru"și "Inger, îngerașul meu". ?n familia părinților mei se practica rugăciunea, postul, cititul Bibliei. Primul contact cu o biserică neoprotestantă s-a produs cu aproximativ 14 ani în urmă. Era o seară minunată de Crăciun, când la geamul casei mele s-au auzit colinde. Venise un grup de colindători din Biserica Penticostală să
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
firesc: de ce atâta aversiune? Oare nu pentru că scepticul din Montparnasse a făcut parte din mișcarea legionară și aici în Franța aceasta nu dădea deloc bine? Dv. ce părere aveți? De altfel, însuși autorul de “aforisme” mărturisește de o relevanță dezarmantă: “Cititul mi-a devorat gândirea” sau “tristețea mi-a distrus toate talentele” ... Chiar și fostul președinte al Academiei Române, critical Eugen Simion se întreabă: “Ce rost are să scriu despre un autor care declară că nimic nu are sens ... Să scriu despre sensul
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]