2,120 matches
-
cu vocea aia a lui: zâna mea bună!, zâna mea!, nu-mi ajungi niciodată, ești nesfârșită ca singurătatea asta în care stai, ești secretul meu, dac-ar ști bărbații ce fericit mă faci!!!... În patul salvator, o iubește cumva în ciudă, apăsat, ține ochii închiși, repetă aproape dușmănos: zâno!... ca și cum ar fi spus „ștoarfo”. Ești caldă și transpiri ca ea, miroși ca ea... Când îl simte, Tina transpiră, nu se poate controla, o inundă o căldură și transpiră mirositor, ce mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
auzit că ai fost sărutată. La aceste cuvinte, pumnișorul lui Isabelle se strânsese sub mantoul de blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o asemenea reputație avea avantajele ei. Era o „exaltată“, nu? Ei bine, vor vedea ei. De la fereastră, Isabelle urmărea cum cade zăpada În dimineața Înghețată. Era cu mult mai frig aici decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și „zări“ nu pot fi folosite ca rime. Pe urmă Eleanor a produs un fragment nou de poezie, pentru care nu găsea un Început: „...Dar Înțelepciunea trece; Totuși anii cu-nțelepciune ne vor hrăni... Vârsta ne va petrece Și,-n ciuda lacrimilor, de bătrânețe nu vom ști.“ Eleanor ura Marylandul cu patimă. Ea aparținea celei mai vechi dintre vechile familii ale comitatului Ramilly și locuia cu bunicul ei Într-o casă spațioasă și Întunecoasă. Se născuse și crescuse În Franța... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să lingă vopseaua de pe tablourile vechi, să se închidă în pian până se sufocă, să se roage să moară, să arunce o monedă în Fontana di Trevi, să moară de râs de halul în care a ajuns, să moară de ciudă, să-și dea foc în fața Muzeului de Artă, să cadă cu liftul într-un bloc vechi din Cișmigiu, să-și pună un colier de fier în timpul unei furtuni, să-și cumpere motocicletă, să se lege de o mașină, să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Camus, despre cartea Absurd și obsesie, iar acum nu pot să discute deloc, pentru că Waldviertel îi ademenește și se burzuluiește și întreabă: de unde vii? Dintr‑un oraș mare? Atunci asta‑i adresa corectă, aici suntem la țară. Tatei îi e ciudă că fiul său tace și lansează un reproș de incest, nu cumva te‑ai hârjonit și tu cu mama cât am fost eu plecat și am muncit din greu pentru voi? Sate izolate își fac apariția pe marginea șoselei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
timpului, al mai multor teritorii, printre care și a unității administrative Kurmark. . Denumirea dată în sistemul de învățământ german diplomei de bacalaureat. . Lb.engleză - stare de melancolie, urât, plictiseală, supărare; de asemenea, în mod figurat, înseamnă și ură, supărare, mânie, ciudă, pică. În timpul perioadei naziste, Franconia (Franken, în lb. germană) era un Gau, adică o regiune administrativ-teritorială, din Bavaria. . Teren care făcea parte din complexul (numit în lb. germană Reichsparteiagsgelände) creat de naziști pentru desfășurarea manifestărilor publice, situat la sud-est de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mărunți având dreptul la câțiva kilowați personali, așa-numiții „kilowați de căciulă”, pe care-i puteau utiliza după cum îi tăia capul. Acum capul nu mai era el, Felix S 23, și tot ce putea face era să asculte, cu o ciudă crescândă, apropourile reutilizabile și refolosibile, pe care și le făceau, într-un deplin acord, Getta 2 și Stejeran 1. — Tovarăși - spuse Felix S 23 -, cred că e cazul să anunț stingerea. Ați pălăvrăgit destul. Tovarășe Stejeran 1, am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tăi Se deschideau în floare, când lampe din odăi Burau lumină scumpă la geamul de trăsură, Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură. Și te-am rugat cu ciudă, de mila mea plângând, Să uiți de stângăcia băiatului ce sânt Că eu visez... cum pruncul flămând la sân, la maică, De carnea ta curată și albă, de nemțoaică. Mai rară ca răcoarea în luna lui Cuptor, Mi-ai lunecat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spuse în doi peri, care stimulează fantezia într-un superb joc al bucuriei de a trăi. Al satisfacției spirituale de a fi câștigat pe termen lung un prieten. O „Umbră...” de care ne vom aminti cu plăcere. Parcă mi-e ciudă că nu am scris eu aceste poeme. ion untaru Referință Bibliografică: Umbra unei frunze / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
a vândut din datorie - nici din casă nu a dat, Să acopere vreun frate dezgolit, de Împărat - De aceea, îți voi cere să mă chemi și astăzi, IUDĂ - Să mă strângi la Tine-n brațe, eu, să Te sărut, cu ciudă - Și să-mi dai, în loc de pungă de arginți, atât: serviciu Pe pământ - că fără dânsul, Lumea este un Ospiciu - Și de-mi dai un Rai de muncă, îți promit, măcar, o pâine, În Biserică, Hristoase, voi cerca s-aduc și
MÂNA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361330_a_362659]
-
te doboară magistral plictisul la final nici nu apare bisul crede-mă minciuna e enormă oastea nu mai are uniformă înfrumusețezi un vechi arhanghel azi la prânz avem precis sparanghel Marea Roșie tot apă udă intri alb și roșu ieși de ciudă racii puși în apă spre a-i fierbe capătă niște culori superbe nasul ca la streșini face țurțuri la senat se-îneacă în discursuri dealurile se aștern coclite lacrimi înghețate stalactite din jurnalul de-nsemnări postume savurăm ingenioase glume studiezi
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
după aproape zece minute, timp în care a considerat că s-a calmat suficient și a hotărât ce urmează a face. Îl obseda un gând anume și nu se putea abține să nu scrâșnească din dinți și să scuipe cu ciudă pe carosabil. Cum a lucrat pe cont propriu, a și dat-o în bară, imbecilul! Problema e că nu știu dacă există doar treaba asta și nu or fi mai multe... Cum p...a mamei lui am avut încredere în
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
mine. Ce să mai cred acum? Emma auzind că și Alma este în atenția lui Alex iar aceasta a acceptat să-i fie "iubită"în fața părinților, a hotărât imediat să-i dea o șansă tânărului numai să-i facă în ciudă Almei. Exista o competiție nedeclarată continuă între ele. Dacă nu putea fi la fel de inteligentă ca Alma și bună la învățătură, încerca să compenseze aceste deosebiri prin altele mai la îndemână. Cum vedea că un coleg îi acordă mai multă atenție
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
gerului de afară. A fost trezită din visare de către Emma care observă cum prietena și colega sa de bancă începea să-și plimbe ''tematic'' mâna peste tivul rochiței sale scurte deasupra genunchiului. Parcă a fost scoasă din transă. Descoperi cu ciudă zâmbetul plin de satisfacție ce-i inunda fața Emmei. Se aștepta ca în pauză să fie ironizată de aceasta. În acele clipe, dacă Arthur ar fi vrut să profite de sentimentele ei spontane, nu avea de întâmpinat nicio reținere. Nu
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
întregul mapamond Că vrea să contracteze mari atleți, Sau singuri sau, de-i cazul, în perechi, Spre-a-i antrena la cursele de fond Desigur dacă ... mișcă din urechi! MITOLOGICALE Cum Noe nu luase-un inorog În arca sa, de ciudă, animalul Făcu o contestație; narvalul Semnă ca martor, ca și-un astrolog. Chiar de-a-nțeles că iar sărise calul (!) Dur, patriarhul, amețit de „drog” Aduse-n arc-un fel de omolog; O viperă cu corn ... și-urmă scandalul; Un foarte
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
umflate ale lui Uragan de Foc, Mărțișor arunca, val după val, cu nisip. Acesta se înecă, orbi și începu să sufle în disperare, aruncând flăcările în vârtejuri, dar jeturile de nisip ale prietenilor lui Mărțișor le stingeau, spre furia și ciuda fiorosului războinic, care nu vedea cu cine se luptă. Când văzu că a amețit de furie și turbare și nu mai vede nimic în jur, Mărțișor se apropie de el în salturi uriașe. Începu să-l lovească cu picioarele și
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
suflam, nu răsuflam, aveam toate simțurile încordate ca să nu pierd ceva din prețioasa povestire. Mai târziu, când la rândul meu am descoperit taina magică a literelor, citeam și eu. Ce mândră eram și cât de mare importanță dădeam momentului! Mare ciudă mă cuprindea când, neatentă, mă mai împiedicam de un cuvânt! Aș fi vrut să nu se mai termine seara și să nu mă trimită la culcare, dar mamare îmi dădea cănuța mea cu lapte de capră și știam ce urmează
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
Norvegia. Am încercat pescuitul și a doua zi în același loc, dar tot Bogdan a fost norocosul. A mai prins un cod cam de aceeași mărime, iar Ion unul cam de jumătate de kilogram, însă eu nimic și muream de ciudă. Abia a treia zi am prins primul și ultimul meu pește, acolo în Norvegia de sud-vest. Un cod care în Norvegia se numea torșe, ce depășea 1,5 kilograme, mai greu fiindu-i capul decât corpul. Am prins doar un
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
rostogolește în prăpastie? Silvica o ține pe-a ei,chihotind.Îl sărută și-l mângâie insistent.Și....timpul trece...Mister Ornic se hlizește la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Mașinal,cu ochii aproape închiși,scoase și ea limba la el: -Pe-ze-ven-ghiu... Dar pleoapele grele îi ferecară ochii.Rămas de unul singur,Gigi a încălecat pe telecomandă și a-nceput să
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
și oltenește, Ori mai bănățenește, Asta-i hora dacului român, Ei toți pe-acest loc rămân...! De-o fi ventricolu țării, Sau o fi atriumul uitării? Simt toți la fel în cântec, Cum ei pe dracul sfârtec, Se-ncolacește-n el de ciudă, Se-nbolnăvește și de ciumă, Că n-are cum să ne despartă Și la cine să ne mai împartă, Se zvârcolește și-i iese zeamă, Șeful cheamă la a da seama... Dar, se sperie și el de Unire, De așa Horă
HORA DACĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361050_a_362379]
-
amărășteanul o poate repara, îl înnebunea, îi provoca noaptea coșmaruri. Sărea din somn când îl visa la volan cu mașina pe drum. S-a mai liniștit când a văzut că amărășteanul nu se ocupă de rablă. În schimb, murea de ciudă când vedea că „nebunul” repara prin sat orice îi cereau oamenii. Și atunci piticul îi juca vesel pe creier: dacă repară și camioneta? Într-o zi l-a văzut pe Bibilică țiganu’, că i-a adus trei căruțe cu chirpici
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
După ce-a arat loturile (era într-o sâmbătă după amiază), Mărășteanu s-a dus a doua zi cu parii și colacii de sârmă ghimpată, cu care și-a închis loturile pe porțiunile învecinate cu drumurile. Totul spre uimirea și ciuda celor nevoiți acum să meargă numai pe drumurile publice. --Ia uite ce-a făcut nebunul de Mărășteanu! Acum trebuie să ocolim. Cum, adică, să mergem numai pe drum? Păi să nu te superi? Tractoriștii l-au reclamat la patronul lor
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
ne-nțeleasă preschimbare, cum aluatul meu gusta acum a trup de Dumnezeu și-a sânge de lumină. ULTIMA POSIBILĂ MINUNE „Caiafa, unul dintre noi I-a dat ideea ca de pe cruce să coboare, dar n-a răspuns, cred ca să facă-n ciudă și nouă și la toți mai marii. Cu capu-ntors, ca o sfidare, ce plănuia când asculta tâlharii? Ce e mai grav, că nu se auzea ce spune, a fost când unul din tâlharii convertiți ( eu cred că nu mi s-
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
Dacă privesc doi tineri trecând, Îmi amintesc că mă țineai de mână; Ne văd pe-atunci, iubind, visând, Ne văd îmbrățișați sub clar de lună. Chiar de încerc să nu fiu trist, Mă ia dorul foarte tare Și mi-e ciudă că exist, De ce-ai plecat? Mă doare! De ce a trebuit să pleci? Când viața ta abea-nceput; De-atunci, nopțile sunt reci, Și rătăcesc pe-același drum. Cum aș putea să uit eu oare? Femeia care m-a iubit ... Cum
NU POT SĂ UIT de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361212_a_362541]