13,496 matches
-
fi putut face să dispară foarte ușor, în 1990. Aha. Deci, se poate. E bine de știut, să nu mai răscolească Dinescu aiurea arhiva misiunilor comerciale Navrom. Tot în Puterea scrie că Funeriu a strecurat în Legea Educației o prevedere ciudată: cei care au terminat înainte de 1999 facultatea se cheamă că n-au făcut studiile universitare, dacă n-au și masteratul. Super: atât rectorii cât și decanii care au terminat înainte de 89 au doctoratul, dar se cheamă că n-au terminat
Ziare, la zi. Menaj în trei cu Licuricii Mari () [Corola-journal/Journalistic/28086_a_29411]
-
două costume de haine pe care le are acesta. În cele din urmă, în semn de "recunoștință" Susskind îi fură teza despre Giotto, pe care de altfel o și distruge. Relația care se stabilește între cei doi evrei e foarte ciudată și interesantă. Ceea ce îi ține laolaltă este, în mod clar, constiinta unei identități etnice comune (nu sînt doar evrei amîndoi, ci și americani). Fidelman cedează, de fiecare dată, în fața lunecosului șnapan, dintr-un sentiment confuz de obligație, responsabilitate, solidaritate. Un
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
De aceea al doilea episod din român e cu atît mai dramatic, ca formă de întîlnire a alterității și de revelare a ostilității acesteia, sub forma unei pictorițe în apartamentul căreia locuiește, un timp, Fidelman. Eroul se îndrăgostește pătimaș de ciudată Anamaria, care nu numai că nu răspunde sentimentelor lui, ci chiar îl chinuie îngrozitor, de îndată ce-și da seama că îl poate domină că pe un îndrăgostit fără voința ce este. Capitolul acesta este scris într-o notă comică
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
Însemnările care urmeaza (după ani de absență din locurile adolescenței și ale copilăriei) le va redacta, sau și le va mormăi în barbă, unul dintre protagoniștii scenelor care urmează. Ar putea fi junele acela...", să delege naratori din cei mai ciudați. Personajele sînt cele care scriu povestirea, ele sînt cele care își caută locul în această "reverie bine articulata epic pe marginea Mureșului". A povesti și, în ultimă instanță, a scrie ficțiune secularizează un act ritualic pînă cînd, cel puțin în
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
urnească tipărirea monografiei dedicată lui Goethe, rămasă și ea printre manuscrisele autorului). Nedreptatea încă nu ostenise, cum ar spune Ț. Vianu. În ăScînteiaă din 1958 (nr. 4283/ 2 aug.) un Miron Dragu denunță viziunea naturalista din volumul de povestiri Patru ciudate întîmplări (aDe ce a fost editata?a, iar M. Beniuc, președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor, în referatul Literatura de actualitate și partinitatea în literatura, prezentat la ședința lărgita a Comitetului Uniunii Scriitorilor din R.P.R., semnalează printre scrierile greșite care
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
două lumi, a întoarcerii și a trăirii-unice, nu comunica firesc într-una singură. Mai ales cînd sînt parteneri în cuplu, apropierea dintre ele e tragică, cu atît mai mult cu cît fiecare pare să fie minat din interior de o ciudată tînjeală după lumea celuilalt, pe care o detesta și o dorește în egală măsură. Revelator, în această privință, este Tomas, eroul principal. Tomas e chirurg, el scormonește cu scalpelul în măruntaiele oamenilor, tot așa cum, cu o curiozitate de amant neobosit
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
încă specia care ar consta exclusiv, din a cita". Cioran îi permite, că nimeni altul, să facă o carte din citate: fragmentul aforistic este desprins cu ușurință dintr-un "tot" (care nu există nici macar că jurnal) și cimentat în forme ciudate. Spre exemplu ultimul capitol își propune să stabilească: "a. în ce ii semăn; b. prin ce ne deosebim; c. cum stăm noi de vorbă". Iar de la meditații profunde autorul trece rapid la adevărate declarații de dragoste: "Împărtășesc cu Cioran până
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
nouă, de destindere și colaborare în viață internațională", "renunțare la forța și amenințarea cu forța", "pace și colaborare", "lichidarea focarelor de încordare din lume", "procesul de statornicire a unui climat de înțelegere și colaborare între popoare" etc. O apariție destul de ciudată a "războiului rece" se înregistrează în inscripțiile de pe crucile din cimitirul de la Săpînța: în cel puțin trei cazuri, sintagma este folosită cu referire la primul război mondial: "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Acolo am fost chemat
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
mulți alții sunt omiși cu bunăștiința. În ciuda "abaterilor" literare sau a tonului polemic, Béguin prezintă un suflet romantic extrem de autentic. Iar în ce-l privește pe romanticul din sufletul sau putem decide și singuri: în adolescență dăduse întâmplător peste "acel ciudat prenume dublu al lui Jean Paul, întâlnit în Roșu și negru sau poate în Balzac, dar care pentru mine a rămas mult timp, împreună cu numele lui Confucius sau al lui Lao-tzî, numele vreunui mag, oriental sau scandinav". Albert Béguin - Sufletul
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
chiar obiectul ei declarat, anume artă contemporană. Și ceea ce, într-un anumit fel, surprinde aici este relativă monotonie în înțelegerea conceptului. Pavilioanele naționale, cu foarte puține excepții, organizate absolut independent și, pînă la un punct, chiar confidențial, intră într-o ciudată sincronie și identifică drept contemporane cam aceleași seturi de valori și aproximativ aceleași coduri de comunicare. Concluzia directă care se desprinde din aceste observații este tendința clară către ecumenismul expresiei, către integrare și globalizare sau, altfel spus, către un fel
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
marital. Abia îmbolnăvirea cu adevarat permite eliberarea leprosului printr-o confesiune monolog, cu accente și tensiuni bine plasate. Creierul, o piesă în trei personaje, îmbracă în parabolă disputa dintre rațional și irațional, concret și abstract. Ființă umană este o alcătuire ciudată, la limita perfecțiunii cu imperfecțiunea care contrazice clipă de clipă cercetarea riguroasă de laborator. Această piesă îmi pare cel mai puțin teatrală. Salutăm această apariție editorială și așteptăm să vedem pe scena o interpretare regizorala pe unul dintre textele semnate
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
nu știi limba locului. Se știe, mandarina și cantoneza (cele doua limbi majore ale Chinei) se scriu la fel, numai pronunția este foarte diferită, încât nu se pot ințelege unii cu alții. Dar ce caucazian poate să memoreze atâtea semne ciudate? Așa cum am spus mai sus, am plecat la plimbare și cu scopul precis de a cumpăra pâine. Dar oricât m-am învârtit prin zonă, nu am găsit și m-am întors acasă cu mâinile goale. Cum să înțeleg eu chineza
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
ca o mură roșie închis, mare cât o nucă, cu un singur sâmbure, despre care nu am găsit nicio informație pe internet) se face în principal cu motorete cu trei roți sau cu triciclete - cu tracțiune electrică sau cu pedale. Ciudate mijloace de transport! Motoretele cu trei roți acoperite cu tablă inoxidabilă sunt chiar frumoase. Depinde cât sunt de noi. Bicicletele au început să se împuțineze, cam asta este impresia mea. Se pot vedea pe străzi multe motorete și biciclete cu
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
se apropie foarte tare, teatrul și filmul, din acest punct de vedere al prezenței adevărului atunci, fără duble, ele se află totuși la oarecare distanță. Lumea teatrului este atît de înșelătoare și devoratoare, în același timp, cu mode, cu ierarhii ciudate. De fapt, lumea creației are în permanență două fețe, ca Ianus, două medalii. Ce-ar fi să mă supăr acum că vecinul meu habar n-are cine este Kafka sau că nu i-a trecut nici măcar pe la urechi numele lui
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
în 1933, scrisese Omul care nu adera la nimic, adevărat manifest apolitic. Cînd, în 1935, a murit Istrati, revista a aparut îndoliata iar într-un articol se spunea: "Romanismul nostru va fi acela pe care-l slujeai: nobil și creator". Ciudată, într-adevăr, opțiune de final a lui Istrati. Ea, repet, trebuia consemnata în această ediție. Al. Talex n-a făcut-o, gresînd profund, publicînd, în schimb, texte anodine, mai putin revelatoare. Și doar ultima secțiune a ediției se numește chiar
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
românesc nu a fost încă stabilit) cu Robert De Niro și Billy Cristal. Primul, un mafiot cuprins de atacuri repetate de panică, cel de-al doilea - doctor psiholog obligat prin forță împrejurărilor să-l trateze pe mafiot. Începută sub auspicii ciudate, relația dintre cei doi va sfîrși printr-o prietenie serioasă. Titlurile franceze nu lipsesc din lista comediilor: Le diner de cons/ La cină cu un gogoman este un delicios film, cu umor de bună calitate, care se află încă în
Avanpremiera pentru toti by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17897_a_19222]
-
și o rătăcire interioară în căutarea răspunsurilor la marile întrebări existențiale. Penciulescu era și aproape, si departe. Și cufundat în marile probleme ale personajelor shakespeariene, încercînd să croiască drum printre mii de liane, capabil să creeze comunicarea adevărată într-o ciudată pădure Arden. Dar și cu simțurile treze la felul cum vibrează și cum se implică fiecare actor, cum se metamorfozează într-un personaj și încearcă să-și înțeleagă nouă identitate. Nu toți mergeau, firesc, în același ritm. Erau diferite stadii
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
Buddenbrok", dar care îl cunosc pe John Updike, oricît de paradoxal sau chiar revoltător ar părea. Posfațatorul, Thomas Kleininger, e în mod explicit conștient de această situație retorică, în vreme ce Ion Ianoși, autorul prefeței, nu. Textele celor doi flanchează în chip ciudat și oarecum nepotrivit volumele, în măsura în care ele ar fi trebuit să fie mai curînd inversate. Ca exercițiu de erudiție și critică mai degrabă tradiționalistă, observațiile lui Ion Ianoși ar fi fost mai potrivite în final, în măsura în care astfel ele ar fi adresate
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
Nicu Horodniceanu Viața asta ciudată se alcătuiește parcă de la sine după un program existent. El cuprinde în mod repetitiv zilele și nopțile, starea de trezie și cea de somnolență și uitare. Atît de riguros stabilit este el că atunci când se produce o abatere întâmplătoare, ai
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
școlii bucureștene, îndeobște respinsă de școala clujeană, fără a-și trăda însă vocația de pedagog și de cercetător al izvoarelor. Spiritul transilvan a fost pînă tîrziu pentru Mircea Zaciu, care nu s-a despărțit niciodată de Cluj, însoțit de o ciudată nostalgie. Doar că a fost transferat din cărțile lui de critică în paginile de memorii, în reconstituirea biografică, în evocarea atmosferei inefabile a locurilor, întîmplărilor și oamenilor în mijlocul cărora se născuse și trăise. Foștii lui elevi nu mai sînt la fel de
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
desigur nu într-atîta încît să merite tipărirea, dezvăluirea ei - se leagă de prezența, în marginea Constanței, a cimitirului orașului, aflat în continuarea cîmpiei, această stepă dobrogeană. Vizitele în cimitir mi se însoțeau de amintirea mamei, dar poate și de chemarea ciudată a viitoarei mele vocații. Treceam pe aleile largi, unde coloniștii greci din secolul al XIX-lea își ridicaseră cavouri, în copilăria mea părăsite, cu geamurile sparte prin care intrau și ieșeau stoluri zburdalnice de vrăbii. Peisaj atît de prezent în
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
din a cărei biată sticlă afumată a apărut neclar, apoi, în ceața gălbuie, a prins treptat contur întreaga scenă. Dar înainte de aceasta, am avut o nefericită inițiativă, cu urmări pe care trebuie de asemenea să vi le relatez. În mod ciudat, contravenind obiceiurilor dintre client și prostituată, cînd, de obicei, îți păstrezi veșmintele, poate cu intenția de a nu i te încredința cu totul, m-am grăbit să-mi scot pînă și cămașa ca și cum aș fi intenționat să rămîn cu necunoscuta
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
scris-o pentru romanul Blocada, dar care nu a apărut decît în edițiile de după anul 1989. Astfel a început cariera mea literară. I.C.: I-ați dat piesa personal lui Petru Comarnescu? P.Ch.: Este o altă poveste. La cîțiva ani după ciudata întîlnire de la porțile cimitirului, mai precis în timpul în care urmam facultatea de litere, scriam cronici plastice în ziarul "Timpul", apoi " Ecoul", directorul lor fiind Grigore Gafencu, ale cărui opinii politice le împărtășeam. Redactorul paginii culturale era Stephan Roll și, într-
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
din Belinski! Așadar, ceasul istoriei a rămas, la Chișinău, cu mult în urmă! Pe drept cuvînt, istoricul literar german Klaus Heitmann remarcă într-un studiu din 1988, intitulat Eminescu în Republica Sovietică Moldovenească: "În critica și istoria literară sovietico-moldovenească este ciudată atitudinea negativă în aprecierea acestei mișcări literar-culturale și a mentorului ei, atitudine neschimbată și astăzi, venind într-o absolută contradicție cu felul în care, începînd cu anii șaizeci, sînt evaluați junimiștii în România". De ce am făcut această introducere? Pentru faptul
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
se pună în slujba protagoniștilor, retrăgîndu-se mult prea modest în spatele lor. Aș remarca, încă o dată, compoziția muzicală originală a Dorinei Crișan Rusu, cu acorduri patetice, furtunoase dar și duios-melancolice, cu inflexiuni de sonuri recognoscibile pe insule grecești, cu o asociere ciudată și întotdeauna imprevizibilă de instrumente care se ordonează supus în jurul pianului, un fel de axis-mundi al compozițiilor sale. Este o muzică obsedantă, pe care o murmuri plecînd de la spectacol, încercînd să o păstrezi, ca și pe Robinson-ul din tine. Evoluțiile
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]