811 matches
-
o veni credința asta irațională că personalitatea unui mort se păstrează într-o mască rigidă? Trebuie să aibă legătură cu convingerea că decedatul supraviețuiește morții în mormânt. Infantilisme cretine! Romanii, săraci cu duhul cum sunt, se comportă precum găinile și ciugulesc tot ce le aruncă celelalte civilizații. Se uită din nou la măștile-portret fixate deasupra busturilor, amplasate în câte o scobitură mică ascuțită ca un templu. Sub ele, inscripțiile amintesc numele, demnitățile și realizările deceda tului. Urmărește intrigat cu degetul liniile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar are impresia că nici două motive nu se repetă la fel. Mângâie discret o lebădă cu aripile desfăcute, apoi un șarpe minuscul fofilându-se printre frunze. Dă de o șopârliță și de un crab. Puțin mai încolo câteva păsărele ciugulesc delicat florile îmbobocite. Înțelege că întregul zid a fost acoperit cu un sistem complicat de volute și contra volute sime trice din frunziș de acant, aidoma unui covor sau unei tapiserii. Intervenția discretă a faunei este bine-venită. Introduce o notă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asta? zise Kay. Toți sînt slabi, nu crezi? SÎnt În pas cu moda, nimic mai mult. De fapt, văzînd chifla unsuroasă și pudrată cu zaharină i se făcea greață, dar de dragul lui Mickey, luă chestia aia și Începu s-o ciugulească. Coca Îi dădea o senzație oribilă pe limbă și În gît, dar Mickey o supraveghe pînă cînd termină de mîncat. — E bine acuma, doamnă? — Nu te-ai descurcat rău, zise Mickey, Îngustînd un ochi, arătînd din nou ca Șmercherul. Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le șterse. Desigur, pînă o să termine, Julia o să se-ntoarcă și se vor putea așeza să mănînce Împreună? Deja i se făcuse o foame teribilă. CÎnd termină de spălat vasele, Își scoase farfuria, o puse pe cuptor și Începu să ciugulească cartoful cu o furculiță. Nu dorea decît să mănînce o bucățică-două, să-și mai potolească foamea, dar sfîrși prin a mînca toată farfuria, În picioare, lăsînd aburul să iasă pe fereastra bucătăriei, și auzind cum bărbatul și femeia Încep din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă!“; și-i imagină ca pe o multitudine de degete josnice, frecînd imaginea de pe o monedă, sau ca pe niște păsări certărețe, care ciuguleau din Julia, luînd-o fărîmă cu fărîmă... Se bucurase În secret cînd numărul acela se Învechise și fusese Înlocuit cu altul. Acum, Însă, se uita la revistă - la poza Juliei, la numele Ursulei Waring - și toată vechea ei neliniște reveni, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de noapte. Chiuveta se Înfunda mereu; Duncan se uită la ea imprudent, și văzu cum dă pe-afară cu un amestec de urină și fecale cafenii, groase, care-ți făceau greață. — Dumnezeule! spuse el, și-și Întoarse scaunul. Începu să ciugulească mîncarea. Dar și asta Îi făcu rău. Oaia era grasă, cartofii, cenușii, iar varza nespălată, fiartă prea mult și cu fărîme de pămînt lipite de ea. Bărbatul care stătea vizavi Îl văzu cum se luptă și zîmbi. — Apetisant, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înghiți. Fața i se Înroșise. — Dacă mi-e rușine! repetă el. Îl privi pe Duncan. Ce vrei să-ți spun, băiete? Duncan dădu din umeri. Și el era rușinat, dar se simțea mai bine pentru că declanșase această scenă. Începu să ciugulească din nou furnirul. Nu mai veni, zise el Încet, dar clar, dacă te simți așa. Asta Îl irită din nou pe tatăl lui. — Să nu vin? Ce tot vorbești, să nu vin? Ești fiul meu, nu-i așa? — Și? Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
palme și ordonînd tuturor să se așeze la masă, deschizînd apoi ușa dublă de sticlă și chemîndu-le pe fete din grădină. Copilele sînt impecabil de bine-crescute. Se așază una lîngă alta pe bancă, la unul din capetele mesei, și-și ciugulesc mîncarea În vreme ce chicotesc la glume pe care nici unul dintre adulți n-ar visa măcar să le priceapă. Fran și Marcus rîd, se ciondănesc și se contrazic, iar eu stau și mă bucur de toate astea, fericită că mă aflu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și depravarea cunoșteau cele mai rele manifestări. Îi ceru lui Elspeth să se gândească la asta, la onoarea de a aduce adevăratul creștinism într-un oraș în care sectele care preamăreau focul își lăsau morții în voia păsărilor ca să-i ciugulească, iar preoții iezuiți, aproape la fel de idolatrii ca și cei hinduși, mergeau printre săraci și răspândeau versiuni distorsionate ale cuvântului Domnului. Știa că drumul care li se deschidea era plin de spini, dar nu i-ar fi cerut să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ar vrea să încuviințeze, dar nu poate. Îi pare rău pentru ea, pentru această femeie căruia i-au murit fii și pentru toți ceilalți care vor să le întindă o mână celor dragi peste timp, prin intermediul doamnei Pereira, care-și ciugulește părul de pe picioare în mjlocul lor. — Doamnă Macfarlane, să nu vă mai duceți la doamna Pereira. Nu este un medium bun. Înainte de a putea să-și termine fraza, doamna îl pleznește peste față. — Și pe mine m-ai spionat? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hai să continuăm tot așa până ne dăm seama ce simțim cu adevărat. — Sunt complet de acord. Ar trebui să nu ne repezim cu capu Înainte, Îi spun eu - merită din plin Încă o tură. De ce nu mai rămâi puțin, ciugulim ceva și poate mai târziu ne mai distrăm umpic? Mă duc până la bufet și pun poza lui Stacey În sertarul de sus. — Mi-ar plăcea Brucey, dar trebuie să mă văd cu cineva. A, zic eu. Ne mai vedem Brucey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tată. Documentele sunt în sertarul biroului. Nu te speria. Citește și ai să înțelegi ce s-a întâmplat. Andy este un extraterestru formidabil. Am plecat pe ,,ONIX”. Și asta este o planetă formidabilă. Peste două luni vom fi înapoi... Porumbelul ............................................................... Ciuguli ceva de pe la găini, de pe la puișori și apoi se așează pe acoperișul casei, să se mai odihnească. De departe porumbița auzi o detunătură. Un fior îi trecu prin inimă. Zbură în direcția aceea. Cu aripile întinse, cu căpșorul plecat într-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în pădurea din apropiere. După toamna umedă și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se vede o barcă din care doi bătrâni pescari aruncă sistematic undițele. Pe un nufăr galben, orăcăie o broască. În apă, berzele și pelicanii ciugulesc grăbite peștișori. Soarele se înalță ca un disc de aur, iar un alt soare strâmb apare în mijlocul apei. Dunărea neostenită curge mereu șușotind. Câte a văzut Dunărea, Doamne, și câte mai știe ea - când o să stea să le povestească pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cauzele "gestului" și să-i atragă luarea-aminte asupra gravității unei hotărâri neîndreptățite, când e în joc onoarea unei domnișoare... ― Hotărârea mea e nestrămutată, domnule Domșa, îi răspunse Apostol cu același calm imperturbabil, după ce, în vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare băgare de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu zâmbetul supărător, ce-i descoperea dinții gălbui, cu o gaură neagră în gingia de jos, și iar auzi glasul enervat, care încerca să fie lingușitor: ― Cele două santinele pe care le-ați văzut stau numai ziua, ca să nu-i ciugulească corbii, pentru că pe aici sunt mulți corbi, foarte mulți... Noaptea le retragem, firește... noaptea nu umblă corbii. Întâi fusese ordonat să atârne numai trei zile, dar pe urmă excelența, având în vedere înmulțirea cazurilor criminale, a hotărât să rămâie acolo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
susură, ne-am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc măsline. Patroana, o doamnă blondă, stil hipiot, proptește intrarea, toată zâmbet. Un chelner ca noaptea de negru, stilat, cu papion, stă lângă bar. Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști cu fețe de profesori universitari ciupesc corzile, în costume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
fața sfântului părinte se întunecă: — Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cei trei ieniceri. Da, dar numai eu răspund - spuse turcul - și mi-e frică. Dacă răspundeam toți patru, nu te mai sâsâiam atâta, îți luam tot. Deci cât face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se face. Bine, toată lumea, să mergemm deci. Vrei să ne conduci la masă? se adresă el chelnerului cu șampania, luându-mă autoritar de braț. Presupunând că masa va fi plătită de Richard Fine din banii pe care banca i-a ciugulit din economiile Lumii a Treia, am comandat scoici (cu o garnitură de orez sălbatic) și homar (jumătate, plus maioneză cu lămâie) și m-am lăsat pe spate îngândurată. În aveam de-o parte pe Sir Richard, iar de cealaltă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
observă Simon Grenville - nu-i puteam spune „Minorul“, suna prea stupid - în timp ce respectivul se înfigea cu voluptate într-o farfurie plină ochi cu măruntaie maronii și suculente. Nu e revoltător? spuse Suki veselă. Stătea de cealaltă parte a lui Simon, ciugulind dintr-o farfurie cu pui la grătar. Măcar binevoia să mănânce; observasem că sora ei geamănă se mulțumea să împingă mâncarea dintr-o parte a farfuriei în alta, fără a ridica niciodată furculița destul de sus pentru a-i ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
crimă, dacă se întâmplă sub ochii tăi? — Nu-mi bag nasul, am ripostat. Este o curiozitate metafizică. Răspunsul sarcastic al lui Janey a fost mascat de întoarcerea lui Helen, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră și strâmtă, care m-a ciugulit de obraz cu buzele ei ca un plisc. Avea trăsături mici și înguste care se potriveau fotografiilor, cu toate planurile și unghiurile iar, și ochii verzi, calculați. Cu cine ai rămas să vorbești? a întrebat-o Janey. —Oh, doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atât de amplă și profundă, dar în principiu despre asta era vorba). Primul dintre momente a fost când i-am dat câteva pătrățele de ciocolată - nu mai țin minte marca - unui vecin de bloc. Tipul era atât de încântat încât ciugulea, la cel mai propriu mod, din bucata pe care o avea. Trăgea pur și simplu de fiecare centimetru de dulce pe care-l primise, prelungea cât mai mult plăcerea gustului. Era prima dată când mâncase ciocolată. Al doilea moment a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
profunzime nu își poate imagina, conexiunile sunt prea complicate și prea necunoscute... Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de strugure în mână după ce abia a ciugulit din peștele oceanic. Începe să înțeleagă spusele tinerei că în spital mâncarea nu este bună. Gânduri și întrebări o copleșesc din nou : Oare de ce am decis să mă expun acestei operații când durerea ce mă bântuie de atâta amar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]