634 matches
-
alături de Spiess în cocheta șalupă a primarului Veneției, oferită pentru o plimbare pe Canal Grande. Lume peste lume, soare, gondole... Și, prins de atmosferă, Excelența Sa, Signore Ministro, a început să cânte o canțonetă pentru el însuși. Macaronarul de la timonă a ciulit urechea și la un moment dat îmi șoptește: Ce voce are domnul, cântă chiar mai frumos decât unii gondolieri de-ai noștri!". Spiess, stând monumental în mijlocul șalupei precum "Colosul din Rhodos", a fost atent la cele spuse și, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tur) la mijloc. Câțiva adolescenți bat mingea pe terenuri de joac) miniaturale. În toate comunit)țile - kurd), yemenit), polonez) vorbitoare de idiș - lumea spăl), m)tur), se Îmbrac) și se preg)teste pentru Sabat. Oamenii mai În vârst), cu c)ciuli de blan) și haine lungi, se Îndreapt) deja agale și cu un aer special spre sinagogile lor. Toate acestea vor disp)rea, spune Ben-David, pe m)sur) ce centrul Ierusalimului se va extinde. El cunoaște bine aceste mici comunit)ți
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe lângă altele... -De-i așa, am tăcut, murmură Vlaicu. "Neînțelese sunt cărările Domnului". Întocmai, boier Vlaicule, întocmai... Ștefan tace. Tac și boierii. Logofete, de unde, de ne unde, să cumpărăm un pașă, o cadână, vreun eunuc, o iscoadă apropiată Marelui Vizir, să ciulească urechile ce gânduri negre se urzesc la Înalta Poartă despre Moldova. "Un domn informat a câștigat jumătate din bătălie." Cu ce să-l cumpărăm? mormăie Juga, dar Ștefan se face a nu auzi. Și eu, de vreau să aflu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe la ora nouă am înregistrat mecanic că, în camera alăturată, sună telefonul, că mama ridică receptorul și că la celălalt capăt al firului e d-na P. Emoția din glasul mamei și micile ei exclamații m-au făcut însă să ciulesc urechea, am priceput că d-na P. îi comunica o veste foarte importantă, că s-a întâmplat ceva deosebit de grav. Convorbirea, strict informativă, a fost scurtă și peste câteva clipe mama, agitată și cumva nedumerită, a intrat în camera mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești (de stânga, e drept). Am prins din plin generația în bluejeans și adidași. Generația care ciulea urechile la Europa Liberă să asculte știri și topuri. Ne păsa infinit mai mult de manifestațiile studențești de la Sorbona (1968) decât de ce se întâmpla foarte aproape de noi cu planul de oțel al combinatului siderurgic. În școală, rusa dispăruse aproape complet
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe duce în palatul său de la Torino, Regele Galantuomo 45, urcase în pas iute, fără a se face anunțat, pînă la etajul unde locuia prințesa. La ușa unui budoar, în spatele unei perdele, o aude pe prințesă vorbind cu cineva și ciulește urechile. Vorbea franțuzește, adresînd termeni aleși atașatului militar al Franței, dar imediat continuă discuția în germană cu ministrul Austriei. Intrigat, regele aruncă o privire prin perdea: aflată singură pe canapea, în fața a șase scaune goale, Margareta de Savoia ținea o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în clădirea respectivă - de prezența mea în cutia asta infernală? Începusem să cred că lumea m-a dat uitării. Oricare din variante era posibilă, dar esențialul era că mă aflam blocat între cei patru pereți din oțel inoxidabil. Mi-am ciulit urechile, încercând să prind orice zgomot, dar nici un sunet nu ajungea până la mine. Mi-am lipit urechea de peretele liftului, dar tot degeaba. Singurul lucru pe care am reușit să-l fac a fost să-mi imprim conturul urechii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sertarul biroului un obiect din oțel inoxidabil, care semăna cu un clește pentru cărbuni. L-a apucat cu mâna dreaptă și a pornit spre rafturile cu cranii. Lua din când în când câte unul în mână și-l lovea ușor, ciulindu-și urechile ca să prindă sunetele pe care le scotea. Semăna cu un maestru care verifica înălțimea sunetelor stradivariusului său. Când apuca câte un craniu, i se citea pe chip un atașament cu totul neobișnuit. Deși erau doar cranii, scoteau tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dacă nu înțelegi nici măcar atâta lucru, înseamnă că n-are nimic și nu-ți oferă nimic. Absolut nimic. Să ții minte lucrul acesta! Cam atât îmi permit să-ți spun. Restul se cade să-l descoperi singur. Cască ochii bine, ciulește urechile, pune-ți creierul în funcțiune. Ca să prinzi absolut totul. Atâta vreme cât ai minte, nu o lăsa să lâncezească. Altceva n-am dreptul să-ți dezvălui. Dacă zona muncitorească, unde locuiește bibliotecara, este un loc cu un trecut glorios și înfloritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spus. Mi-am lipit urechea de stomacul ei... puțin mai sus de buric. Nu era deloc balonată. Nici urmă de cantitatea imensă de mâncare ingurgitată. Parcă era Harpo Marx. — N-auzi nimic? întrebă ea. Mi-am ținut respirația și am ciulit urechile. Nu percepeam decât bătăile inimii ei. Parcă stăteam întins în desișul pădurii și auzeam în depărtare toporul pădurarului. Nu, am zis. — Chiar nu auzi cum se face digestia în stomacul meu? — Nu cred că se poate auzi așa ceva. Știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
argint? Când lumea era pe cale să se sfârșească. Fata flutura lanterna când am ajuns eu jos. — Sunt Întunegri pe-aici. Ascultă! Auzi sunetele alea? — Sunetele? — Da. Ca o respirație branhială. Ascultă cu atenție. Au și un miros specific. Mi-am ciulit urechile, am încercat să adulmec în jur, dar nimic. Nu simțeam absolut nimic. — După ce te obișnuiești cu ei, o să-ți dai seama că zic totuși ceva. Vocea lor se aseamănă cu o undă sonoră. Sunt ca liliecii. Oamenii nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămâneam singur. Ca un castravete-de-mare. Mergând cu gândurile aiurea în urma ei, n-am observat că s-a oprit și iar m-am ciocnit de spatele ei moale. — Scuză-mă! Șșșșș! făcu ea apucându-mă de piept. Parcă am auzit ceva. Ciulește și tu urechile! Am rămas nemișcați locului, cu auzul încordat. Se auzea ceva din depărtare. Un sunet slab, abia perceptibil la început. Parcă era un fluierar. Apoi, tot mai tare și mai tare, de parcă se frecau două metale unul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar ne sprijineam unul de altul și-am reușit să scăpăm cu bine de fiecare dată. Din fundul gropilor se înălța un șuierat oribil, lăsându-ne impresia unor tentacule uriașe care ne împrejmuiseră și care băteau aerul cu putere. Am ciulit urechile și am auzit ceva care semăna cu hioo hioo. Ca horcăitul unor creaturi decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pus mâinile în poală și-și muta privirile de la fața mea la instrument și invers. — Vi-l dau dumneavoastră. Dacă mai doriți ceva de-aici, vă rog să luați. E mai bine să le țină cineva care le folosește. Își ciuli urechile. Trebuie să verific mașinăria aia, să văd dacă funcționează ventilatorul și transformatorul. Trebuie să fac asta din jumătate în jumătate de oră. Sunteți amabil să mă așteptați în camera cealaltă? M-am întors în sufragerie și am băut cafeaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi putut face în douăzeci și patru de ore. Să fac baie, să mă îmbrac frumos... și cam atât. — Ai grijă! exclamă ea. Trecem imediat pe lângă cuibul Întunegrilor. Le aud glasurile și le simt mirosul oribil. Ține-te aproape de mine! Mi-am ciulit urechile, am încercat să miros în jur, dar n-am auzit și n-am simțit nimic. Mi s-a părut că aud niște sunete vagi, dar nu le distingeam prea bine. Indivizii știu că ne apropiem? am întrebat. — Bineînțeles, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toți mușchii. Se mișcau normal, nu mă durea nimic. Nici măcar ochii. N-am constatat ceva ciudat. Cu toate astea, zgomotul acela apăsător nu contenea. Neregulat, convergent, cu variațiuni pe ici-colo. Am vrut să verific din ce direcție venea. Mi-am ciulit urechile, dar degeaba. Nu mi-am dat seama. Poate chiar din interiorul capului meu. Ca să mă conving, m-am dat jos din pat și am privit pe fereastră. Mi-am dat seama imediat ce se întâmpla. Sub fereastra mea, trei bătrâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
multe pe cap în ultima vreme, mai cu seamă de când ți-a slăbit Umbra, zise ea. Încearcă să-ți amintești lucrurile unul câte unul. Trebuie să găsești acolo cheia sufletului meu. Era frig pe jos. Am închis ochii și am ciulit urechile. — Azi dimineață niște bătrâni au săpat o groapă sub geamul meu. O groapă mare. M-au trezit loviturile de cazmale și multă vreme am avut senzația că îmi săpau direct în cap. Apoi a nins și groapa s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zâmbind iar. — Te rog frumos, nu-ți cer. A adus două pături din camera alăturată și m-a învelit. Părul ei mi-a atins obrazul - nu-mi aminteam când s-a mai întâmplat exact la fel. Am închis ochii, am ciulit urechile. Auzeam doar cărbunii pocnind în sobă. Mâna ei se lăsase ușor pe umărul meu. Cât mai durează iarna? — Nu știu, răspunse fata. Nimeni nu poate răspunde la o asemenea întrebare. Dar n-are cum să mai dureze foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de teologie și știință și care era destinată preoților și intelectualilor (apărea o dată pe lună312). Revistele Predicatorul săteanului român (1879-1890) și Preotul român (ambele redactate de canonicul Nicolae Fekete Negruțius) și Predicatorul poporului (1894) condusă de preotul Vasiliu Budesco din Ciulești, au apărut la Gherla. La Satu Mare, monseniorul Vasile Lucaciu a fondat Revista Catolică. Din 1883 până în 1891, această revistă a susținut ideea unirii bisericilor. Ulterior, publicația a fost transferată la Baia Mare. Gazeta Răvașul a fost fondată și condusă de protopopul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Chișinău / 152, 260, 263 Ciobanu, Leonard / 24 Cioplea / 105, 147 Cipariu, Timotei / 115 Ciparu / 117 Cipolloni, Ulderic / 161, 165, 177, 186-188, 199, 205 Cisar, Alexandru Theodor / 111, 134-135, 142-143, 152, 155-156, 172, 174, 193, 198-199, 225, 232-237, 260-261, 263, 268 Ciulești / 115 Cleja / 186 Clement XIII / 62 Cluj / 115-117, 119, 162, 198, 203 Collectanea, S. / 33 Columbia / 169, 176, 204 de Comillas / 78, 80 Como / 89 Concha, Iosif V. / 169 Constantin cel Mare / 168 Constantinescu, Mița / 266 Constantinescu, P. I. / 266
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la 6 februarie 1960 în Cluj-Napoca, județul Cluj, România, fiul lui Marosi Zoltan și Ileana, cu domiciliul actual în Austria, Thalgau, Unterdorfstr. 146/7. 90. Marosi Elena, născută la 26 decembrie 1959 în localitatea Războieni, județul Alba, România, fiica lui Ciulea Ioan și Rozalia, cu domiciliul actual în Austria, Thalgau, Unterdorfstr. 146/7. 91. Luca Constantin, născut la 19 aprilie 1962 în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, România, fiul lui Pătrunjel Constantin și Valeria, cu domiciliul actual în Austria, Viena, Rankgasse 10
HOTĂRÂRE nr. 14 din 17 ianuarie 1995 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111822_a_113151]
-
de putere intervine mereu ajutându-l pe poet să scrie pentru a spune că e redus la tăcere. - Un divin surplus de putere... - Ssst! Nu știți că e interzisă folosirea acestui cuvânt!? se sperie dracul și privi în toate părțile ciulindu-și smocul de păr de pe vârful urechilor. Dacă-l rostim ni se usucă măduva spinării... - De aceea ajung cărțile nostalgicilor aici? - Doar acelea care care au efect nostalgic asupra cititorilor. Așa cum multe volume scrise de scriitori posedați de legiunile noastre
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
Calcul Suceava, analist programator, care, nu se știe de ce, își lăsase o barbă lungă și întunecată, de arăta cel puțin ca un călugăr, dacă nu chiar ca un popă adevărat. Din cauză că cei din echipă i se adresau cu "părinte", bătrâna ciuli urechile, deveni pe dată foarte evlavioasă, și-i zise: - Săru' mâna, părinte!... Cum de ați ajuns tocmai pe aici?... - Nu vezi, mătușă, suntem cam necăjiți, am venit la afine, am bătut atâta drum tocmai de la Suceava și nu mai este
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
Constantin Țoiu Svonul văzut de Virgiliu în Eneida: "Monstrum, horrendum, ingens,..." Monstru fioros, uriaș, care fulgi cîți are pe trup/ Tot atîția ochi veghetori, vigilenți, are sub fiecare, si, nemaipomenit,/(mirabile dictu)/ Tot atîtea limbi și guri dau glas ciulind tot atîtea urechi... "tot oră sonant, tot subrigit aures." Concluzie: "Tam ficti preavique tenax quam nuntia veri." Crainic tenace al minciunii și netrebniciei cît și al adevărului. Mai bine spus FAIMA. Deși, fiind vorba de un substantiv masculin, unii preferă
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
de pe frontul anglo-german. În noaptea Crăciunului, englezii dintr-o unitate de infanterie, care se așteptau la un atac al artileriei germane, aud dinspre tranșeele inamicului ceva care semăna cu niște colinde și observă niște lumini ciudate care păreau lumînări aprinse. Ciulesc neîncrezători urechile: sînt, într-adevăr, colinde. Unii mai îndrăzneți scot capul, ba chiar se aventurează în no man's land. Tranșeele germane sclipesc de mii de lumînări. Primesc informația că germanii doresc să sărbătorească în liniște Crăciunul și că, în loc de
Ultima noapte de Crăciun, întîia noapte de război () [Corola-journal/Journalistic/14336_a_15661]