651 matches
-
era și firesc, ca la o comandă militară sau, mai precis, ca la o poruncă dată supușilor de marele Calif al Califilor, s-a întors în aceeași secundă spre locul de unde venise sunetul. Bidaru, ca și toți ceilalți participanți, își ciuli urechile și își aținti privirea în aceeași direcție: "Doamnelor și domnilor, mă cunoașteți și vă cunosc! Eu, în carne și oase, sunt curat și transparent, încât prin mine puteți vedea, ca printr-un cristal, viitorul luminos al domniilor voastre. Promit că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Prin pădure, se strecura fără zgomot, ca o jivină... mereu în stare de veghe, cu miros și auz ascuțit. Adulmecând mirosul pământului, trunchiuri de copaci doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Somnul lor neliniștit cu tresăriri, trezindu-se mereu, cercetează atent și înfricoșat bezna. Se strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult mai înțelegătoare decât oamenii ... în stare de sentimente mult mai puternice și mai durabile. - Am să-i pun numele „Nică“ murmură ea. Când îl striga... „Nică“, căpriorul tresări și ciuli urechile. Așa îl boteză, findcă Anton l-a găsit în ziua de Sf. Nicolae. În scurt timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă sa adulmece mirosul ei și aerul din jur. Se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
palmele, una de cealaltă, ca și când ar fi terminat de făcut ceva extrem de important, și zice ca trezit din somn, cu o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber să ridicați hainele de epocă de la Teatrul Z. Luați legătura cu tov. Ciulea. Ovidiu Ciulea. Un cetățean infirm de un picior, dar poznaș. Chel în vârful capului și cu chică netunsă pe ceafă. Orice propoziție o începe cu “evident”. Spuneți că v am trimis eu. Știți câte livrele vă trebuie? Sper să aveți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de cealaltă, ca și când ar fi terminat de făcut ceva extrem de important, și zice ca trezit din somn, cu o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber să ridicați hainele de epocă de la Teatrul Z. Luați legătura cu tov. Ciulea. Ovidiu Ciulea. Un cetățean infirm de un picior, dar poznaș. Chel în vârful capului și cu chică netunsă pe ceafă. Orice propoziție o începe cu “evident”. Spuneți că v am trimis eu. Știți câte livrele vă trebuie? Sper să aveți o listă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cuvântătoare de limbă umană, ci pur și simplu din cauza faptului că dăduse ortul popii ei canin, din câte auzisem. Mărturisesc însă că, uneori, acolo lângă sau în poala asediată de levănțică a Ninetei -, ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram prezent sau poate că mă considerau, cel mult, un fel de obiect ciudat, însuflețit, bun doar pentru exercitarea funcțiilor mângâietoare ale degetelor Ninetei. În poala Ninetei am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
visul. Până și moderatoarea dezbaterii științifice, îngrijorată puțin de lipsa de apetit pentru provocarea unei furtuni de idei pe seama visului, pare să fie un pic nemulțumită, pentru că simt cum bate, puțin nervos, darabana, pe coperta cărțoiului. Dar nu deschide cărțoiul. Ciulesc și mai bine urechile, îndrăznesc să deschid ochii, pentru că simt apropierea unui triumf: Nineta va îndrăzni să tragă concluziile fără ca altcineva să riște formularea vreunei opinii... Tăcerea este ruptă de o tuse competentă. E clar: tusea Ninetei.... Mda, să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la minte?"... Am râs din nou pe rupte. Tot Antu mi-a mai spus că știe despre mine că-s divorțată, lucru de neînțeles în civilizația lor. Dar mai crede și ce i-au auzit urechile pe care le-a ciulit pe la miliardarii de aici pentru că el mă crede o miliardăreasă sărită de pe fix! că mulți bărbați își datorează succesul primei lor soții. Evident i-am spus că nu este și cazul fostului meu soț, care era deja pe culmile succesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept, inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vrem "Sara pe deal!""... Dintr-un alt balcon se aude un îndemn care nu poate fi refuzat: "Du-te bă, în mă-ta, și le fredonează "Sara pe deal", că n-o să stau toată noaptea cu ochii beliți și urechile ciulite pe panarama voastră de bloc!" Omul are susținere de la o altă fereastră: "Să vă ia mama dracului de guriști și țambalagii de mahala ce sunteți, că a tunat și v-a adunat pe scara asta: pușcăriași, ghicitoare, scandalagii și genioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
totul dispare și se reașterne liniștea aceea surdă, care nu mai impresionează, pe nimeni, de mult, cu nimic. Liniștea continuiei mediocrități. Prima noapte de iubire, ultima de hărțuire Autoritățile de înalt rang, instituțiile de informații și ordine, serviciile secrete au ciulit urechile, brusc, de parcă le-ar fi înțepat un țânțar imens, în vârful nasului: intens căutatul și înfricoșătorul dat în urmărire generală, Mogulu Moni, a reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urechea atentă la cel mai mic zvon adus de vânt. Erau ca o turmă de animale speriate, care nu reușiseră încă să înțeleagă cât de mare era tragedia. Deodată, un băiat strigă. José Correcaminos îl făcu să tacă și își ciuli urechile: — Se întoarce iar!, confirmă el de îndată. Din același loc... Îl auziră și ceilalți, mai târziu. Veni cu viteză, huruind și lăsă să-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un țipăt. A fost un urlet sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut printre copaci. În selvă, nu era crepuscul; ziua și noaptea, noaptea și ziua se succedau brusc, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
complet goală, stătea turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unei aventuri din tinerețe cu o cunoscută actriță, a dispărut a doua zi dimineață fără urme. Odată, fostul lider mondial se pregătea, răsucind Între degete nelipsitu-i trabuc, să ne povestească o pățanie din Biroul Oval, dar s-a oprit brusc, ciulind speriat urechile, și a schimbat vorba pentru a ne expune planul său de pace din Orientul Mijlociu, un plan evident nefuncțional, pentru că evreii și musulmanii fuseseră Înlocuiți, În povestea sa, de indieni și de cowboys. În pântecele virtual, unde traseele erau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce făceau ele acolo? Erau acoperite de clăbuc? Poate, ne gândeam, cu prosoapele albe Înfășurate În jurul taliilor și cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri leneșe. Poate că acum vom
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aflat În intervalul Îngust dintre ușa de la intrare și toc. — Domnu’ Igor, domnii a spus că sunt verii lu’ matale... Stați liniștită, i-am răspuns. Îi dau afară imediat, că strâng muște. Auzindu-mă, erata din teoria lui Darwin a ciulit urechile. Malacul și-a dezlipit ochii de pe nud și a trântit ușa, ghilotinând unul din moțurile gazdei, apoi s-a rotit spre mine cu agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nici polițist, nici artist. Poate doar să cânt la vreun instrument. Și pe femeia pe care o iubește (Sophie) o va ține departe de lucrurile urâte, Beethoven și Mozart vor fi îngăduiți abia după o examinare foarte amănunțită. Anna își ciulește urechile fiindcă simte un ton sentimental în felul în care e pronunțat numele Sophiei și chestia asta nu‑i place deloc. Ce rahat și legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să crezi că un singur om le poate cunoaște. Dar ei le cunosc pe toate. Rusaliile, spune elevul care e deja student, Rusaliile ne amintesc de tărie și de Sfântul Duh - sau ar mai fi și altceva la mijloc? Hans ciulește urechile, fiindcă e sigur că mai e și altceva la mijloc. Să fie iubirea pentru o fată? Forța iradiantă a acestui eveniment exclude pesemne orice altceva! După micul dejun se discută despre fidelitate și altele asemenea, apoi, cu forțe conjugate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dar le iubea, ca un țăran. Destul de rural, cu toate lecturile lui. Erotismul său nu fusese viciat de clișeele literaturii. Decât, dacă stau să mă gândesc bine, În foarte mică măsură. Fiindcă, enumerând acum, În refugiul meu forestier, cu urechea ciulită la cântecul păsărilor, meseriile amantelor lui Leac, Îmi dau seama că, la locul de muncă cel puțin, langoșeresele, frizerițele ori cofetăresele sunt toate purtătoare de halat alb. Mă Întreb dacă nu cumva, ascultând poveștile vărului fumător de pozderii, adolescentul Leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mădulare. Cele ale micii secte literare care era C.a. Cătă și Florin păreau să fie creierul. Fiecăruia Îi revenea câte o emisferă, făceau cu schimbul, le ieșea bine. Vasile era sexul, Andreea inima, Sorin ochii. Eu cine eram? Urechea ciulită la zgomotul lumii, brațul de muncă? Nu-mi prea vedeam locul. Seducerea Cristinei de către Andreea mi se părea că-mi Îngustează și mai mult teritoriul de acțiune. Până nu demult, C.a fusese un spațiu al Înfruntării dintre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Eu Îmi scarpin ostentativ nasul, Andreea la fel. Vorbește În gura mare de marfă. Cocaina e un drog de lux, un drog yuppie, n-a prea ajuns pe nările producătorilor de argou. - Mai ai marfă? Hai, Adi, mai ai? Pârvu ciulește urechile, eu mă prefac speriat. Îi spun Andreei să Înceteze, ea se lipește de mine și mă roagă să-i dau și ei puțin. Acum e momentul să intrăm În vestiare. Pârvu e pe jar, să luăm așadar o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa. Capra bea apă cu guri mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai mărunt zgomot. Dacă te grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă azvârleai sulița după ce scotea botul din apă, te auzea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]