6,220 matches
-
-mi bat joc de ele. Aia de la autoservire cred că-i de vîrsta Doiniței, ori ceva mai mare, și cum îți închipui că mi-aș permite?! Mai am încă bun-simț în mine, să știi! Chiar ți-a refuzat invitația? Mihai clatină din cap lung, afirmativ, trădîndu-și părerea de rău. Proasta! Are impresia că ăla o să-și lase nevasta pentru ea... A mai amăgit ăla pînă acum vreo cîteva, chiar și pe una de la voi, de la uzină, o femeie frumoasă, o laborantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bine unui fost țăran..., care pretinde că-n adîncurile lui... Ridicat deja în picioare, gata să înceapă a măsura încăperea cu pași mari și apăsați, cum o face cînd e nervos, prins în toiul vreunei discuții, Săteanu rămîne totuși locului, clătinînd lung din cap, cu amărăciune: Deci asta-i! Tu ai impresia... Nu, nea Toadere. Dumneata lași impresia. Ascultă, drept cine mă iei de-ți permiți?! se înfurie Săteanu, dar imediat își revine și surîde. Hai-hai, am glumit. Spune ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri, tremurînd vizibil. Profesorul îi aruncă o privire fugară, strîmbînd din nas. Lazăr, în schimb, înfierbîntat de joc și de băutură, o admiră îndelung: Stimată doamnă, chiar dacă v-ați simțit bine pînă acum... clatină el din cap -, topind ce se mai afla în geamantane, vi s-o fi făcut, evident, de scandal, dar noi sîntem băieți cuminți... Două, precum ați cerut zice Lazăr dînd două cărți profesorului care, transpirat tot, înghite în sec, reușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brățara și gata. Un zece! șoptește Lazăr a lehamite și trage din pachet un zece, cu o asemenea mișcare, încît partenerul poate jura că a fost cartea de la bază. Profesorul stă prăbușit în scaun și se uită lung la el, clătinînd încet din cap. În "Arcul de triumf", Remarque spunea că prostituția e meserie, nu viciu face Lazăr un gest de amenințare cu arătătorul. Eu cred că pocherul ăsta, ce l-am făcut noaptea asta, e mai mult decît meserie viciată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește ea, retrăgîndu-se sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
E doar și a mea; e fata Mariei și, cum pe Maria am iubit-o se precipită profesorul, jenîndu-se brusc la gîndul că bătrîna ar putea să-l întrebe cum de-i a lui. Tocmai!, că nu-i a Mariei... clatină femeia din cap, rotind fotografia între degete. Profesorul ezită o clipă, apoi, ca buimac, întreabă, tot mai tare, să acopere vîntul: Cum nu-i a ei? Ai dreptate, domnule Teofănescu, ai dreptate: vremurile... Aici arată femeia fotografia am fotocopia rîndului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dumneata cu viață, dă-i-o lui giner'-miu și spune-i... că-i a lui rostește mai încet femeia, parcă înghițind cu greu nodul din gît. A lui?! Doina e-a lui!? țipă profesorul. A lui Theodor Săteanu?! Bătrîna clătină lung din cap, lăsîndu-se în voia vîntului pornit mai cu ură: Cînd dumneata ai plecat cu Maria la Operă, eu am rămas cu un muncitor, elev la seral, care venise să-mi ceară să-l iert că... Ce vrei? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țină după Cornea, pornit vijelios spre poartă. Frumoasă Brîndușa asta rîde Vlad spre Mihai. Dacă-mi reușește destroienirea, de 8 Martie îi duc un buchet cu brîndușe, așa, ca omagiu că mi-a dat prilejul unui gest frumos. Mare pușlama! clatină Mihai din cap zîmbind. Nu, bătrîne, îl ia Vlad de braț, apropiindu-l -, dacă n-o cuceresc ca femeie, o cîștig ca prietenă; totul e să nu-i fiu indiferent; are o gîndire clară, o vorbă fermă; știe ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la actul erotic final, îmi va fi mai ușor să te uit, iar tu mă vei ignora. Dumnezeule! își trece Mihai palma peste frunte, pînă spre ceafă aud bine ori am halucinații?! Încet, te rog! îl temperează Cristina. Bine, Cristina, clătină Mihai din cap să admitem că tam-nesam ai optat pentru actul final, prezidat de nebunie, ca să-mi continui un gînd, dar o fată inteligentă și cultă, ca tine, ar fi trebuit să știe că actul erotic nu poate anula dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai! se vaită Muraru, privindu-și colegul în ochi. Am mai apelat la ea o dată, i-am dat cinci mii și... Aveam pentru ea un fel de... stimă. Putea să-și închipuie doar că-i plătesc azi... De ce, Mihai, de ce?? clatină el din cap cu durere. La ce bun progresul medicinei dacă soția mea a murit ca un cîine, strîngînd colțul cearșafului în dinți, așa au găsit-o. I-am auzit spunînd că a murit repede, făcuse o complicație... De ce, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai un gest spre fereastra dincolo de care se aude un zgomot tatăl tău, Bujoreanu, se rotește în mormînt... Sfîrșindu-și vorbele, atent la femeia ce-l privește surîzînd ironică, pregătită să-l ia de guler și să-l dea afară, Mihai clatină încet din cap, vrînd să se retragă, cuprins de o mare lehamite, ca atunci cînd, dînd tot ce ai, te simți gol și privești tîmpit la sufletul tău împrăștiat aiurea, pe jos. Un fanatic mi-ar zice: "Piară lumea, facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o așteptare încordată. Gura ei senzuală, cu buzele umede, lăsate intredeschise, răsuflă greu, ca după un efort. Pieptul i se ridică și coboară, atingîndu-l pe al lui Mihai cu mameloanele tari. Te rog! șoptește mai mult din buze Maria. Nu... clatină ușor din cap Mihai. De-acum, e rîndul tău îi spune cu glas domol plin de dojana pe care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii Mariei se încruntă o clipă, observă severitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe aici, că dacă tot am mers de-a dreptul... Lazăr îl ajută pe Mihai să treacă dincolo, în șoseaua dinspre gară, apoi, dintr-un salt, se cocoață pe marginea de beton și stă așa, cu picioarele spînzurate. Două fete... clatină el din cap, amintindu-și. Ce cacealma, bătrîne, aruncă din nou privirea în sus uite că pe tine n-am avut cum te trișa, da' mai vedem noi! Hai că-i treabă multă zice înviorîndu-se și sare lîngă Mihai. Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc. Nea Andrei, strigă el șoferului descuie-mi și mie, te rog, să iau geamantanele. Mihăiță! se ia șoferul cu mîinile ele păr dac-ai ști!... Știu, clătină Mihai din cap n-a mai rămas nimic. Eu am zis să împarți egal și mata, noaptea, cu cei de la Sălcii... Vai de mine, cum îți închipui!? A rămas mai bine de jumătate, dar geamantanele sînt la Sălcii, sub dărîmături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce dezastru!... Așa-i confirmă studenta, apropiindu-se. Restaurantul s-a prăbușit cu tot cu mal, noi am ieșit în fugă, au rămas și bagaje și haine acolo... Domnul arată spre șofer a împărțit corect la fiecare, n-a vrut bani... Vezi? clatină din cap șoferul, arătîndu-și obrazul crezi că eu...? Îmi pare rău de geamantane, am avut grijă de ele, mai ales de cadou, le-am ținut încuiate în bucătărie, dar... Cine să se mai gîndească la ele cînd am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
directă m-a luat complet pe nepregătite. Fusesem absorbit cu totul; devenisem, în ciuda voinței mele, un voyeur ce asista la onania lui Carol. Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și se clătina, iar eu mă uitam cum se apropie de noi dinspre asfințit silueta modernă a gării Reading. Profesorul își repetă întrebarea: — Crezi în oroare? Mi-am adunat puterile: — Te referi la ocultism? Fiare, demoni, spirite, spiritism, chestii de genul ăsta? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Cealaltă Carol, ca să o putem deosebi de Carol a Noastră), fuseseră întotdeauna aliații lui Dan în activitățile lui bahice. Ted Wiggins chiar ieșea din spatele casei de marcat să țină ușa deschisă pentru ca Dan sau Carol să se poată strecura afară clătinându-se sub povara dozelor albastre și argintii cu berea lor preferată. De cele mai multe ori, Gary, Barry, Gerry, Derry sau Dave 1 îl însoțeau pe Dan la prăvălia lui Wiggins, situație în care era posibil să fie cumpărate și sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încăperii, Cealaltă Carol ieșea pe ușă, arătând exact ca un cățel de plastic de pe cutia pentru donații pe care Ted o ținea lângă casă, pentru mărunțișul care le prisosea clienților. Cealaltă Carol înfrunta orice bețiv, indiferent cât de tare se clătina, cât era de murdar, de distrus sau potențial violent, și îi șuiera: Dispari. N-ai ce căuta aici. Dacă te mai prind, chem poliția, iar acum șterge-o! Întotdeauna te-ai fi așteptat să adauge: „Ăsta e un cartier respectabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tiza ei ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din categoria alcoolicilor nedoriți. Nu mai ai ce căuta pe-aici! șuieră cotoroanța. Să nu te mai prind, că dacă te mai văd prin cartier, chem poliția, să știi! Mutantul se clătină pe trotuar și o privi cu o mină confuză care, în scurt timp, se transformă într-o expresie de iresponsabilitate brutală. Cealaltă Carol îl luase pe nepregătite și izbutise să-l dea afară. Dar acum își revenise din surpriză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de locul său obișnuit, insinuându-se în spatele lui Carol. Spectacolul de afară nu părea să se apropie de vreun deznodământ previzibil. În loc să fie intimidată sau scârbită de deversare, Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal, dar nu înainte ca un jet de urină toxică să boteze vitrinele magazinului și pantalonii proprii. Stând în spatele lui Carol, Ted Wiggins își strecură mâna în deschizătura dintre coapsele ei înfășurate în blugi. Încremeni pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pândește trenurile imaginației. Nici mai mult, nici mai puțin. Numai că, vezi tu, de data asta ai căzut între șine. Hanoracul ți-e rupt și murdar, adidașii s-au uzat și ți-ai mai pierdut și caietul de însemnări. Te clatini printre șine la Clapham Junction - după cum știi, cel mai mare nod narativ din Europa. Dacă nu ești atent, vreo poveste locală, o istorioară de navetist, te va doborî, te va tăia în două, îți va despărți pentru totdeauna dialogul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina cum se cuvine, Bull vomită copios. Din el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
recepționera. Domnul Gaston a spus că are dureri prea mari ca să vină la cabinet. Îi faceți o vizită la domiciliu? — Of, bine, bine. Spune-i că dacă nu reușește Helen Meyer să-l vadă, mă duc eu diseară. Margoulies își clătină capul dintr-o parte în cealaltă. Falsa îngrijorare a gestului era, în mod sigur, compusă din interes și iritare. Dar era genul acela de iritare care voia să arate că, de fapt, interesul e mai mare. Margoulies îi zâmbi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plăcerilor și neplăcerilor proprii să-i afecteze raționamentele. Deja nu mai acționa în folosul pacientului său. Evident că Margoulies nu era dispus să recunoască asta. Își scoase mănușile de cauciuc cu entuziasmul caracteristic și reveni la birou. Bull rămase nemișcat, clătinându-și doar capul pe învelitoarea aspră. — Ei, doctore? — Ei bine, John, nu e chiar atât de grav cum ai putea să-ți imaginezi. (Suprafața internă a rotulei trebuie să corespundă deschiderii cervixului; chiar și în timp ce rostea asigurările de rigoare, abilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și acum simțea cum i se mișcă în stomac. — De patru ori pe noapte, spuse Gail Hutchinson, aflată undeva la stânga lui Naomi, unul mai mare și mai lipicios decât celălalt. Urmase un cor de „nu!“. Naomi se ridicase și pornise clătinându-se prin bucătăria mică spre toaletă. Își alese una dintre boxele miniaturale, ale căror uși ar fi ajuns cam la gâtul unui vițel, îngenunche și vărsă recunoscătoare oul, napolitanele, cerealele Special K și ceaiul în toaleta minusculă. Rămase acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]