599 matches
-
se reîntâlnește cu Eminescu și Miron Pompiliu, cu care împarte odaia, și se împrietenește cu Ion Creangă. Frecventează saloanele Veronicăi Micle și Matildei Cugler, citește la "Junimea" și i se publică nuvela " Popa Tanda", scrie comedia "Toane sau vorbe de clacă". Pentru scurtă vreme a fost redactor la "Curierul din Iași" înlocuindu-l pe Eminescu. În decembrie 1874, spre regretul lui Iacob Negruzzi, pleacă la București fiind numit de către Titu Maiorescu secretar al comisiei pentru publicarea documentelor Hurmuzachi. În calitate de secretar al
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
cu multe întorsături pe loc, cu multe sucituri înțelepte" ... Comedia aduce în literatura română lumea țăranilor transilvăneni văzuți de Slavici, fără idilismul dulceag sau romantismul tenebros al prozei epice apărute până atunci în foile ardelene. Comedia "Toane sau Vorbe de clacă", apărută în 1875, este o farsă fără o valoare deosebită, asemeni comediei "Polipul unchiului", în care procedeele comice sunt comune, precum denominarea personajelor (Frecățel, madam Clevețică), dar dialogurile sunt naturale și limpezi, iar situațiile, firești. Un an mai târziu a
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
credincioși în schimbul serviciilor duhovnicești prestate ci, dimpotrivă, erau împovărați cu taxe de toate felurile. Abia sub conducerea lui Sava Branković s-a hotărât ca preoților să li se dea de către fiecare enoriaș 10 bani, o „mierță” de grâu, zile de clacă precum și pielicele de miel în ziua de Sfântul Gheorghe, Ispas și Rusalii, lucru nerespectat de fapt întotdeauna. Cu toate promisiunile făcute de către promotorii Unirii cu Roma, situația materială a clerului care a intrat în comuniune cu Roma, nu s-a
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
a intrat în comuniune cu Roma, nu s-a îmbunătățit substanțial după 1700, deși Sinodul din acest an a prevăzut ca fiecare casă era datoare să dea preotului o claie de grâu, o „feldără” de ovăz și două zile de clacă. Din aceste venituri preoții erau obligați, la rândul lor, să plătească atât contribuția față de stat, cât și față de vlădică. Împotriva acestei stări de lucruri s-a ridicat cu hotărâre episcopul Inocențiu Micu-Klein, într-unul din memoriile sale înaintate Curții de la
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
moșiile lor, beneficiind de scutiri fiscale. Aceste domenii boierețti erau întreținute cu ajutorul țăranilor dependenți (vecini sau rumâni) sau al țăranilor așezați cu învoială (oameni liberi fără pământ). Obligațiile lor față de boieri sau mănăstiri erau dijma (a zecea parte din produse), claca (robota în Transilvania) și taxe bănești. Alături de această țărănime aservită exista și o puternică țărănime liberă, organizată în obști sătești, ce purta diferite denumiri. Reprezentanții acestor sate libere se numeau moșneni în Țara Românească și răzeși în Moldova. Însă, în
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
fost pictată următoarea inscripție: "„Cu voia Tatălui, binecuvântarea Fiului și ajutorul Sfântului Duh, în vremea păstoriei I.P.S. Nicodim, mitropolitul Moldovei, prin strădania doctorului Paul Gotcu și sprijinul câtor-va drept credincioși creștini, împodobitu-s'a acest sfânt lăcaș, în milostivă clacă, de studenții și diplomații Academiei de Arte-Frumoase din Iași, sub călăuza dascălului lor, zogravul N. Tonitza. Sfințirea lucrului de zugrăvire și înoire s'a făcut cu strălucită sărbătoare la 14 septembr. 1937.”". Sfințirea lucrărilor de pictură a avut loc la
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
având în frunte pe Hagi Dumitru Grecu, Gheorghe Simigiul și Stance Cavaful. Cu toate că se poruncește arestarea acestora și se amenință cu intervenția polcovnicului Berdeaev, în iulie 1809 împotrivirea devine generală, orășenii refuzând în masă să mai dea dijmă, să presteze clacă, trecând din nou la vânzarea vinului și a rachiului, trimițând și o jalbă la Iași, guvernatorului rus. La cererea disperată a lui Costache Caradja, în august 1809, împreună cu mumbașirul Efstratie, sînt trimiși un ofițer și câțiva soldați imperiali, care au
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
acelei "episcopii de Hajdu-Dorogh". Și-a continuat vizitațiile canonice în toate părțile diecezei, iar la izbucnirea războiului mondial în 1914, a luat cele mai potrivite măsuri de ajutorate a familiilor celor mobilizați, dând dispensă arhierească de a se putea face clăci, în duminici și sărbători, în pentru ajutorarea familiilor cu bărbați duși pe câmpul de luptă. "Noaptea de Ajun" a anului 1915 a petrecut-o în mijlocul răniților veniți de pe diferite fronturi și cazați în "Institutul corector", transformat în spital de campanie
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
militar al exploatării, precum și de colectarea veniturilor provinciilor în vistieria Curții Imperiale. Oamenii vedeau în orice uniformă militară străină un inamic și o țintă, iar majorarea dărilor a dus la refuzul de a achita contribuția fiscală și de a presta clacă. Situația fu agravată și pe fondul transformării teritoriilor românești în teatru de război între Imperiul Austriac, Rusia și Imperiul Otoman. Astfel, din cauza tentativei habsburgilor de a instaura în Oltenia o administrație proprie, susținută militar, și transformarea ei într-o provincie
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
continuat să provoace instabilitate. Pe întreg teritoriul statului, au existat răscoale țărănești, cea mai mare fiind cea dusă de N. Malairău și partizanii lui din București. Sătenii nu aveau suficiente terenuri, plus că trebuiau să plătească impozitele și să practice clacă pentru boieri. Alexandru Ioan Cuza a sperat să îmbunătățească situația din țară prin reforme agrare. El a încercat secularizarea terenurilor mănăstirești și, de două ori, să anuleze iobăgia și să reducă terenurile marilor proprietari, dar majoritatea parlamentară era formată din
Lovitura de stat de la 2 mai 1864 () [Corola-website/Science/320422_a_321751]
-
lui Sturdza, în care se cerea respectarea strictă a "Regulamentului Organic" și oprirea abuzurilor. În cele 10 secțiuni și 120 de articole, manifestul cerea, printre altele, autonomie internă, drepturi civile și politice, separația puterilor în stat, abolirea privilegiilor boierești, desființarea clăcii și unirea cu Țara Românească. Referindu-se la acest din urmă ideal, Kogălniceanu a scris că el reprezintă: „cheia boltii, fără care s-ar prăbuși tot edificiul național”. În același timp, el a publicat un proiect explicit de constituție, care
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
1860 au fost aprobate înființarea universităților de la Iași și București printr-un decret redactat de poetul Dimitrie Bolintineanu. În august 1864 a fost publicată legea rurală, însoțită de proclaatie către sătenii clăcași, a cărei autor era Mihail Kogălniceanu, prin care clacă era desființată. Au fost concepute codul civil și codul penal și legea obligativității învățământului primar. A fost organizată armata națională. Dar fiind speriați că domnitorul avea să instaureze un regim personal, mulți oameni politici liberali și conservatori au complotat, formând
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
a născut pe 1 august 1905 în comuna Merișani, jud. Argeș. Învață vioara de la Stan Taloș, muzicant din satul apropiat Valea Mărului, și desfășoară încă de foarte tânăr o intensă activitate de lăutar (inițial și de țambalist până în 1915) la clăci, nunți, hore țărănești ori în cârciumile și hanurile vremii. Din 1923 face parte din taraful vestitului Cantică Boeru din Stâlpeni, iar din 1927 cântă în numeroase localuri din București („11 iunie”, „La trei lei”, „Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzești”, „Calul
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
roman și, cu toate că a avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia și societatea de tip feudale. Legea rurală a fost sancționată și promulgată la 14 /25 august 1864. Atunci, Domnitorul proclama: Țăranii au fost eliberați de sarcinile feudale precum claca, dijma sau podvezile și desființa monopolurile feudale din interiorul satelor. Loturile au fost distribuite în funcție de numărul de vite deținute. Țăranii urmau totuși să răscumpere terenurile și să achite anual o anumită sumă, timp de 15 ani. Pe de altă parte
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
nu au fost întotdeauna relațiile așa line, netede și de calitate superioară între mănăstire și vămeni. Vămenii, locuitorii acestui sat, au fost dăruiți, cum era practica medievală, Mănăstirii Moldovița. Aceștia trebuiau să muncească pentru mănăstire, un număr de zile de clacă pe an, să dea niște plocoane, să meargă la cosit, să taie lemne, acestea numindu-se mai târziu boieresc, deci datoriile pe care țăranii le aveau pentru boieri. În 1774, în această parte a Moldovei, au intrat trupele austriece. La
Vama, Suceava () [Corola-website/Science/325051_a_326380]
-
forme spontane, prin ajutorarea de tip comunitar (de pilă ajutorul acordat tinerelor mame, atât prin servicii de tip menajer cât și prin cadouri oferite noului născut, cu diferite ocazii: botez, sărbători religioase); un tip aparte de consiliere prilejuit de organizarea clăcilor, a șezătorilor etc.; transmiterea intergenerațională a cunoștințelor legate de munca domestică. Experiența cotidiană, de viață, a femeilor poate fi valorificată în cadrul asistenței profesionalizate, cu atât mai mult cu cât, femeile au fost, în mod tradițional, cele care au asigurat ocrotirea
Asistența socială a femeilor () [Corola-website/Science/325261_a_326590]
-
remarcat, mai ales în tradiția românească, ca moștenitor și transmițător al diferitor aspecte ale creativității artistice - muzică, dans, povestitul în familie etc. Cântatul în grup are o tradiție foarte veche în spațiul românesc și s-a dezvoltat la șezători, la claca, în cadrul acelor spectacole de familie care sunt obiceiurile de nuntă, botez, cumătrii, petrecerea tinerilor la cătănie etc.Pentru prima dată le-am văzut în scenă pe surorile Osoianu prin 1973, erau eleve, aveau toate instrumente populare. O formație foarte interesantă
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
Vicovu de Jos) este un rapsod popular din zona Bucovinei. S-a născut la Vicovu de Jos, într-o familie cu opt copii. A devenit pasionat de cântecul popular încă din copilărie, adunând cântece de la bătrânii satului și cânta la clăcile din sat. A absolvit Școala de arte și meserii din Câmpulung Moldovenesc în 1960, apoi s-a angajat ca muncitor la o fabrică de cherestea din satul natal, fiind și membru al brigăzii artistice. Citește din întâmplare în 1962 un
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
Prună în care mai cântau fratele său, chitaristul Ioniță, zis Mataloi. Amândoi erau și apreciați soliști vocali. Începând cu secolul al XX-lea, mișcarea muzicală din Peșteana a luat amploare. Lăutarii cântau la hora satului, la nunți, botezuri, bâlciuri, hramuri, clăci și la cele trei cârciumi din localitate. Prima bandă vestită din localitate a fost cea a vioristului Ion Prună, zis Gogănel, (n. 1875 - d. ?). Din formația lui Gogănel au mai făcut parte: Eugenia Prună (chitară și voce), Dumitru Mihu zis
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
pripășiți în balta de la Nada Florilor, și are de ales între două atitudini protestare. Atitudinea uncheșului Haralambie (haiducia) fusese anterior singura forță de rezistență folosită de Sadoveanu împotriva nedreptății sociale. Personajul din "Nada Florilor" s-a opus scoaterii forțate la clacă și s-a refugiat în munți ca un haiduc după ce i-a amenințat pe logofeții domnești. El îl învață pe Iliuță datinile străbune și împotrivirea față de nedreptate. Tinichigiul Alecuț și tovarășii săi socialiști nu mai fug din calea nedreptății, ci
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Precum tatăl său, a fost constructor de cimpoaie. Înzestrat cu aptitudini artistice deosebite, cunoștea deja, la 17 ani, repertoriul muzical instrumental, dar și coregrafic al satului. Mai mult, este recunoscut drept cel mai bun fluieraș din zonă și cântă la clăcile de tors lână, de curățat porumb și, mai târziu, la nunți. S-a căsătorit în 1932 și, datorită prestigiului de care se bucura în sat, a fost ales unul dintre „garanții” horei. Își îmbogățește continuu repertoriul cu piese pe care
Marin Chisăr () [Corola-website/Science/332816_a_334145]
-
în anul 1810 când existau 38 de case și 136 de oameni, dintre care 70 de femei și 66 de bărbați. Regulamentul organic nu îmbunătățise viața țărănimii, ci sporise zilele de muncă obligatorii pe moșia boierească. De la 12 zile de clacă cât prevedea legea, țăranii trebuiau să preste de fapt 56 de zile pe an în Țara Românească și 84 de zile în Moldova. La toate acestea se suprapuneau abuzurile arendașilor care îngreunau și mai mult viața de zi cu zi
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
și Curtea de Casație, care era totodată și instanța de recurs, sau legile referitoare la învățământ. Legea electorală scădea censul și sporea considerabil numărul alegătorilor. Dar cea mai importantă a fost legea rurală promulgată pe 14 august 1864, care desființa claca, iar sătenii clăcași deveneau proprietari liberi, țăranii primind pământ prin despăgubire, plătit în 15 ani, care nu putea fi înstrăinat timp de 30 de ani. Gruparea lui Mihail Kogălniceanu, liberal-moderată, a jucat un rol esențial în fondarea Partidului Național Liberal
Mihail Kogălniceanu: un ctitor al României moderne by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296315_a_297644]
-
a face cu ochiul, toate le-ai dat pe una și nici aceea nu-i bună. Și cum era pe vremea secerișului, Peștiovici, a dat poruncă ca toată oastea să lase puștile de o parte și să deie boierului o clacă de secerat, căci cele ce s-au zvonit nu-s adevăruri. Ostașii lui nu s-au pus de pricină, ba încă le părea bine la o samă, că i-a păzit Domnul de prădăciuni și câte stricăciuni și unde, măi
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]