636 matches
-
distrăm super, spuse ea. Absolut nimeni de la New York, că sunt cu toții În Antigua, amărâții. În clipa aia intră agale Lauren, urmată de un adolescent Înalt și arătos. El era În salopetă de schi, cu bretelele Împinse nonșalant jos de pe umeri. Claia de păr blond Îi ajungea până În ochi, acoperindu-i pe jumătate fața, ceea ce Îi dădea un aer și mai cool. Nu putea să aibă mai mult de cincisprezece ani. Îl cunoști pe Henri? Întrebă Lauren, făcând cu ochiul. Era Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și pe mine mă trage curentu’ ! O dată mi s-a umflat și o ureche din cauza asta...” îmi revin în minte zeci și zeci de scene din auto buzele de navetiști din timpul comunismului, cu treizeci de grade afară și oameni claie peste grămadă înăuntru, cărora le curgea sudoarea șiroaie. Dar n-ar fi deschis unul un geam ! Iar dacă, Doamne ferește, cuiva i-ar fi trecut prin cap o asemenea inițiativă revoluționară, din cincizeci de guri asudate izbucnea același strigăt de luptă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pot să garantez că erau „autentice” toate, adică cei de la care le-am luat chiar le-au făcut cu mîna lor, în gospodăria lor și de la vitele lor. Și, în plus, erau bune rău ! Acum, cît timp toate astea stau claie peste grămadă la digerat, eu am răgaz să mă gîndesc la soarta lor îndoielnică. Eu barem știu ce am băgat în gură, căci îi cunosc direct și personal de vreo doi-trei ani pe toți producătorii de la care am cumpărat. Nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
război. Nicu făcea comisioane la Universul, pentru cinci lei pe lună, încasați la fiecare întâi, plus bacșișurile, pe lângă leafa lui obișnuită, de comisionar. Avea de dus mai ales pachete cu tot soiul de lucrușoare care se vindeau chiar aici, îngrămădite claie peste grămadă jos, la administrație, și sus, în biroul directorului. De altfel pe domnul director îl găseai mai ușor acasă sau la club, decât la ziar. Treaba lui Nicu dura cel mult două ore pe zi, imediat după școală. Folosea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate că exact așa aș fi făcut. Dar n-am putut. Caiete și o casetă video? Era prea ușor. Nici măcar persoana ca un mecanism de ceasornic în care mă transformasem n-ar fi putut trece nepăsătoare pe lângă așa ceva. Lăsând scrisorile claie peste grămadă acolo unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material filmat cu o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de păr grizonant. — A atacat barca și tu stăteai aproape de margine, atâta tot. Am încuviințat, uitându-mă la mare. — Și ești absolut sigur că mașinăria aia de mâncat mare și proastă nu ne poate prinde? întrebă Scout, venind de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cresc lent și închid spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau cuibărite pe undeva. Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
citește Bataille în original. Se pare însă că momentan a uitat cu totul de el. Peretele de la cotețul lui Rainer, care se numește cameră de tineret, e alcătuit, ca mai toți pereții acestei locuințe de oameni săraci, din lucruri adunate claie peste grămadă, fiindcă aici nu se aruncă niciodată nimic; tot felul de catrafuse care poate că mai au totuși vreo valoare sau ar putea s‑o aibă cândva, cine știe peste câți ani. Chiar în raza lui vizuală se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
audă urletul lui de fiară victorioasă. Ar alerga din marginea grădinii, până la dânsul. L-ar găsi țopăind, aproape gol, flămând, scheletic, fericit. Mânjit pe o barbă groasă, care ajungea până la ochi, murdar pe mâinile lungi și nervoase, vopsit și pe clăile uriașe de păr, murdar de culori prelinse, în toate amestecurile, dar și de praf, de păianjeni și de jeg, nu s-ar mai vedea decât ochii, arzând de bucurie și nerușinare. ...N-ar ști să-i vorbească despre tranziția, atât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mărunte pentru atâta lemn. - Krog, ziceai, Îmi spuse Tuni după ce Gula se Îndepărtase deajuns. Albul mă privea din spatele lui, fără să scoată o vorbă. Ziceai că nu se gândește la nimic. Era un om frumos, potrivit de Înalt, cu o claie de păr negru și cârlionțat, mai degrabă tânăr. Avea privirea blândă, dar nu știu de ce se căznea să fie așa de tăcut. - Da, Krog. Apoi l-am privit pe alb și l-am Întrebat: ai adus cu tine o scoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
orăcăiau pe uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel printre crengile salcâmului, deasupra gardului. Deodată m-am trezit cu ea lângă mine. Pur și simplu s-a întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar claia de zulufi, din care se răspândea un parfum ce amintea de Bulgari. Habar n-aveam ce să fac. Onoarea de bărbat mă îndemna să iau atitudine. Din adâncuri, un glas baritonal îmi spunea să mă fac că plouă, să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt prezente în text pasaje descriptive de un realism zguduitor. Este excepțională imaginea vulgară a unui cuplu de dansatori zugrăviți în imagini amestecate ca într-un puzzle distorsionat:” Avea pe cap un fel de perucă mare, stufoasă, așezată ca o claie...un fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fost convins că am plătit asta. În sat, îmi ziceam, însăși curgerea anotimpurilor ritma viața, o ordona și îi dădea un sens evident. Venea primăvara? Trebuia urcat plugul în car. Venea vara și se cocea grîul? Trebuia secerat, așezat în clăi, dus acasă, treierat. Totul se desfășura după un ritual precis. Dilemele erau puține, iar când apăreau, se rezolvau la preot sau la cârciumi. Pământul impune un stil de viață de la care nu te poți abate. Trebuie să ari când e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
timp înainte de alegerile generale din 1974 și deși niciodată nu se înscrisese oficial la conservatori, fusese pe tot parcursul anilor ’80 unul dintre cei mai loiali și aprigi susținători ai lor. În această perioadă devenise o persoană publică familiară, căci claia lui de păr alb și trăsăturile lui de bulldog (care căpătau întotdeauna un aer dezinvolt datorită unui papion cu buline caracteristic) apăreau tot timpul în emisiunile de dezbateri de la televizor, în care profita din plin de neapartenența sa la nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
făcea pachete cu sandiviciuri pe care le mâncam în livadă sau lângă iazul cu rațe, înainte de a porni să explorez clădirile de unul singur: nu uitam niciodată să arunc o privire vițeilor - animalele mele preferate - și să mă cațăr pe clăile de fân din fundul celui mai mare hambar, unde erau întotdeauna o mulțime de pisici tigrate slabe și adormite. Mă întindeam pe fân lângă ele, nedumerit de misteriosul mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bagajele din portbagaj, își ridică privirea spre etajul al doilea și ceva ce se mișca în spatele uneia dintre ferestrele cu despărțituri îi atrase atenția. O văzu doar o fracțiune de secundă: o față palidă, trasă și schimonosită, înconjurată de o claie de păr cărunt, care privea în jos spre nou-sosiți cu o răutate dementă care îți îngheța sângele în vene. Roddy se așeză pe pat și își tamponă cu o batistă de mătase fața deja roșie ca sfecla. — Pfiu! Recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea aria, locul unde toți oameni își cărau snopii de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
erau doi suedezi. Doi indieni stăteau la capătul băncii și altul stătea sprijinit de perete. Tipul care se pregătea să spună ceva Îmi zise cu o voce foarte joasă: — Cre’ că tre’ să fie ca și cum te-ai urca pe-o claie de fân. Eu am izbucnit În râs și i-am povestit și lui Tommy. — Să mor dac-am mai văzut vreun loc ca ăsta, zise el. Uită-te și tu la alea trei. Apoi vorbi bucătarul: — Câți ani aveți, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu oamenii din sat? Căci începuse culesul porumbului. - Am avut desigur noroc, continuă Darie. Dar Zamfira avea instinct de jivină sălbatecă, parcă simțea de departe apropierea omului și ne ascundeam pe loc. Am stat ascunși o zi întreagă, într-o claie cu fân, și auzeam cum lucrează femeile la câteva sute de metri în preajma noastră... Dar ce mă tortura mai mult era accidentul meu. Nu știu cum au reușit să mă transporte atâtea nopți, când pe carabine, când într-o manta rusească. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înghesuit pe o laiță goală și se uitau la gazdă cum - fâstâcită - nu știa ce să mai facă...Intr-un târziu, însă, și-o adus aminte că trebuie să scoată plăcintele din cuptor. Cum în odaia ceea toate erau adunate claie peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am fi mîncat prea multă vată de zahăr la bîlci și apoi ne-am fi dat În călușei. Lui Stacey Îi plăceau călușeii. Noi și ea, ea vîrÎtă Între noi. Familia nucleară, Învîrtindu-se, răsucindu-se, dezorientată, dar Încă stînd Împreună claie peste grămadă. Încă... — Iești mai sexi cu iea, ei, rîde un tip. RÎde de noi. Nu-l recunoaștem. Învîrtindu-ne, răsucindu-ne scăpați de sub control. Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow Road. Făcută la comandă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]