714 matches
-
În al doilea rând, în 1988, condițiile sociale din Mexic erau favorabile apariției unui lider populist. Așa cum notează Freidenberg, "marginalizarea și excluderea socio-economică reprezintă scenariile ideale pentru emergența populismului" (2007: 45). În ciuda unei revoluții, a existenței unui partid hegemonic care clama că reprezintă interesele clasei muncitoare și ale țărănimii, în ciuda a 30 de ani de dezvoltare economică semnificativă (1940-1970), Mexicul a rămas o societate marcată de inegalități profunde. Potrivit unor estimări, în 1984, 20% dintre cei mai bogați cetățeni dispuneau de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
25 noiembrie 2010). 9 Între 1990 și 1998 sprijinul electoral al KSČM a variat între 10% și 14%. În 1998, numărul membrilor era estimat la 120.000. Înregistrările membrilor SPR-RSČ au fost haotice, astfel că cei 50.000 de membri clamați de partid reprezintă în mod clar o cifră umflată. O estimare realistă bazată pe candidaturile la alegerile locale din 1994 ar sugera o cifră de 5000-10.000 de membri. 10 Socităților comuniste le-a lipsit o structură convențională de clasă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reali sau închipuiți a fost și este scopul final al acestei monstruozități a secolului XX, mai ticăloasă chiar decât geamănul ei monozigot (nazismul) prin faptul că "a vrut să facă binele cu forța", nedându-se înapoi de la nicio oroare, dar clamând cu tupeu că valorile și principiile în numele cărora ucide sunt ... minunate și că micile greșeli sunt doar inevitabile erori de parcurs, de rezolvat prin autocritică sau, la rigoare, răsplata meritată a dușmanilor de clasă. Văd că acest strigoi roșu renaște
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și respingător care ne agresează aproape oriunde? Mitocanul nu este, așa cum s-ar putea crede, locuitorul comunei Mitoc (așezare locuită încă din paleoliticul superior, azi în județul Botoșani), în ciuda unui celebru discurs al unui politruc de prin anii '80 care clamase responsabil, la deschiderea unei ședințe de analiză a muncii la CAP-ul din localitate, "stimate tovarș secretar, iubiți mitocani", spre hazul întregii adunări și spre eterna dinamitare a atmosferei scorțos-tovărășești a ședinței. Nu, mitocanul vine de la țăranii care locuiau în afara
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
numai de bine. De abia aștept șuvoiul de incriminări la adresa "iepei blonde cu breton", "țiitoarei din Pleșcoi" sau "țoapei cu Vuitton" din partea celor care până mai ieri i se gudurau în față, ciugulindu-i discret din fonduri și care vor clama, eroic, desigur, că "Zeus" era bun și drept, neînfricat și îndrăzneț, până să fie, nevinovat, prins în plasa acestei femei ariviste, lipsită de scrupule, care i-a întunecat judecata făcându-l să fie, pe final de mandat, de nerecunoscut și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din subsolurile internetului, scăpate acum de constrângerile binefăcătoare ale civilizației care îi obligau măcar la mimarea unei conduite sociale decente, ci, potrivit profeților de berărie, asistăm la adevărata revoluție a comunicării, la un orgiastic bal al democratizării imprecației, la momentul clamat de secole de nihiliști în care "proletarii cuvântului" puteau, în deplină libertate, să le trântească în față, meritat, fără fasoane, așa-zișilor "boieri ai minții" flegma grea a urii, meschinăriei și imposturii, plină de mizeria lor sufletească și de impotența
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-l în poala ierbii/ plecată dulce de vânt, cum vagonetul/ trupul mutilat al minerului/ în brațele disperate ale nevestei“. Nu importă coerența atitudinii formulate în volumul de față. În alte părți, sau chiar în poemele din care am citat, poeta clamează, sfidătoare și nemângâiată, că în fața ororii „numai cuvintele vin să mă apere“: mod de a reveni la romantismul evadării și compensației. Dar poezia văzută ca un vagonet cu trupuri moarte nu mai este o simplă soluție de compromis, o modalitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
în spiritul adevărului, pe baza lecturii integrale a operei. Din nefericire, alături de abordarea obiectivă, rațională, își fac loc și interpretările exagerate. Libertatea de expresie și varietatea mijloacelor de comunicare (inclusiv internetul) oferă oricui, ca să dau un exemplu, posibilitatea să-și clameze „patriotismul” folosind ad libitum decupaje din scrisul eminescian. Este, pe de o parte, efectul neputinței unor „scriitori” de a articula un punct de vedere propriu, raportat la realitățile contemporane; pe de altă parte, se ignoră complexitatea și specificul unei opere
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lucizi își pot da seama destul de bine despre propriile probleme. N-o fi franțuzul Le Pen vreo Mafalda! Sunt de acord că trebuie să negociem ferm cu orice partener extern, dar fără a agita ostentativ, „cu legitimă mândrie patriotică” (cum clama propaganda comunistă) steagul decolorat al „idependenței” ceaușiste. Aceasta nu era decât un drog bun de adormit „patrioții” cu burțile goale... „Masele” 141 îndoctrinate cu retorică naționalistă nu bănuiau că discursurile scorniceșteanului urmăreau distragerea atenției de la realitatea dură: industrializarea la galop
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și responsabilității profesionale, precum șantajul sexual? Manevrând și câțiva studenți, unii labili psihic și alții „autodemascați” (la marea înghe 157 suială „revoluționară”!) ca informatori ai securității, colegii care nu prea tipăriseră lucrări științifice (ca să nu „colaboreze” cu regimul comunist, cum clamau pe la ședințele noului „sindicat liber”) s-au „salvat” acuzând, incriminând, scornind minciuni oribile pe seama unui profesionist al cărui capital didactic și științific îl putea plasa imediat pe un loc de lider al mulțimilor „revoluționare”, devenind astfel de a dreptul periculos
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și-a cenzurat zburdălnicia fanteziei și galopul ironiei o ia acum de-a dreptul pe „câmpia libertății” din Islazul visului (nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în spiritul adevărului, pe baza lecturii integrale a operei. Din nefericire, alături de abordarea obiectivă, rațională, își fac loc și interpretările exagerate. Libertatea de expresie și varietatea mijloacelor de comunicare (inclusiv internetul) oferă oricui, ca să dau un exemplu, posibilitatea să-și clameze „patriotismul” folosind ad libitum decupaje din scrisul eminescian. Este, pe de o parte, efectul neputinței unor „scriitori” de a articula un punct de vedere propriu, raportat la realitățile contemporane; pe de altă parte, se ignoră complexitatea și specificul unei opere
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lucizi își pot da seama destul de bine despre propriile probleme. N-o fi franțuzul Le Pen vreo Mafalda! Sunt de acord că trebuie să negociem ferm cu orice partener extern, dar fără a agita ostentativ, „cu legitimă mândrie patriotică” (cum clama propaganda comunistă) steagul decolorat al „idependenței” ceaușiste. Aceasta nu era decât un drog bun de adormit „patrioții” cu burțile goale... „Masele” 141 îndoctrinate cu retorică naționalistă nu bănuiau că discursurile scorniceșteanului urmăreau distragerea atenției de la realitatea dură: industrializarea la galop
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și responsabilității profesionale, precum șantajul sexual? Manevrând și câțiva studenți, unii labili psihic și alții „autodemascați” (la marea înghe 157 suială „revoluționară”!) ca informatori ai securității, colegii care nu prea tipăriseră lucrări științifice (ca să nu „colaboreze” cu regimul comunist, cum clamau pe la ședințele noului „sindicat liber”) s-au „salvat” acuzând, incriminând, scornind minciuni oribile pe seama unui profesionist al cărui capital didactic și științific îl putea plasa imediat pe un loc de lider al mulțimilor „revoluționare”, devenind astfel de a dreptul periculos
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și-a cenzurat zburdălnicia fanteziei și galopul ironiei o ia acum de-a dreptul pe „câmpia libertății” din Islazul visului (nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
al noii Legi a Educației Naționale, pentru care am militat și continui să o fac: depolitizarea școlii. De aceea, nu pot decât să susțin dorința studenților din centrul universitar din Târgu Mureș de neimplicare a politicului în problemele învățământului. Am clamat mereu depolitizarea școlii românești, am acționat chiar la nivel de model personal în acest sens. Autonomia universitară este cea care trebuie să facă legea în învățământul superior. Legea Educației Naționale precizează clar acest lucru și, prin urmare, ea trebuie respectată
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de cetățeni din România și din Basarabia care-și luau lumea în cap spre locuri unde să poată trăi cât de cât, mai bine decât la noi și la ei, adică în Occident. Sute de mii, devenite azi milioane. Unirea clamată în primii ani de intelectuali vizionari și folosită ca argument electoral de politicieni, nu mai revine în discursul public de la noi nici măcar în treacăt. La ei, Președintele Voronin ales a doua oară, de o populație majoritar românească, dar majoritar rurală
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
corespondentă marginalizare) este pentru că o fascinație a spectaculosului a luat locul înțeleptelor replieri pe propria experiență luată global și pe fragmentele acesteia luate separat. Fenomenologia a venit în întâmpinarea acestei tendințe și, urmărind întemeierea filosofiei "ca știință riguroasă" (Husserl), a clamat obiectivitate și exactitate analitică în orice context de înțelegere în care apare problema conștiinței. Pentru a reveni la statutul impus de definițiile clasice și pentru a recupera sensuri încă actuale pe care le conține adevărul efortului metafizic tradițional, s-a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
altul: „Mai bine haimana, decât trădător,/ Mai bine golan, decât dictator,/ Mai bine huligan decât activist,/ Mai bine mort decât comunist!”. Ce se reclama, de fapt, în Piața Universității? Mai întâi nevoia de purificare morală a românilor. Dar mai erau clamate și chestiuni pragmatice precum: asigurarea liberei circulații a informațiilor în mass-media; autorizarea unor posturi independente de radio și televiziune; încetarea presiunilor asupra mass-media; numirea unui civil ca ministru de Interne; trimiterea în judecată a militarilor din Ministerul de Interne și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai așteptată mărturisire este, cred, aceea a patriarhului României, Teoctist, considerat de Stejărel Olaru (unul dintre directorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului) un fel de agent de influență al Securității. În luna august a acestui an, președintele Băsescu a clamat îngăduință față de figurile ierarhilor ortodocși care au colaborat cu Securitatea, considerând că în timpul regimului comunist ateu BOR a supraviețuit... așa cum a putut! Toate aceste recunoașteri publice au stârnit, cum era și de așteptat, un val de repulsie, mânie, dezamăgire, de la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
oameni ai muncii și de moțiunile prin care aceștia manifestau un sadism lingvistic legat de pedepsirea presupușilor vinovați. Iată o mostră incredibilă și terifiantă, înfierarea defulatorie cu pricina aparținând muncitorilor și tehnicienilor de la mina Teliuc, care, la 3 noiembrie 1948 clamau de la Tribunalul Militar ca arestații și judecații din lotul Marii Finanțe să fie schingiuiți până la moarte. Unul dintre semnatari (Nandra Andron) cere ca judecații să fie trași pe roată. Un altul, Vitez Samoilă, cere să li se scoată ochii și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
meu, ridicol pentru unii, ridicol, probabil, pentru majoritatea Înțeleaptă a „Suplimentului“, Îmi oferă posibilitatea să Înțeleg, măcar la nivel de concept, Întâlnirea cu alte specii „umanoide“. Cu klingonienii lui Băsescu, specie mereu pe cale de apariții surprinzătoare, având ritualuri complicate și clamând, În permanență, un „simț al onoarei“ În orice bătălie (politică, intergalactică ș.a.m.d.). Onoare care nu e onoare, dacă nu se lasă măcar cu o țâră de sânge (fie ăla și din-tr-un nas extraterestru cu trei nări). Cu ferengii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
este mai eficient și pragmatic dacă ai dat bani - mulți - să aduci o orchestră, ca ea să susțină două concerte, și nu unul. Și așa am intra într-un carusel al argumentelor și contraargumentelor. Revenim. Banii, de fiecare dată se clamează puținătatea și precaritatea mijloacelor financiare. De data asta, avansăm noi o ipoteză de lucru, au fost prea mulți bani. Și ei trebuiau cheltuiți. Nu s-a făcut un program musculos și elastic, coerent și elegant, ci s-a mers pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
complicat, cu miză bogată. Nu e vorba doar de studiul istoric al unor opere minore, prea puțin frecventate, cu ambiții de arhivă și de anticariat. Dimpotrivă, Patraș răspunde chiar unor neliniști foarte actuale: mai mulți dintre tinerii noștri publiciști literari clamează cu îngrijorare în ultimul timp că „și criticii literari sunt scriitori“. Răspunsul ar fi că da, și criticii pot fi scriitori, dar nu chiar toți și nu la grămadă. De exemplu, talentul critic din articole îl trădează profund pe Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
care prin forțe proprii nu și l-a adjudecat, ca și pentru traseistul Duvăz, care totuși i-a îmbrobodit bine pe profesori când au cerut majorarea salariului cu 100% și s-au mulțumit cu 30%. Marea victorie pe care o clamează PSD-ul este plasarea pe locuri eligibile a vreo douăzeci de tineri, în vârf cu Ponta, pupilul lui Năstase, și Daciana, fata ministrului Ilie Sârbu. Totuși, între cei aproape două sute de parlamentari pe care speră să-i obțină PSD-ul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]