639 matches
-
își dorește să “exploreze această idee și în continuare”. Un factor proeminent în această lucrare e creșterea armoniilor și melodiilor și felul în care ele dezvoltă această compoziție. Un alt factor important îl consti tuie utilizarea respirației umane, folosită în clarinete și voci, ce ajută la structurare și aduce un puls compoziției. Intepretul cântă nota pulsată cât de mult o poate ține, timp în care fiecare coardă e melodic reconstruită de ansamblu, împreună cu creșterea notelor ținute. Metalofonul (vibrafon neconectat), e folosit
Music for 18 Musicians () [Corola-website/Science/327101_a_328430]
-
, OMRI (4 martie 1943 - 1 martie 2012) a fost un actor, muzician și cantautor italian. De asemenea a cântat la clarinet și clape. Dalla a compus „Caruso” (1986) , o melodie dedicată tenorului italian Enrico Caruso, care este cântată de mai mulți artiști internaționali cum ar fi: Luciano Pavarotti și Julio Iglesias. Versiunea cântată de Pavarotti s-a vândut în peste 9
Lucio Dalla () [Corola-website/Science/330774_a_332103]
-
a interpretat la premieră. Este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi (al doilea dublează piculina), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, trei corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu (doar în ultima parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat în trei părți: O interpretare tipică durează aproximativ 40 de minute. În 1865, la începutul carierei sale, Dvořák
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
stadiului incomplet al schiței orchestrale. Totuși în partitura simplă sunt câteva indicații cu privire la instrumentație iar o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
simplă sunt câteva indicații cu privire la instrumentație iar o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri. Orchestrația păstrată nu specifică un corn englez sau
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri. Orchestrația păstrată nu specifică un corn englez sau clarinet bas, tobă mare, talgere sau trianglu, deși Mahler folosea adesea aceste instrumente în simfoniile sale precedente. După moartea lui Mahler nu a avut loc nicio încercare imediată de a termina simfonia sau de a fi aranjată sub formă interpretabilă, deși
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
catedra instrumente de suflat, 1 catedra artă plastică, 1,5 educație muzicală. S-au primit prin transfer un pian și o pianină de la Școală de Muzică din Cluj și prin contribuția părinților s-a cumpărat un pian de concert, un clarinet și un magnetofon. Din bugetul alocat școlii, pentru secția de vioară s-au cumpărat 11 viori. Pentru bibliotecă s-au achiziționat 125 volume și 130 partituri. În al treilea an de existență (1960-1961) se înființează primele două clase de cultura
Liceul de artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/329451_a_330780]
-
în două mișcări contrastante și inseparabile care se cântă fără oprire, fiind construită pe principiul dialogului între instrumente sau grupuri de instrumente, asociate pe criterii timbrale. Denumirea completă a compoziției este "Introducere și Allegro pentru harpă, cu acompaniament de flaut, clarinet și cvartet de coarde". În fond, lucrarea echivalează cu un septet de proporții reduse. Maurice Ravel, compozitor francez, de origine savoiardă și elvețiană, s-a născut în anul 1875 în Țara Bascilor, patria mamei sale. Este admis la Conservatorul din
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
fi dublat, triplat. Și, cu excepția câtorva soli, va suna și mai bine decât originalul”. Introducere și Allegro a fost prezentată în primă audiție - în versiunea camerală - la 22 februarie 1907 de Micheline Kahn - harpă, cu Ph. Gaubert - flaut, M. Pichard - clarinet și cvartetul Firmin Touche, în prezența autorului, care dorea ca părțile lente să fie cântate foarte lent, iar cele rapide - foarte rapid. Ținea de asemenea, ca acordurile să fie ușor arpegiate. Consacratul compozitor și muzicolog român Wilhelm Georg Berger apreciază
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
urmează construcția obișnuită de simfonie: scherzo, trio, scherzo. O introducere a instrumentelor de suflat din alamă conduce către tema principală, care este declamată de trei ori în prima secțiune. Prima dată este auzită la corni și viole și continuă cu clarinetul, a doua oară în unison de coarde și mai poi la instrumentele grave de alamă, caz în care este augmentată. După atingerea momentului de climax urmează Trio, fără nici un fel de pauză. Aici, instrumente de suflat din lemn interpretează solo
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
la deschiderea ușii a cincea, unde melodia brusc modulează în Do major, luminând atmosfera. Până aici exista o ridicare treptată, de aici urmează declinul. Orchestrația lucrării conține pe lângă cvartetul de coarde, patru flaute (două piccolo), două oboaie, corn englez, trei clarinete, patru fagoturi (printre care două contrafagoturi), patru corni, patru trompete, patru tromboane, tubă, timpan, tobă mare, tam-tam, cinele, xilofon, trianglu, două harfe, celestă și orgă.
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
urmă devine repetitiv. Această introducere, în natura sa minimalistă și motivul descedent repetitiv, face aluzie la prima parte a Simfoniei nr. 9 a lui Ludwig van Beethoven. Tema este apoi întreruptă de un material cu aspect de fanfară prezentată de clarinete apoi de trompete. O melodie lentă este interpretată de corni, iar motivul de două note descendent este accelerat de clarinete, imitând sunetul unui cuc. Melodia este prezentată inițial de violoncei și preluată de întreaga orchestră. Melodia se acumulează din punct
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
nr. 9 a lui Ludwig van Beethoven. Tema este apoi întreruptă de un material cu aspect de fanfară prezentată de clarinete apoi de trompete. O melodie lentă este interpretată de corni, iar motivul de două note descendent este accelerat de clarinete, imitând sunetul unui cuc. Melodia este prezentată inițial de violoncei și preluată de întreaga orchestră. Melodia se acumulează din punct de vedere dinamic și este apoi interpretată de întreg ansamblul de alămuri. Are loc o dezvoltare, aducând înapoi material din
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
prezentată inițial de violoncei și preluată de întreaga orchestră. Melodia se acumulează din punct de vedere dinamic și este apoi interpretată de întreg ansamblul de alămuri. Are loc o dezvoltare, aducând înapoi material din introducere inclusiv alunecarea coardelor, cucul de clarinet și motivul original. Recapitularea este marcată de o nouă fanfară a cornilor francezi iar energie se acumulează ca la început. În cele din urmă motivul de două note preia ultimele măsuri, încheind partea într-un mod înflăcărat și comic. Partea
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
contrabas, urmat de fagot, tubă și în cele din urmă de întreaga orchestră. O contramelodie este interpretată peste canon de oboi. Starea se schimbă și urmează una dintre cele mai distinctive părți ale simfoniei. Mahler utilizează talgerele, toba mare, oboiurile, clarinetele și o trompetă solo pentru a produce un sunet de formație Kelzmer de dimensiuni mici; utilizarea de kelzmer de către Mahler este uneori atribuită rădăcinilor sale evreiești. După o scurtă revenire a deschiderii începe o a treia secțiune, mai contemplativă ce
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
lui Beethoven. Numele de "Imperialul" nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde. Concertul este structurat în trei părți: La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă, prima parte
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
chitară și voce), Serghe Ștefănoiu (vioară) și Costică Cazacu (bas). Actualmente în Novaci mai cântă formația vioristului Florin Chirițoiu (n. 1973), care mai are în componență pe Vișan Holtea (acordeon și orgă) și frații Marius Plotogea (saxofon) și Dorel Plotogea (clarinet). Un oraș plin de muzicanți a fost și Cărbuneștiul. La începutul secolului al XX-lea, bandele de lăutari erau formate și aici ca în majoritatea zonelor din județ, din 2-3 membri: vioristul (primaș), chitaristă (care era și solistă vocală) și
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
din punct de vedere tehnic. A fost compus în Elveția în 1878 și a avut premiera pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor. Concertul este orchestrat pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete în La și Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, două trompete în Re, timpane, coarde și vioară solo. Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți. Durata tipică
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
prima secțiune A. După o recapitulare a temelor "de plimbare" Gershwin suprapune temele blues lente din secțiunea B în ultima secțiune "Grandioso". "Un american la Paris" este orchestrat pentru trei flauturi (al treilea dublând piculina), două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
nord-americană a avut loc pe 4 august 1952 în Massachusetts, Statele Unite. Dar multă vreme cercetătorii au fost de părere că opera este una inferioară comparativ cu celelalte opere ale lui Mozart. Opera este orchestrată pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. Basso continuo din recitative este asigurat de clavecin și violoncel. Când lucrarea este interpretată cu instrumentele vremii se folosește adesea și pianoforte. Vitellia, fiica împăratului detronat Vitellius, vrea să se răzbune
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
la “O Altă Poveste de Dragoste” pentru suflători (1982) 35. Simfonia nr. 1 - pentru orchestră mare (varianta I), (1982) 36. Trio nr. 1 - pentru coarde (1981, rev. 1983) 37. “Ebony Mass” - pentru cor și orgă (1985) 38. Două preludii - pentru clarinet (trompeta) și pian (1986) 39. “Pace” - mini cântată pentru cor de copii și orchestră (1987) 40. Simfonia nr. 1 - varianta a doua, “În Memoriam”, (1988-89) 41. Dublu concert - pentru violoncel (violă), pian și orchestră (1990) 42. Simfonia nr. 2 - “Sacra
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
în memoria lui Martin Luther King Jr. (1995) Premiul Martin Luther King Jr. 47. Simfonia de Cameră - (1996) 48. “Moodswings” (Virée D’Humeur) -pe versuri de Tristan Tzara (1996) 49. Concert pentru saxofon și orchestră - (1997) 50. “Jocuri VI” - pentru clarinet și violă (1997) 51. “Ludus Modalis” - cvartet de coarde nr. 4 (1998) 52. “Ode To Hope” - cântată pentru cor și orchestră (1999) 53. Concertino - pentru violoncel și orchestră (2000) 54. Trei BOSSA NOVA (2001) 55.”Blues And Trouble” pentru orchestră
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
And Trouble” pentru orchestră de cameră (2002) 56. Preludio, Bossa , Postludio - per quatro fsgotti (2003) 57. FRESCĂ pentru cor mixt și orchestră (2004) 58. Triptic Antic- Ciclu de lieduri pe versuri de Nicolae Coman (2006) 59. Bassklavierkonzert - Concert pentru baș clarinet, pian și orchestră (2007) 60. Capriccio - pentru orchestră de coarde (2007) 61. Concert pentru flaut și orchestră (2008) 62. Jocuri VII-”Schassburger Capriccio” pentru orchestră de coarde (2008) 63. Pastorala-Sonata a quattro flauți (2009) 64. Jocuri XIII-”Hexagon”-sextet pentru
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
loja imperială. Țarul a făcut o remarcă simplă, "foarte frumos", care aparent l-a iritat pe Ceaikovski care cel mai probabil se aștepta la un răspuns mai favorabil. Baletul este orchestrat pentru piculină, două flauturi, două oboaie, corn englez, două clarinete, doi fagoți, patru corni, două cornete, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu, tobă mică, talgere, tobă mare, gong, glockenspiel, două harpe, pian și coarde. Regele Florestan al XXIV-lea și Regina au primul lor copil, Prințesa Aurora, și declară
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
Pierrot Lunaire" de Arnold Schoenberg și "Wozzeck" de Alban Berg, două lucrări pe care Șostakovici le admira. Se crede că în această categorie ar intra și admirația sa pentru Charlie Chaplin. O altă influență muzicală, sugerată de fraza introdusă de clarinet care va fi utilizată considerabil pe parcursul simfoniei, este poemul simfonic "Till Eulenspiegel" de Richard Strauss. La sfârșitul celei de-a doua părți Șostakovici dezvăluie cea mai mare surpriză a sa prin schimbarea tonului simfoniei, brusc și fără avertisment, din patos
Simfonia nr. 1 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332922_a_334251]