636 matches
-
tema I. Trecerea spre repriză o face fagotul, care, deși pare un bătrân greoi, vrea să-și încerce și el forțele în iureșul tineresc al mișcării, reluînd începutul temei. În repriză, tema II nu mai apare la oboi, ci la clarinet. Simfonia se termină printr-o coda de dimensiuni mici, dominată și ea de același mers continuu al șaisprezecimilor. SIMFONIA V ,,A DESTINULUI” , op. 67 în DO MINOR ,,Așa bate destinul la ușă!” - ar fi spus Beethoven în legătură cu primele patru sunete
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
că primele schițe ale Simfoniei a V-a datează din 1795, când Beethoven a notat, printre altele, și o temă foarte apropiată celei de la începutul scherzo-ului simfoniei. Lucrarea este scrisă pentru grupul coardelor, picolă, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, un contrafagot, doi corni, două trompete, timpani și trei tromboni; aceștia din urmă intervin, ca și picola, numai la final. Mărirea numărului instrumentelor de suflat, în special al celor de alamă, corespunde necesității redării cât mai convingătoare a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
această parte, scrisă în formă de variațiuni și din care nu lipsesc ecourile unor lupte memorabile. Melodia expusă la început de către violoncelele și viori apare în diferite versiuni orchestrale. Un alt element constitutiv este melodia pe care o cântă ,,dolce” clarinetul și fagotul și care se va repeta de câteva ori în decursul mișcării. După ce apare prima variantă a melodiei inițiale, și apoi tema despre care tocmai am vorbit, se ajunge la un pianissimo. Viorile prime devin interogative, iar viorile secunde
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pe un acord al întregii orchestre, de o tensiune emotivă excepțională, face trecerea spre final care se cântă în continuare, fără oprire. Partea IV (allegro) este ca o explozie triumfătoare: O temă auxiliară cu caracter asemănător, apare apoi la oboaie, clarinete, fagoți și corni. Viorile cântă apoi o melodie dinamică ce se desfășoară ca un vârtej (tema II): Când este reluată de suflătorii de lemn, ea se suprapune ,,motivului destinului”, care deși cântat de alămuri, pălește în umbră. Bucuria se revarsă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
desfășoară ca un vârtej (tema II): Când este reluată de suflătorii de lemn, ea se suprapune ,,motivului destinului”, care deși cântat de alămuri, pălește în umbră. Bucuria se revarsă nestingherită. În expoziția finalului mai intervine o temă conclusivă, cântată de clarinet și viori. Ea se va auzi și în mișcarea presto de la sfâșitul simfoniei. Dezvoltarea se sprijină pe elemente din tema II, ce apar deseori în sens melodic coborâtor. Ca din depărtare se aude ,,motivul destinului”, care sună obosit. După aceea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cântat de viorile prime și, mai ales, de către tema II, adusă de fagot. Iată tema II: Către sfârșitul mișcării, Beethoven caută să sugereze pentru un scurt moment cântecul a trei păsări: privighetoarea, pitpalacul și cucul, redat de flaut, oboi și clarinet: I s-a reproșat compozitorului, datorită acestui scurt episod ce apare ca o mică glumă muzicală, că ar face muzică ilustrativă, lucru dezis însă categoric de caracterul general al simfoniei, în care Beethoven, după cum însuși a afirmat, a pus accentul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
aduce un colorit de nuanțe sonore noi, prin orchestrație. Multitudinea combinațiilor de timbre este realizată de compozitor prin mijloace simple, dar de o extraordinară diversitate. Orchestra este alcătuită, ca și în primele două simfonii, din două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpani și grupul coardelor. Partea II este vestitul allegreto. El a sugerat unor comentatori imaginea unui cortegiu funerar care vine din depărtare, se apropie din ce în ce mai mult și se pierde apoi iarăși, către cealaltă zare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
tema asemănătoare unui marș funebru care se naște din acest motiv ritmic, violoncelele și violele suprapun o melodie tristă. Sonoritățile cresc, întreaga orchestră ajunge să cânte în fortissimo, ca și cum cortegiul de care vorbeam a ajuns în fața noastră. Glasul duios al clarinetului, susținut de fagot, aduce către mijloc o melodie luminoasă, ca o împăcare, ca o reconfortare, ca în partea mijlocie Marșului funebru din ,,Eroica”. Dar ritmul funebru svâcnește în adâncurile orchestrei. Melodia tristă revine de astă dată în registrul acut. Către
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
acut. Către sfârșit, apare o dezvoltare polifonică bazată pe ritmul caracteristic al acestei mișcări. Existența este o luptă între lumină și întuneric, între bucurie și suferință. Acesta este gândul pe care ni-l trezește revenirea melodiei auzite mai înainte la clarinet. Punându-l în legătură cu caracterul celorlalte părți ale simfoniei, acest allegretto ne apare ca o imagine a suferințelor trecute, în mijlocul bucuriei dezlănțuite și a setei de viață. Partea III (presto) este un scherzo de o nestăvilită voioșie: La începutul trio-ului
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Punându-l în legătură cu caracterul celorlalte părți ale simfoniei, acest allegretto ne apare ca o imagine a suferințelor trecute, în mijlocul bucuriei dezlănțuite și a setei de viață. Partea III (presto) este un scherzo de o nestăvilită voioșie: La începutul trio-ului, clarinetele expun o melodie ce va lua înfățișare de imn: Revine mișcarea presto de la început, apoi iarăși trio; ca și în simfoniile IV și și VI, avem aici de-a face cu un scherzo mare, după formula: scherzo - trio - scherzo - trio
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în alte simfonii. Tema I-a, asemeni altor melodii din Simfonia a VIII-a, a fost găsită în caietele beethoveniene de schițe din vara anului 1812. Ea e atacată dintr-un început de viori, ajutate de suflătorii de lemn iar clarinetul răspunde ,,dolce” acestui început viguros: Fragmentul melodic cântat de clarinet aduce, prin timbrul moale al instrumen tului, un colorit pastoral. Urmează o punte, tranziția către tema a doua, în care se prefigurează acele complexe elemente de natură melodică, armonică, orchestrală
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Simfonia a VIII-a, a fost găsită în caietele beethoveniene de schițe din vara anului 1812. Ea e atacată dintr-un început de viori, ajutate de suflătorii de lemn iar clarinetul răspunde ,,dolce” acestui început viguros: Fragmentul melodic cântat de clarinet aduce, prin timbrul moale al instrumen tului, un colorit pastoral. Urmează o punte, tranziția către tema a doua, în care se prefigurează acele complexe elemente de natură melodică, armonică, orchestrală, la care se adaugă jocul de accente ce zdruncină ritmica
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
mozartiană. Este parcă o evocare a ,,frumoaselor vremuri de odinioară” o parodiere a stilului pompos, aici de o grație excesivă, a saloanelor veacului al XVIII-lea. Trio-ul, partea mijlocie, începe cu un dialog câmpenesc între cei doi corni și clarinet, în timp ce violoncelele și bașii acompaniază: După o scurtă dezvoltare a acestui minunat trio, menuetul se reia de la capăt. În desfășurarea antrenantă a ultimei părți a Simfoniei, Partea IV-a, Allegro vivace - se desprind cu ușurință două teme. Prima, fermecătoare, este
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
înainte difuz, nelămurit; este un motiv al acțiunii eroice care va dinamiza prima parte a simfoniei. Expoziția - înfățișarea primului grup de teme - se repetă, accentuând caracterul încordat, dramatic al muzicii. Tema a doua, contrastantă prin linia ei cursivă, apare la clarinete, fagoți și flauți care e reluată imediat și de ceilalți suflători: În expoziția materialului tematic se impune și un motiv caracteristic, intonat puternic de întreaga orchestră: Semnalăm, de asemenea, dialogul cursiv dintre viorile prime și cele secunde, susținut de fagoți
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și flauți care e reluată imediat și de ceilalți suflători: În expoziția materialului tematic se impune și un motiv caracteristic, intonat puternic de întreaga orchestră: Semnalăm, de asemenea, dialogul cursiv dintre viorile prime și cele secunde, susținut de fagoți și clarinet. După o parte conclusivă, revine în pianissimo fremătul de la începutul mișcării. Urmează dezvoltarea, prelucrarea materialului melodic, a temelor și motivelor. Se deslușește în această dezvoltare, spunea Bernard, când o voință severă, puternică, când o dezamăgire tragică, iar pe alocuri se
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pauze ale întregii orchestre și se întemeiază pe tema I-a. Apare apoi reluarea acestei teme (repriza) în care apare și tema II-a. Intervine pe urmă, într-o mișcare rapidă, (presto) trio-ul, partea mijlocie din scherzo. Oboiul și clarinetul cântă o temă melodioasă: După trio se repetă scherzo. El se termină cu o coda la sfârșitul căreia reauzim pentru un scurt timp frânturi din trio. Partea III-a a Simfoniei este una din cele mai vibrante pagini create de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
3. partida violelor 4. partida violoncelelor 5. partida contrabașilor II. Compartimentul instrumentelor de suflat, care se împarte la rândul său în două grupe, după materialul de construcție al instrumentelor: 1. Instrumentele pentru suflat construite din lemn: flautul, oboiul, cornul englez, clarinetele și fagoții. 2. Instrumentele pentru suflat construite din alamă: cornii, trompetele, trombonii și tuba. III. Compartimentul instrumentelor de percuție, alcătuit din acele instrumente care cântă prin lovire. Instrumentele de percuție: timpanii, toba mare și mică, tamburina, trianglul, xilofonul, clopotele etc.
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ăsta. Îți amintești cînd i-am ascultat la Ronnie Scott ? O clipă, nu sînt În stare să rostesc nici un cuvînt. — Uau ! reușesc să spun, cu mare efort. Cvartetul... Dennison ! Da, Îmi amintesc, cum să nu. SÎnt unii care cîntă la clarinet. Și au ținut-o așa la clarinetele lor cam vreo două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încîntată. Îmi pune mîna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zîmbesc pierit. — SÎnt. Foarte ! Ideea e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la Ronnie Scott ? O clipă, nu sînt În stare să rostesc nici un cuvînt. — Uau ! reușesc să spun, cu mare efort. Cvartetul... Dennison ! Da, Îmi amintesc, cum să nu. SÎnt unii care cîntă la clarinet. Și au ținut-o așa la clarinetele lor cam vreo două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încîntată. Îmi pune mîna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zîmbesc pierit. — SÎnt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În timp ce ne grăbim pe scări. — A... da. E incredibil. La gîndul de a-l revedea pe Jack Harper, simt că mi se pune un nod În stomac. N-am mai fost atît de agitată din clasa Întîi, la ora de clarinet, cînd, În momentul În care examinatorul m-a Întrebat cum mă cheamă, am izbucnit În plîns. — Păi, ne vedem mai tîrziu, spune Katie cînd ajungem la etajul Întîi. Și mulțumesc, Emma. Pentru nimic, spun. Mai vorbim. Pornesc pe coridor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
făcu un prim semn Într-acolo: „E oratoriul salesian. Acolo m-a Învățat don Tico să cânt. În fanfară”. Mi-am amintit de trompeta pe care Belbo și-o refuzase, atunci, după visul acela. Am Întrebat: „La trompetă sau la clarinet?” Avu o clipă de neliniște: „Dar de unde... Ah, așa e, ți-am povestit visul cu trompeta. Nu, don Tico m-a Învățat să cânt la trompetă, dar În fanfară cântam la genis”. „Ce-i acela, genis?” „Povești de copii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atunci când va avea certitudinea că a câștigat. » Anul acesta, Ion Caramitru nu va mai recita din versurile poetului național la Botoșani, însă și-a rezervat un loc pe scena Naționalului bucureștean pe 15 ianuarie, alături de Valeria Seciu (și acompaniat la clarinet de Aurelian Octav Popa). Actorul a scos pe piață în urmă cu un an și un CD cu poezii de Eminescu. Premianți la Botoșani în 2008 Poetul Mircea Dinescu va primi duminică, 13 ianuarie, la Botoșani, Premiului Național de Poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
alternându-le cu Felicia Filip cântând de mama focului (tot fără sunet). Pe un perete sunt prinse niște pliențele cu scriitorii invitați, printre care și „Florian Filip“... Cu ocazia lecturilor, un domn de la Orchestra Națională Radio cântă un minut la clarinet, moment în care lăcrămăm cu toții. O doamnă de la Simon&Schuster îmi povestește, a doua zi după decernarea Nobelului, că tocmai vânduse, cu două săptămâni înainte, „world rights“ pentru Doris Lessing... O întreb cât de tare regretă. Îmi spune că e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
stejar, chit că ar avea rădăcinile În aer, l-aș tatua pe loc! Chiar În clipa aia patru lăutari țigani Îmbrăcați toți În cămăși albe de mătase și pantaloni negri au intrat În cârciumă cu instrumentele lor - un ud, un clarinet, un kanun și o darbuka. S-a iscat o veselie generală printre clienții care, după ce mâncaseră și băuseră pe săturate, erau mai mult decât pregătiți să se apuce de cântat. Când lăutarii și-au făcut apariția lângă ei, Armanoush s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Armanoush, Aram a Început să cânte - nu În turcă, nici În engleză, ci În armeană. În fiecare dimineață În zori Ah... Îmi Întreb iubita Unde te duci? Continua Încet, trist pe când tempoul ținea pasul cu tonalitatea ridicată distinctă a clarinetului și cu sunetul greu de stăpânit al daburk-ăi de pe fundal. Glasul lui Aram s-a Înălțat și apoi s-a prăbușit În valuri suave. La Început vocea lui era timidă, Însă apoi tonul ei a devenit din ce În ce mai hotărât. Ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]