612 matches
-
el a fost cel care v-a abordat inițial, implicându-vă astfel în cazul familiei Winshaw? — Nu știu cu ce să-ncep. Așteptam la un semafor și Findlay dădea toate semnele că se cufundă într-o reverie profundă. Din fericire, claxonul furios al mașinii din spatele nostru îl trezi. Acum mi se pare că a trecut mult timp de-atunci. Mă imaginez ca un bărbat tânăr. Dar e ridicol! Aveam deja aproape șaizeci de ani. Mă gândeam deja la pensionare. Plănuiam lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Popa se dă jos din primul 34 într-un buluc de lume înfofolită care se repede spre piață. Un 21 tocmai sosește în stație. Pensionarul aleargă în L, săritura calului, și îl prinde, în vreme ce în urma lui răsună un uragan de claxoane și înjurături. Curios, doar nu se grăbește nicăieri, și cu toate astea face mereu așa, sprintează după autobuze și tramvaie, se pogoară pe scările metroului cu velocități periculoase ca să apuce să țâșnească înăuntru înaintea anunțului Atenție, se închid ușile... Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu ocupații serioase, În timpul liber au scris numai bestseller-uri pînă la nenorocire și vor scrie și mai multe În spital. Cum nu mi s-a-ntîmplat niciodată un asemenea lucru, deși mi-am cumpărat automobil la mîna a doua cu parbrizul, claxonul și radiatorul gata sparte, fără sondă Lambda, antenă care nu se ridica, baterie uzată, bujii arse, motor care se oprea cu precizie În intersecții, vopseaua cojită-n nenumărate locuri, o jantă crăpată, de aluminiu, nu se sudează decît cu argon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-o fetiță cu caprele. În timp ce pe sub balconul meu trece un mort, mă Însuflețesc Întotdeauna cînd Îl văd cum trece, Îmi strig soția, să-l vadă și ea, automobilele claxonează, abia așteaptă un prilej de bucurie să arate că au claxon, la ferestre apar oameni fini, În maieuri, cu binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi cum se deschide ușa, cum se izbește de zăvor și apoi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e cea mai bună“. Enrique zîmbi În Întuneric. De-acum era timpul să vină cineva. După sirena de la reclamă urmă un copil care plîngea și despre care se spunea că va fi pe deplin mulțumit cu Malta-Malta, și apoi un claxon și un client care cerea benzină cu propan - „Nu-ncerca să-mi vinzi gogoși. Am cerut benzină cu propan. Mai multă economie, mai mulți kilometri. Cea mai bună“. Enrique știa toate reclamele pe dinafară. În cele cinșpe luni În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fruntea de fruntea de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc, adorm. Somn fără vise. După el: soarele e mai rece, tăcerea orașului, în prima zi a Anului Nou, mai apăsătoare, mirosul de benzină al străzii mai sufocant, claxoanele mai ascuțite, cupola cerului mai joasă, "orizontul misterului" cît un punct. Îi supraviețuiesc într-o lume mai părelnică, mai tulbure. Cu zile scurte și nopți cînd pînă-n zori mai sînt 112 ore. Toate încap într-un infinitiv: a îmbătrîni. Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11 Apoi se făcu o liniște de mormânt. Încetară claxoanele, zgomotele făcute de motoarele ambalate și toate celelalte... cuvinte nescrise ale orașului. Ploua în continuare, dar fără să se audă nimic. Un film mut, pornit dintr-o dată, ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, fără să anunțe în prealabil
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o neașteptată stare de bine. După câteva minute - dacă și-ar fi privit din nou ceasul ar fi constatat că era aproape 21.45 -, se opri surprinsă și duse mâna la gură. În mijlocul șoselei, ca și cum nici nu ar fi auzit claxoanele șoferilor care încercau să-l atenționeze, un bărbat gesticula și țipa, certându-se cu un personaj nevăzut. Nu-i fu greu să îl recunoască. Scriitorul. Chiar el. Cel care venea la supermarket și, uneori, uita să mai plece, bărbatul care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În curs. M-am simțit aproape ușurată când motorul a murit din nou (uitasem, evident, să apăs pe ambreiaj când călcasem frâna să-mi salvez viațaă. Aveam la dispoziție câteva secunde - câteva secunde liniștite pentru cineva În stare să ignore claxoanele furioase și diversele variațiuni ale expresiei „băga-te-aș“ din toate părțile - pentru a-mi scoate pantofii Manolo din picioare și a-i azvârli pe scaunul din dreapta. Nu-mi puteam șterge mâinile umezite de transpirație de altceva decât de pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu precauție până În Piața Romană. Se schimbă semaforul. Roșu. Frână. Derapează. Intră În cel din față. Dă Înapoi. Îl lovește pe cel din spate. Se ferește către stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor mizerii!/ Dar poate ar trebui să mă sperii." Poetul integrează o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sînt semne iconice; * indicele întreține o relație fizică (de contiguitate) cu obiectul. Este cazul giruetei care indică direcția vîntului, al fumului ce relevă existența focului, al febrei indice al bolii. Tot ceea ce atrage atenția este un indice: un strigăt, un claxon etc. Peirce consideră că un indice s-ar traduce prin injoncțiunea: "Privește acolo!" (rolul degetului întins în ostensiunea directă, al săgeții ca indicator de orientare spațială). Un indice autentic nu are drept obiect decît un existent aparținînd categoriei secundității, singura
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe care am putea-o numi «talamo-cortico-amigdaliană», echivalează cu prelucrarea informației prin cortexul asociativ și deci cu o comparare a informației actuale (perceptibile) cu o informație stocată în memorie (non-perceptibilă). Să reluăm exemplul anterior. Cum ați trăit deja experiența, sunetul claxonului trezește în dumneavoastră, datorită cortexului asociativ, conceptul de mașină, iar hipocampul permite compararea contextului precedent cu cel actual. Dat fiind că sunteți în aceeași situație, aveți imediat la dispoziție răspunsul emoțional adecvat, adică tresărirea și pasul înapoi. În această a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nu puteau fi măsurate direct. Singurul mod de a măsura viteza unei galaxii este cu ajutorul efectului Doppler - același principiu folosit și în cazul radarelor din dotarea poliției. Poate că ați observat că atunci când un tren trece în viteză, intensitatea sunetului claxonului se schimbă. Pe măsură ce se apropie, sunetul este foarte ascuțit, dar, după ce trece, scade dintr-odată considerabil. Acest lucru se întâmplă deoarece mișcarea trenului îndesește undele sonore aflate înaintea lui (obținându-se astfel sunete de înaltă frecvență și înaltă intensitate) și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
replicilor curente și tăcerilor cu imaginile într-o poetică cinematografică pe care o vom regăsi în filmele de mai târziu, niciodată însă închegată atât de puternic și expresiv. Ce presiune exercită liniștea de pe ecran după minutele în șir în care claxonul defect al GAZ-ului a sunat înnebunitor ! Zgomotul surd al stadionului, contrapunctat cu imagini ale munților învăluiți în cețuri, trecerea trenuri lor care ritmează acțiunea, ușile batante ale vestiarelor de ștrand deschizându-se și închizându- se simultan, melodiile formațiilor Phoenix
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu se grăbește. De ce s-ar grăbi? E agitație fără să fie isterie, se vorbește tare, dar așa de culoare, căci limba italiană nu se descurcă fără ton și gest. Nimeni nu strigă, nu sunt reguli de circulație și nici claxoane. Și ce dacă ai pierdut trenul? Mai vine unul când o veni, iar dacă s-a terminat ziua, sigur vine alta nouă. Am crezut, când am văzut la Stromboli inscripția cu zona del silenzio, că e un avertisment și că
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pe care, că ești la volan sau pieton, contează cine a pus primul piciorul sau roata. E foarte adevărat că întâietatea pasului făcut e recunoscută de parcă ai fi comis cine știe ce mișcare strategică și e respectată fără să fie taxată de claxoane și înjurături. Și nu cred că am auzit vreun claxon în toată insula, doar zgomotele mașinilor de pompieri, salvare și carabinieri. De grija traversatului văd cu întârziere, ceea ce știam oarecum de prin cărți și reviste, deci nu ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
a pus primul piciorul sau roata. E foarte adevărat că întâietatea pasului făcut e recunoscută de parcă ai fi comis cine știe ce mișcare strategică și e respectată fără să fie taxată de claxoane și înjurături. Și nu cred că am auzit vreun claxon în toată insula, doar zgomotele mașinilor de pompieri, salvare și carabinieri. De grija traversatului văd cu întârziere, ceea ce știam oarecum de prin cărți și reviste, deci nu ar fi trebuit să mă impresioneze așa tare, construcția arhiepiscopului de Palermo, Gualtiero
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
am fost în Istanbul sau în marile aglomerări arabe unde, zice-se, bunul plac și lipsa celei mai elementare politeți fac legea. Recunosc, de asemenea, că bunul Dumnezeu m-a ferit de traumele zilnice ale nesimțirii barbare combinată cu tupeu, claxoane, înjurături și răngi care fac legea în Magna Cloaca noastră valahă. Dar, fie de deochi și crăpa-le-ar conturile off shore celor responsabili, nici cu draga noastră capitală închipuită a culturii nu mi-e rușine, pentru că nicăieri în lume
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
trotuarul bucureștean nu mai există. Dacă îți dă cumva prin cap să mergi pe jos, printre hoardele de valahi alergând isteric, printre țipete, papornițe și șuți, trebuie să te strecori practic pe stradă, deranjând mașinile blocate, care răcnesc spasmodic din claxoane, gălăgie insuportabilă accentuată, periodic, de răgetele contondente ale șoferilor care transmit simplu, fără complicații textuale inutile, mesaje limpezi către guvernanți. Aborigenii, indiferent dacă de sușă locală sau meteci, se transformă natural, cum spuneam, în cel mai scurt timp, în mutanți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Levant. Ulterior, pe m? sur? ce avea tot mai pu? în? �ncredere �n marile aglomera? îi urbane, era �nc�ntat de splendidele perioade de timp petrecute la Vene? ia, s? pt? m�ni la r�nd f? r? s? aud? un claxon de automobil ? i celelalte �vulgarit?? i pline de preten? îi ale ultra? modernismului�, cum le spunea el. Bizantinologul Iorga nu putea ignoră �nd�rjita controvers? greco? latin? din perioada Evului Mediu, mai ales asupra zonei balcanice, pentru c? era �n primul r
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
unui semafor... Când descopeream adâncimea fiecărui exercițiu propus, era un wow fantastic! Cum, semaforul are sunet? Da! Stai în fața lui, închide ochii pe trotuar fiind, preferabil și ascultă... Dacă ai ales un semafor de la Unirii, vei auzi mașini, motoare, oameni, claxoane, vuiet. Dacă ai ales un semafor de cale ferată, în câmp, vei auzi greieri, lăcuste, vânt... Toate acestea înseamnă sunetele unui semafor, și mai înseamnă și cea mai făină lecție de observare și construcție a sunetului de film. Ambianță, dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Locul destinderii, petrecerii, desfrîului, cotropit de vid! Ce poate fi mai dezolant? Motanul Copilu, de al cărui cap de baron prosper mă ocupam rîndul trecut, s-a jigărit fulgerător. În călduri, bate noaptea tot cartierul. Mieunatul lui e acum un claxon din primele Forduri. Dezafectat. Sînt sigur că foarte curînd, ca orice baron autentic, își va reveni, va renaște din propria-i cenușă erotică. N-am auzit spunîndu-se: prof. univ. Peter O'Toole. Radio București continuă, agasant și scandalos, cu vești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și urmează acum pauza mea, după care, subsecvent: Presupun că va fi, oarecum, un eveniment. Închei: Treabă făcută și... uitată. În după-amiezile de sîmbătă, mai ales în ele, se perindă, pe sub fereastra atelierului, alaiurile nupțiale. Plecate de la Starea Civilă, în claxoane, alarme, păpuși cu stîrlici pe boturile mașinilor, balonașe (sugerînd mai degrabă, hazliu, incompatibilitatea prezervativelor în astfel de momente), cu puradei alergînd desculți în urma fericiților. Eroi de-o zi. Un eroism confecționat, sub semnul căruia eroii vor trebui să-și ducă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]