1,628 matches
-
meu, Emmanuel Scarlett-Taylor, îi dădu înainte Tom. George nu rosti nici un cuvânt. Făcu o mișcare, și Tom se dădu un pas îndărăt. Apoi, tot fără să se uite la Tom, înșfăcă brațul băiatului, îl strivi aproape în strânsoarea lui de clește, pe urmă îl împinse puternic, cu palma mâinii întinse, și se întoarse încet la postura lui contemplativă. Tom se împletici îndărăt, dădu peste Emma, apoi își recăpătă echilibrul. — Fir-ar să fie! — Îmi pare rău... — Ei, ai văzut ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ideea de „a mânca ceva“ nici nu mai exista. Bău puțin whisky și ronțăi o coajă de pâine uscată. Se gândea că ar trebui să plece la Londra, dar nu putea părăsi Ennistone-ul până nu-și scotea toți ghimpii și cleștii din inimă. Trebuia să-și ușureze povara, deși, neînțelegând prea bine ce se întâmplă cu el, nu știa nici ce ar trebui să facă. La un moment dat, avu o idee: „Am să mă duc la William Eastcote, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întrebat Ducu cu sufletul la gură din legăturica cu pești ce zăcea în subterana scaunelor? Ceea ce s-a ivit acolo n-a fost un pește. A fost un rac. Un rac pipernicit pe care l-a văzut târându-se cu cleștii îndreptați către piciorul său desculț. A dat să-și ridice piciorul, dar racul și-a schimbat direcția de înaintare făcând un ocol fără noimă. Ducu a încercat să-l împiedice cu piciorul, ferindu-se de clești, să se îndepărteze, dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
văzut târându-se cu cleștii îndreptați către piciorul său desculț. A dat să-și ridice piciorul, dar racul și-a schimbat direcția de înaintare făcând un ocol fără noimă. Ducu a încercat să-l împiedice cu piciorul, ferindu-se de clești, să se îndepărteze, dar racul se târa cu o încăpățânare țintită. N-a reușit să-l împiedice. Și racul s-a făcut nevăzut pe sub șirul de scaune din fața sa. Apoi a ieșit încă un rac, și încă unul. Racii ieșeau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
loc!... Luminează-ți fața! Totul a fost executat ca la carte. În clipa când șeful gărzii își lumina fața cu lanterna, o mână ca o menghină l-a prins de ceafă și mâinile i-au fost imobilizate ca într-un clește. Dintr-un salt, soldații din tranșee au fost în coasta celor din subordinea șefului gărzii, imobilizându-i. Nici o vorbă, domn’ sărjănt! Sunteți înconjurați. Domn’ locotenent, ordonați ce trebuie să facă mai departe domn’ sărjănt? Cum te numești, sergent? Sunt sergentul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în urma bătăilor de ciocan pe nicovală. Cel mai mult, însă, îl impresiona prefacerea bucăților de fier în obiecte folositoare. Potcoave mai ales, dar și părți metalice din care se alcătuiau căruțele acelui timp. Ba chiar și obiecte casnice: vătraie, clești, portițe pentru sobe și altele. Deși Biscornet nu văzuse niciodată un joc de artificii, el deslușea în licuricii ce săgetau semiîntunericul covăliei, mai ales, tot felul de desene și contururi de obiecte mișcătoare. Și se ruga la Dumnezeu să-l
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Picioarele tale te vor purta În direcția inversă a numerelor de circ, acolo unde Însuși dresorul exersează mersul de felină pe ape. Undeva, niciodată prea departe de locul unde te afli, cîțiva mecanici destoinici, Îi vor smulge poemului tău, cu cleștii tarotului, Îi vor smulge ― ziceam ― mărturii periculoase pentru soarta sindicatelor din Vechiul Testament. Chiar dacă nu știai, poți afla acum de ce au Încercat să-mi prindă, ca pe un inorog, poemul, momindu-l cu o fecioară În poiană, dar o hulire venită
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
din cele două părți ale mele nu vroia să cedeze. Amândouă stăteau tot timpul treze, fiecare cu mâna în gâtul celeilalte. Mă amenințam că sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam țipătul ei isteric care se sfărâma ca un țipăt de sticlă. Și mă îngrozeam pentru că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
achitarea lui. Mă străduiam din răsputeri să nu lipsească nici o probă de la dosar, care ar fi putut să aibă o cât de mică însemnătate. Dar iarăși urmau, după zilele de febră în care întocmeam dosarul, zilele când mă zbăteam în cleștele neputinței de a da o sentință. Ați înțeles, cred, că fiecare proces al meu eșua și că eu nu făceam decât să ating inutilitatea perfectă, zădărnicia absolută, combătând fiecare adevăr în care credeam. Din scop, aceste procese deveniseră metodă. Pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu n-aș putea proceda altfel. Mă aprind și pe urmă tot eu pun flacăra pe un bloc de gheață. Pentru că asta au fost pasiunile mele, flăcări pe un bloc de gheață, încercări disperate de a ieși din imobilitate, din cleștele ezitărilor. E un lucru destul de cunoscut că timizii sânt uneori mai curajoși decât curajoșii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare. După cum nehotărâții sânt capabili de pasiuni nebunești. Numai că eu în zadar mă avântam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fără ziduri, unde nu e nevoie de gardieni, nu e nevoie de sârmă ghimpată. Tăcerea s-a dovedit un gardian mult mai conștiincios. Ea nu poate fi nici coruptă, nici escaladată. Ea nu doarme și nu poate fi tăiată cu cleștele. Și cine vede tăcerea? Cel izolat într-o grotă va muri nevăzut de nimeni. Acolo, vine o clipă când tăcerea se închide în jurul tău cu totul. Ca un zid... Întinzi mâinile și pipăi zidul. Te gîndești: "Doamne al celor singuri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
seama că mă înșelasem. Nu era decât linia uscată a orizontului. Deșertul acoperea totul. Până unde? M-am trezit izbucnind și eu într-un hohot de râs idiot din care nu mă mai puteam opri. Așadar, eram prinși într-un clește uriaș de nisip. Deșertul era ca un ochi mort, imobil și neîndurător, fixat asupra noastră. O imensă pată galbenă care ne ardea privirea, un gol în care nu exista nici un semn de viață. Poate doar șerpii, m-am gândit... Sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Comesenii se salută, de parcă s-ar cunoaște, își zâmbesc, își fac cu ochiul. Ca de obicei în America, porțiile sunt enorme. Aproape mă îngrozesc văzând câtă carne poate să mănânce vecinul meu din dreapta. Ospătărița îmi aduce doi homari fierți și cleștele de care trebuie să mă folosesc pentru a sparge crusta. Nu prea mă pricep să scot carnea albă din clește și din coadă, mă lupt, dificil, cu cei doi homari, stângăcia mea devine repede vizibilă și stârnește, constat, un zâmbet
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
enorme. Aproape mă îngrozesc văzând câtă carne poate să mănânce vecinul meu din dreapta. Ospătărița îmi aduce doi homari fierți și cleștele de care trebuie să mă folosesc pentru a sparge crusta. Nu prea mă pricep să scot carnea albă din clește și din coadă, mă lupt, dificil, cu cei doi homari, stângăcia mea devine repede vizibilă și stârnește, constat, un zâmbet pe fețele perechii din capătul mesei. Atmosfera e plăcută, are ceva de cantină studențească. La un moment dat, devine chiar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cum puteai, trăind de-a curmezișul; somnul aici era o cădere, veghea o ghemuire. Dragul meu, invenția aceasta simplă era ― și când vorbesc așa știu bine ce spun ― cu adevărat genială. În fiecare zi, cu trupul strâns ca într-un clește, clipă de clipă, osânditul afla că e vinovat și că a fi nevinovat înseamnă să te poți întinde cu voioșie din toate mădularele. Puteți să vă închipuiți în temnița aceea un om obișnuit să trăiască pe înălțimi și pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
undeva: "Mi s-a spus că sunt fiul unui bărbat și al unei femei. Asta mă tulbură. Eu credeam că sunt mai mult". Pe mine mă bate gândul că sunt mai puțin. 13. Mamei trebuia să-i smulgi vorbele cu cleștele ca s-o scoți din lumea ei interioară. Dacă n-o sâcâiam cu întrebări, putea să tacă ore întregi, fără să ia parte la discuții și, probabil, fără să le asculte. A trebuit să aflu de la alții că, înainte de a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai sunt ai noștri și în neștire-o iau pe unde nu ni-i voia; profetică-i pictura fantasticului Goya din „Somnul rațiunii ce naște numai monștri”! 01.2013 Trăire în spirit Odată învinse defectele materia se risipește; strânse-n clește dispar obiectele. Rămase efectele anume le cristalizăm în esențe și din ale lor absențe mai păstrăm doar numele. Umblăm prin trecut și prin viitor, facem calcule cu altă-aritmetică zburăm, și nimic nu ne mpiedică aripile noastre în zbor. Stările-acestea deși
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul vremea-și mătură gunoiul și-l aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește, ca o apă; clipa însă-i lespede nici nu crapă, nici clintește și ne strânge ca în clește toate visurile noastre - pui de mierlă printre astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria sunt minunea unui leac la acest netrebnic veac prin subtalpa iadului cu răscruci, și galerii de nu știi unde te duci la moarte sau dacă vii ca să scrii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
răvășit frumusețea din noi. Se poate reface orice tezaur când dragostea se ntoarce acasă; bogată-i această masă a nțelepciunii vârstei de aur! 1996 Criminala psihopolitică Fierul e tare, dar are și el un ac de cojoc: prinde-l în clește, ține-l în foc și-i vei da și forme bizare. Leul în junglă-nfioară, urlă, sfâșie, mușcă; prinde leul, bagă-l în cușcă, ține-l flămând și se face mioară. Ia-i omului soarele minții, ce mai rămâne și cât
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La nouă etaje deasupra pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe care i le arunca de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă, să facă o pauză și să vorbească cu cineva de pe altă schelă. Între timp, cel care prindea niturile, bucuros de momentul de răgaz, lăsase găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe care i le arunca de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă, să facă o pauză și să vorbească cu cineva de pe altă schelă. Între timp, cel care prindea niturile, bucuros de momentul de răgaz, lăsase găleata jos și stătea drept cu țigara În gură, iar flacăra mică a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
drept cu țigara În gură, iar flacăra mică a unui chibrit licări În căușul palmelor sale cafenii. Atunci cel care arunca niturile, cu gîtlejul Încă plin de hohotul stîrnit de vreo glumă ce nu-i spunea nimic oțelului, prinse În clește un nit Încins și, pe cînd hohotul Încă-i vibra În gît, aruncă cu Îndemînare, cu indiferență, pe traiectoria obișnuită cuiul de foc. Țipătul i se suprapuse peste ecourile propriilor sale hohote, trimițînd spre marea de mașini perfecte și corecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strada scăldată În rouă. În toate aceste gesturi vechi și mereu noi, neschimbate, veșnic misterioase, ce marcau viața și lumina și dimineața, se simțea prezența uriașă și inevitabilă a războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens. Își dădu seama de lucrurile rămase neobservate de prinț. Sicriul cuprindea numeroase elemente. Corpul era menținut de o serie de brațe și clești în formă de menghină, ale căror destinație o ghici: păstrarea supleții mușchilor. Dacă vreodată Zeul Adormit se va trezi din lungul său somn, nu va fi anchilozat și slăbit ca Gilbert Gosseyn după o lună de inconștiență la bordul distrugătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
iar canalul central era marcat de geamanduri și faruri micuțe. Un petrolier se deplasa ceremonios spre mare între remorchere, iar în direcția opusă naviga un cargou. Dealurile din dreapta erau mai abrupte și tot mai aproape, iar drumul era strîns în clește între fluviu și un pisc acoperit de pădure, apoi văzură în fața lor marea stîncă din Dumbarton, pe care se afla vechiul fort care domina acoperișurile orașului. Autobuzul întoarse spre nord, spre Vale of Leven, rulînd uneori printre cîmpii, alteori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]