1,639 matches
-
revărsând acea lumină pe care ne-o arată azi fotografiile) Nu se poate, o dată și o dată clepsidra nu se mai răsturna! Chiar dacă mii de ființe ca mine până acum în veșnicia trecută au gândit ideea aceasta între două răsturnări ale clepsidrei. (respiră agitat) Sau tocmai pentru aceasta, că până acum mii, o infinitate de ființe au gândit ideea aceasta, tocmai din cauza asta, o dată și o dată se va putea! (râde ca bătrânii senili) He he he he he he... (un tunet brăzdează
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
o infinitate de jertfe. E prea mare realizarea ca să se poată face ușor. (după un timp de gândire ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, da ce-ar fi ca să se poată tocmai în perioada aceasta în care trăiesc eu ? În perioada aceasta când clepsidra mai are foarte mult timp până să se răstoarne? (tace câteva clipe în care liniștea este cumplit de apăsătoare ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, exact, ce ar fi ca tocmai această perioadă să fie ultima clepsidră care nu se mai răstoarnă niciodată
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
trăiesc eu ? În perioada aceasta când clepsidra mai are foarte mult timp până să se răstoarne? (tace câteva clipe în care liniștea este cumplit de apăsătoare ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, exact, ce ar fi ca tocmai această perioadă să fie ultima clepsidră care nu se mai răstoarnă niciodată ? ( ca și cum i-ar fi revenit deodată puterea) Voi tăia Coloana infinitului, o voi tăia ! Și nu va mai fi Coloana infinitului. (își freacă mâinile fericit ) SCENA II- a Același décor ca în prima scenă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ceva. Îi lipsesc cele două jumătăți care au devenit Unul. Lipsindu-i ceva el nu mai este tot, el devine în chiar acea clipă jumătate. Și Marele Unu cade în haos. (după câteva momente de reflexie adâncă) Nu cumva răsturnarea clepsidrei, căderea Creierului universal în haos, devenirea lui Materie stelară se petrece din cauza a ceea ce se întâmplă? (după un timp ) Doamne, poate dezleg enigma clepsidrei, și a căderii în haos a Marelui Tot! (țipetele pescărușilor se îndepărtează triste) DOMNIȘOARA POGAY : Costache
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
jumătate. Și Marele Unu cade în haos. (după câteva momente de reflexie adâncă) Nu cumva răsturnarea clepsidrei, căderea Creierului universal în haos, devenirea lui Materie stelară se petrece din cauza a ceea ce se întâmplă? (după un timp ) Doamne, poate dezleg enigma clepsidrei, și a căderii în haos a Marelui Tot! (țipetele pescărușilor se îndepărtează triste) DOMNIȘOARA POGAY : Costache, Costache, m-ai uitat... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( care nu aude nimic ) Și atunci totul este un fel de revoltă a unui Mic Tot, în fața marelui
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
capabil de creație, el se surpă luând-o de la început, de la materia stelară? (după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar oare acel creier, acea ființă universală este ea ființă ? Eu, un spirit chinuit, pierdut în începutul perioadei, între două răsturnări ale clepsidrei, eu pe cine să iubesc mai mult, creierul universal sau materia stelară ? Sfârșitul ori începutul, clepsidra plină ori clepsidra goală? (după un moment lung de tăcere ) Doamne, spiritul meu iar se găsește acolo unde căile se despart și eu nu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar oare acel creier, acea ființă universală este ea ființă ? Eu, un spirit chinuit, pierdut în începutul perioadei, între două răsturnări ale clepsidrei, eu pe cine să iubesc mai mult, creierul universal sau materia stelară ? Sfârșitul ori începutul, clepsidra plină ori clepsidra goală? (după un moment lung de tăcere ) Doamne, spiritul meu iar se găsește acolo unde căile se despart și eu nu știu pe care cale s-o apuc, și numai instinctul sau intuiția mă conduc ! (după câteva
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
oare acel creier, acea ființă universală este ea ființă ? Eu, un spirit chinuit, pierdut în începutul perioadei, între două răsturnări ale clepsidrei, eu pe cine să iubesc mai mult, creierul universal sau materia stelară ? Sfârșitul ori începutul, clepsidra plină ori clepsidra goală? (după un moment lung de tăcere ) Doamne, spiritul meu iar se găsește acolo unde căile se despart și eu nu știu pe care cale s-o apuc, și numai instinctul sau intuiția mă conduc ! (după câteva momente de reflexie
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
cădere... Ele există de acum pierdute (tragic). La lucrul acesta mă cutremur. ( după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (chipul transpirat i se înseninează ușor) Doamne! Oare e adevărat !? Nu poate fi adevărat...! (devine înspăimântat) Nu, nu, (înspăimântat) nu poate fi adevărat...! Clepsidra mai are mult până să se umple, și nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremură, e foarte speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să distrug, să distrug! (arată ca un dement, barba
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
împotriva morții, și ei au rămas. Ele sunt singurele ființe vii ale istoriei, spiritul lor ne însoțește permanent. (mică pauză) După ce mi se va duce stârvul ăsta , spiritul meu va însoți omenirea mii de ani, o va însoți până la răsturnarea clepsidrei, apoi se va termina și el, va deveni materie stelară... Poate nu va deveni, clepsidra nu se va răsturna...(după un timp) Doamne, mă doare însă această nemurire ! Sunt fericit de ea , dar mă și doare! Îmi e parcă dor
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ne însoțește permanent. (mică pauză) După ce mi se va duce stârvul ăsta , spiritul meu va însoți omenirea mii de ani, o va însoți până la răsturnarea clepsidrei, apoi se va termina și el, va deveni materie stelară... Poate nu va deveni, clepsidra nu se va răsturna...(după un timp) Doamne, mă doare însă această nemurire ! Sunt fericit de ea , dar mă și doare! Îmi e parcă dor de ceva, și nu știu de ce. Însă ce au făcut poeții, pictorii și sculptorii? (tace
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
omul o mie de ani, altfel aș simți eu acum, ar fi ca și cum aș avea în față mii de ani de creație, și câte n-aș face, și câte n-aș spune omului. (înviorat) Aș grăbi ajungerea Omului acolo unde clepsidra se umple, aș trece dincolo... Clepsidra ar începe să crească, să crească la infinit. (tace iar) Așa trebuie, trebuie să mă reîntorc și să devin materie moartă. Plec mulțumit...Pot să spun că mi-am făcut datoria. Uite, tu te-
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
aș simți eu acum, ar fi ca și cum aș avea în față mii de ani de creație, și câte n-aș face, și câte n-aș spune omului. (înviorat) Aș grăbi ajungerea Omului acolo unde clepsidra se umple, aș trece dincolo... Clepsidra ar începe să crească, să crească la infinit. (tace iar) Așa trebuie, trebuie să mă reîntorc și să devin materie moartă. Plec mulțumit...Pot să spun că mi-am făcut datoria. Uite, tu te-ai dus și eu nu ți-
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
o viață întreagă. (tace un timp, ca și cum ar asculta) Vor trece oamenii, generațiile, cum se scutură frunzele și cum se trece iarba. Apoi va veni un timp când oamenii nu vor mai muri. Și nimeni, miliarde de ani până la răsturnarea clepsidrei, dacă se va răsturna vreodată, nu va mai trăi sentimentul acesta adânc și greu de preaplin. (ascultă ) Doamne, ce sentiment, ce stare cumplită și măreață! (după un timp ) Ar merita să pierzi o viață întreagă degeaba, numai să trăiești starea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Strofe > Simpatie > SURÂD ÎNGERI VII Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mă dezmierzi cu petale de cer, Confeti din aștri îmi scuturi, Smaralde îmi prinzi în colier, Mi-e trupul clepsidra de fluturi. Cu straie regale mă-mbraci, Poeme-ți sunt scrise-n privire, Stârnești cu-n sărut foc de maci, Strecori în suflet safire. Ești răi și alint și răspuns, În toate și-n tot curcubeu, Nicicând, niciodată-ndeajuns, Jumătăți
SURÂD ÎNGERI VII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350877_a_352206]
-
Acasă > Versuri > Iubire > VOLATILIZAT Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului By Talpalaru Mihăiță VOLATILIZAT sărut, nesărutat, plivit, strâns, strivit, măcinat, într-o clepsidra goală de timp, împrăștiat pe buze necoapte, virgine nude, învesmântate cu inexistentă bicolora, frântă-ntre două stele, neinventate. cotropit, pustiit, năruit între uitare și negare, m-am aruncat de pe mine în gând sinucigaș, autoexilat din actul de naștere, pierdut într-
VOLATILIZAT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351564_a_352893]
-
al inimii: „Cu gloanțe verzi va ninge, ai primăverii fluturi, / Din mugurii prin care un călăreț, pedestru/ Se-agață printre ramuri, înjunghiind săruturi,/ Mirări de ciută, care înoată-n primul estru.” Revine scurgerea vremii eterne din „roata vieții” și în „Clepsidra” , glossa, care semnifică posibila răsturnare a timpului „Din glosse în scurgeri de ape/ Prin mine se rup în secunde/ Clepsidre lichide și-n unde/ Vin norii uscați să se-adape.” Tot în „dogmă” fixă, poezia cu formă prozodică - Sonetul - reia
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
ramuri, înjunghiind săruturi,/ Mirări de ciută, care înoată-n primul estru.” Revine scurgerea vremii eterne din „roata vieții” și în „Clepsidra” , glossa, care semnifică posibila răsturnare a timpului „Din glosse în scurgeri de ape/ Prin mine se rup în secunde/ Clepsidre lichide și-n unde/ Vin norii uscați să se-adape.” Tot în „dogmă” fixă, poezia cu formă prozodică - Sonetul - reia într-un alt capitol tema iubirii, cu o melancolie romantică, amintind de tristețea solitară din poemele lui Grigore Alexandrescu, de
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
Iuliana Radu Antidemocratica (pamflet) Autor: Dan Salapa Chiriașii de pe strada Olimpului (român) Autor: Ania Dana Cazan Ciclul eu-lui (poezie) Autor: Vali Nițu Când dimineți se-ascund (poezie) Autor: Violetta Petre Tăceri, lacrimi și iubire (poezie) Autor: Mariana Rogoz Stratulat Secretul clepsidrei (poezie) Autor: George Coandă Recurs la memoria nopții (poezie) Autor: Emilia Danescu Prezintă: George Coandă, Vali Nițu, Constantin P. Popescu, Ștefan Doru Dăncuș Referință Bibliografica: CARTEA CU PRIETENI XXXXVI-SALONUL DE CARTE / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CARTEA CU PRIETENI XXXXVI-SALONUL DE CARTE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351635_a_352964]
-
aș fi fost, mai dinainte, Și n-aș fi cârpit frumosul Cum numai poetul minte, El magnificul, fricosul... Și poetul fără nume Fără număr, fără chip, De-aș fi fost pe țărm de spume, Tot aș fi găsit nisip În clepsidra țării mume... Și poetul fără țară Alungată în exil De-aș fi fost, scris să mă doară Mi-ar fi fost, scriind umil Despre-a țării grea povară... Despre neamul ce se curmă Precum palid scade ceara Aș fi scris
EMINESCU SAU NICHITA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351706_a_353035]
-
în adâncul tău pământ petic de vrajă ascunzi comori chemări destine povești neîncepute măruntaiele lumii răstimpuri egale regi și cerșetori genii și idioți victime și călăi gânduri cuvânt al tristeții urme de pași țărâna le cheamă o ramură se rupe clepsidră răsturnată un fulger o furie tăcută mugurii rătăciți gustă roua dimineții speranță respirația naturii suflet în eternitate. Referință Bibliografică: Ziua întunericul doare / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
ZIUA ÎNTUNERICUL DOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351755_a_353084]
-
Așa am început să scriu: într-o seară fictivă despre realitatea pură. Despre o realitate interioară.”( 2) Timpul pierdut poate fi regăsit prin timpul scriiturii, prin castelul de cuvinte în care se ascund clipele de eternitate de esență divină: „Iată, clepsidra își cerne cu regularitate firele de nisip, iar eu mă întreb ce-ar trebui să fac cu viața mea. Și răspunsul vine firesc: Să aduc o mărturie, o mărturie despre stropul de eternitate care își întregește treptat chipul în timpul meu
CASTELUL PARADISULUI REGĂSIT PRINTR-UN DISCURS ÎNDRĂGOSTIT de CRISTINA NECULA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346589_a_347918]
-
iubire, te-ascund în căușul palmelor de teamă să nu te piardă. Degetele mele te strâng neștiind că te pot strivi, cu dorul ce arde în ele. Pe degete presar sărutarea buzelor, fiindcă ele te ating întâi. Degetele mele sunt clepsidra ce adună genele iubirii tale și le strecoară atât de încet încât universul își schimbă pulsul după ele. Degetele mele sunt altarul ce-ți venerează simțirea, de când le-ai oprit căutarea și-ai frământat cu ele fericirea. Referință Bibliografică: Degetele
DEGETELE MELE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346700_a_348029]
-
e ca o pasăre în colivie. Mă voi duce și eu, ca fiecare, clipa aceea nimeni n-o știe... Tot mai aproape de murmurul Mării, tot mai departe de umbra mea sunt, mă voi duce și eu, ca lumina înserării prin clepsidra acestui cuvânt! Clipa aceea, când vine, când pleacă, nimeni n-o știe, creștin ori ateu- lumea aceasta nu-i mai săracă nici mai bogată cu numele meu... Referință Bibliografică: Mă voi duce și eu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
MĂ VOI DUCE ŞI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350974_a_352303]
-
ajuns la un capăt de linie... urmează un alt drum, pavat cu speranțe înnoite și obiective clare. Simt că timpul e invadat de virusul cruzimii și nu mai dorește să fie răbdător cu noi oamenii, trecând mult prea repede prin clepsidra vieții. Fiecare își face o retrospectivă a evenimentelor pe care le-a trăit în cursul anului. Încerc și eu să-mi adun gândurile, să le ordonez și să-mi evaluez activitatea. Am smuls din desaga Timpului clipe însorite, dar și
PĂŞESC ÎN 2012 CU GÂNDUL SPĂLAT DE ROUA IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351092_a_352421]