833 matches
-
meu eu, de mine Însumi. Nemaiputînd să-mi țin răsuflarea, am expirat. Trecînd pe lîngă bărbatul cu umbrelă care mă depășise, o fată tînără Îmbrăcată cu o jachetă verde, lungă, porni pe pantă-n jos cu pași sprinteni, Însoțită de clinchetul monedelor din portofelul pe care-l ținea strîns În mînă. Cineva tot dispărea dincolo de orașul nevăzut și apoi apărea iar, ca Într-un măiestrit număr de prestidigitație. M-am oprit sub pretextul că vreau să fumez o țigară. Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
genunchi, să nu îngheț, și hălăduiam până adânc în pădure... Copacii aveau dantele de zăpadă înghețată... mă gândeam la Labiș... Era un aer pur de rai sub zero grade... Clopoțelul de la gâtul Lișcăi se auzea argintiu, fragmentat de frig în clinchete ascuțite, subțiri, voioase... Însoțit de o asistentă medicală, cred că Aristița, luam parte la efectuarea vaccinărilor obligatorii pentru copii... Intram din casă în casă, mai toate femeile aveau copii mici, turnați cu duiumul... presupun că era singura lor distracție... omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Vocea i se înnodase. S-a simțit jenată și i-a fost greu să treacă peste acest moment. A băut puțină apă, cu înghițituri mici, privind în gol. A întins mâna să așeze paharul la locul său. Îi tremura puternic. Clinchetul sticlei la contactul cu farfurioara parcă a trezit-o dintr-un vis. Și-a cerut scuze și a privit-o pe Iuliana întrebător. Fata a îndemnat-o să continue povestirea, clipind întrun anumit fel. - Era la munte, undeva, la Sinaia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se aud pași grăbiți, apoi alți pași șovăitori și în fine, niște clinchete din ce în ce mai aproape. Ușa se deschide : La masă ! Cu ce vă servim ? Vă propun ceva ușor, așa cum o cere pregătirea pentru intervenție : somon cu orez sau pui cu piure, la alegere. Ca desert un iaurt sau struguri. Ce alegeți ? Prefer peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și deschide ochii. Cu stupoare constată că ține în mâna strânsă nu batista lui, ci o fină dantelă roz. O bagă cu grabă în buzunarul bluzonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
patul de alături s-a ocupat. Victor s-a reașezat și ține între mâinile lui o mână a Dorei, o mână cu degete colorate în galben ca atunci când te dezinfectezi cu tinctură de iod... Din nou ușa deschisă, din nou clinchetele unor rotile. De data aceasta este masa de seară. Dora s-a trezit cu ușurință și înghite cu plăcere orezul și iaurtul cu care Victor o hrănește ca pe un copil. Bravo, o încurajează el, mâine vei putea mânca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poziție cât mai confortabilă. Voi dormi bine ! Trebuie să recuperez !". Ușa se întredeschide și o mână grijulie stinge lumina din plafon. Rămân aprinse doar lămpile de noptieră, care difuzează o lumină blândă. Noaptea spitalului începe... Se mai aud doar câteva clinchete îndepărtate care încetează și ele după un scurt moment. Legănată de liniște și cu chipul vecinei de pat în gând, Dora doarme de ceva timp, când niște apeluri de ajutor care vin din spre culoar o trezesc. Ciulește urechea. Strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi, adevărate smaralde precum ochii celor două Ane și ai lui Dragoș. Un sunet grav curmă liniștea. Este urmat de o dezlănțuirea armonioasă de clinchete. Sunt clopotele bisericii care anunță terminarea serviciului divin. Sătenii încep să iasă doi câte doi pentru a se opri apoi în grupuri mici, în care cuvinte molcome par a pune la cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul iazului. În după amiaza aceleiași zile am auzit clinchete de zurgălăi și am alergat în întâmpinarea lui Axel. Dar nu, nu era el ci un mujic din Gherasimovka care ne aducea foarte puțin din proviziile de care mai aveam nevoie ca să supraviețuim până în primăvară. Ne-am bucurat totuși pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o vorbă, ședeau toți trei în bucătărie, mama trebăluia pe lângă sobă, tatăl în pat își tăia unghiile. Carmina pe un scaun, lângă masă se prefăcea că citește într-o carte. De afară se năpustea din când în când spre ei clinchet de clopoței, voci de copii, pocnet de bici, urături și totul părea a fi un zgomot venit dintr-o altă lume, de foarte, foarte departe, o lume ostilă ce-o înghițise pe Elena. Carmina o revăzu pe Elena, așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu le suflase o vorbă de toate pregătirile ei, dar, de fapt, o amuzase să intre prin magazinele cu articole de menaj, să cumpere toate lucrușoarele necesare și, aflată lângă vânzătoare, mașina de calculat să înceapă să înregistreze prețuri, cu clinchet după fiecare apăsare de clapă. Se ducea apoi cu sacoșa plină în apartamentul pustiu al Carminei, începea să scoată unul câte unul obiectele achiziționate. Pâlnia trebuia sa stea în raftul de sus acolo unde punea și dopurile de plastic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totuși, nimic din aceste schimbări nu-i creau Carminei senzația de trăinicie. În apropierea blocului era un plop, îl privea adesea pe fereastră, uneori stătea încremenit, alte ori își zburlea frunzele iar dacă vântul era ca o boare, cânta, un clinchet la frunzelor era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni cine și de ce a făcut-o. Trecând pe lângă locul gol Carmina călca pe pământ nesigură... Nici el, plopul uriaș, cu vârful în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă pun pe plâns, indiferent de locul în care mă aflu. Crede-mă. Am dat din cap și am tăcut. Mi-am mai comandat un whisky și am mâncat niște fistic. Undeva, în spate, dincolo de vasul pentru pregătirea cocteilului, de clinchetul paharelor și de zgomotul cuburilor de gheață, Sarah Vaughan cânta un vechi cântec de dragoste. — Relațiile dintre noi s-au stricat de la incidentul cu tamponul. — Incidentul cu tamponul? — Cam acum vreo lună eram la un pahar cu niște prieteni de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tichia, stofele și pantofii Într-o mână, și cu cealaltă nu-i dăduse Încă drumul carafei, a fost nevoit să se aplece În față, ca bufonul să poată ajunge la prosopul aruncat peste umărul său - moment În care se auzea clinchetul clopoțeilor atașați de tichie. Pe atunci un knisch era un servitor, afirma Winkler, care știa din surse sigure (tatăl lui era abonat la Brockhaus), „sau, mai bine spus: un rob“. Dar asta numai până la asediul turcilor din 1683. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ușurătate pătrunde În viețile noastre sub forma unui vid fără sens. Existența noastră e un kitsch, o minciună frumoasă care ne ajută să Învingem realitatea morții și a mortalității. Exact asta e... Însă cuvintele sale au fost Întrerupte de un clinchet de clopoțel fiindcă ușa cafenelei s-a deschis cu zgomot și Înăuntru a intrat o tânâră ce părea mai obosită decât o arăta vârsta și extrem de furioasă. — Hei, Asya, a strigat scenaristul de parcă aceasta ar fi fost salvatorul multașteptat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să te Înregistrezi, contururile orașului păleau În partea de jos și se trăgeau Într-o parte și-n alta, Întocmai ca o cortină de teatru din catifea Înainte de Începerea unui act. În momentul În care intrai În cybercafé, auzeai un clinchet de clopoței și apoi aceeași melodie, doar că de data asta În surdină, undeva În fundal. După ce a intrat, Armanoush nu a băgat În seamă forumurile pentru Armenisinguri, Grecisinguri, Suntemcutoțiisinguri și a dat clic pe Anoush Tree - un forum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu loialitate, În ture. De două ori am asistat la similare cenacluri; cu excepția lui Morpurgo, chipurile Întrezărite au fost de fiecare dată altele, dar fervoarea comunicativă - aceeași. Nu ni se vor șterge din memorie nici muzica metalică a tacâmurilor, nici clinchetul ocazional al câte unui pahar spart. Pe calea semnalării antecedentelor, vom consemna că această petite histoire Începe, asemeni atâtor altora, la Paris. Precursorul, omul-far care a dat primul șut În minge, a fost, după cum se știe, chiar flamandul sau olandezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a avut pretenția să le nege, Veșmântul Îi Îngăduie purtătorului să se deplaseze În siguranță. Constă din sectoare metalice, care sugerează scafandrul, cavalerul medieval și balanța de farmacie, nu fără a lansa scânteieri rotative, care Îl enervează pe pieton. Emite clinchete discontinue, care țin locul unui claxon plăcut. Două școli pornesc de la baroneasa de Servus, care Își dă (conform unei persoane perspicace) cel mai de soi consimțământ pentru a doua. Prima e a străzii Florida; cealaltă, cu o țâfnă mai populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era ceva de înțeles. "Să vă ajute Dumnezeu să apăsați pe trăgaci dacă trebuie!" împinse Leonard Bîlbîie conștient discuția la limita posibilă. Basarab Cantacuzino privi în gol, îndeajuns de mult, încît Leonard Bîlbîie să audă din nou larma glasurilor, muzica, clinchetul paharelor. Fusese ca într-un vis, discuția îl acaparase într-atît, încît se rupsese cu totul din context. Avea intuiția că dăduse de un fir. De firul principal. Mai departe urma o încîlceală nemaipomenită, dar Basarab Cantacuzino și ceea ce spusese acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grijă. Călca apăsat, ca din pod, probabil era cherchelit. Că era soldat nu avea nici o îndoială, pe lîngă faptul că militarii au un fel anume de a merge, mai ales cînd au tras nițel la măsea, se mai auzea și clinchetul unei catarame care se lovea de bidonul de apă (acum avea desigur vin acolo). În acele clipe i-a părut rău că a aprins lanterna, că a pus la cale toată porcăria, sfîrșitul era doar unul cel care umbla fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hîrtiei secrete. Bău cu grijă, privindu-l pe prinț cu o undă de recunoștință, un pahar de apă în clipa potrivită face cît dovezile nenumărate ale unei vechi amiciții. Puse încet paharul pe tava de argint, auzi sunetul atingerii, un clinchet pur, cristal și argint, îl privi în ochii blajini, întredeschiși și întrebă: "Și ce va fi, excelență?" Basarab Cantacuzino deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nu e absolut nici o problemă. Ați vrut să ne vedeți la treabă, nu-i așa? Ați fi surprinși să aflați câte persoane încearcă figura asta. Dar noi n-avem nimic de-ascuns aici. Izbucni într-un râs ca un clinchet de clopoțel, care trebuie să fi fost încântător pe vremea când era mai tânără cu treizeci de ani. — Ați dori să faceți turul minunatului nostru așezământ acum? De îndată ce lăsară în urmă recepția, Fran nu se putu abține să nu adulmece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea s-a gândit mai întâi la un incendiu asemănător, doar mai mic ca amploare, văzut cu vreo câteva ore înainte ca toate clopotele, ceasurile, petardele și clinchetele de pahar să bată sosirea anului nou, și tot la o casă din apropiere, care adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și îndulcit cu miere și încă alte delicatesuri pe care nu le pregătea celorlalți. În parfumul de cafea pe care uneori îl alterau aprinzându-și țigarete lungi și pufăind îndelung - iarăși, nu doamna Marga Pop, ci ceilalți -, glasurile ca niște clinchete de cristale prețioase, doar cu câteva momente Îuneori mai scurte, alteori mai lungi și ușor penibile) de tăcere, după gestul ei de a îndepărta pânza de păianjen. Evocau amintiri comune dintr-o tinerețe ce le apărea tuturor extrem de tulbure; cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea s-a gândit mai întâi la un incendiu asemănător, doar mai mic ca amploare, văzut cu vreo câteva ore înainte ca toate clopotele, ceasurile, petardele și clinchetele de pahar să bată începutul anului dinainte, și tot la o casă din apropiere, care adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]