2,135 matches
-
se Întorcea din nou acasă avea unele mustrări de conștiință. Se oprea În fața porții și se uita Îndărăt; decît să intre, ar fi preferat să se Întoarcă În pădure. Christina se arăta Însă de fiecare dată la fel de sigură și Încrezătoare, neclintită În hotărîrea ei, Încît seara, cînd Înșira din nou tăcut pietricele de felurite culori pe marginea mesei, lui Pablo i se strîngea inima, copleșită de o vină pe care nu Îndrăznea să o mărturisească. Chiar din prima zi a manevrelor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deja companii de modă de renume mondial care au recunoscut că adaosul comercial pentru cașmir și bumbac organic era mult prea exagerat și vroiau riște reducerea profiturilor vâzându-le mai ieftin. Ea ar fi putut face la fel. Ruby era de neclintit; ceea ce a făcut Body Shop pentru cosmetice, ea putea face pentru hainele de gravide și bebeluși. Era mulțumită de cum a decurs Întrunirea. În ciuda emoțiilor, a fost directă, coerentă și chiar a reușit să facă grupul să râdă, comparând pompele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vreun fel. Singurul comentariu pe care l-a făcut a fost: — Nu te-a contactat Încă avocatul meu? După ce a Închis telefonul după conversația cu Stella, Ruby s-a Întors la Chanel și i-a zis: — Nici nu s-a clintit. —Hai, mă, n-o lăsa să te descurajeze așa. Ne descurcăm noi. Vorbesc eu cu Craig. Unii dintre clienții lui sunt putred de bogați. Poate povestea ta poate să-i facă să scuipe măcar câteva miișoare. N-ai de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aici. Ruby Îi spuse tot ce aflase. Nu-mi pasă ce crezi tu, spuse Ronnie, dar trebuie să sunăm la poliție. Nu știm ce-o să găsim la Sam În apartament. Dacă e ținut ostatec? Sau mai rău? Ruby era de neclintit. — Fii atentă, tu aștepți jos. Și dacă nu ies În zece minute, atunci suni la poliție, bine? —OK. Aproape că puseră o frână ca-n filme În fața blocului lui Sam. Ruby intră În clădire și a Început ascensiunea Înceată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai degraba lipsa acelui ceva - Îi atrase atenția. Semnătura lui Sam era În mod clar făcută cu stiloul. Deci, cum de cerneala nu se Întinsese când o udase ploaia? A Început să frece semnătura cu degetul. Cerneala nici nu se clintea de pe foaie. Asta pentru că nu e cerneală! Își murmură sieși și i se aprinse un beculeț. E printat. Jill Își făcuse deci de cap cu un copiator și un scanner. Era plină de emoție și inima Îi bubuia În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fluviului. În mintea ce porni să lucreze din nou năvăliră amintiri, chipuri, vorbe, gusturi și mirosuri, simțiri ale sufletului. Avu deodată Încredințarea că lucrurile stăteau bine, că toate cele În neorânduială urmau să treacă și că nimeni n-avea să clintească nimănui vreun fir de păr. Se ridică Încet și cuprinse cu ochii apele leneșe care parcă nu mai Îndrăzneau să curgă. Nici măcar bușteni nu pluteau pe oglinda apei, darămite vapoare... Nedumerit și Încruntat, omul Își duse mâinile spre tâmple. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Gata!” Le turnară apă din găleți să se spele. Printre șiroaiele ce li se scurgeau În chică și pe fețe Își aruncau Înjurături și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cei doi se pregăteau să facă drumul Întors către casă. Atunci s-a Întâmplat că Fiul și-a Întâlnit privirile cu ale unei fete, cam de vârsta lui, ghemuită după un teanc de piei de vită. Nu s-a putut clinti din loc, de parcă uitase să meargă. Tot ce știa el despre lumea sa și despre zeitățile luminii, pământului și apei se topise și părea neînsemnat. Cu fata se petrecea așijderea. Urmașul, generos și din pricina vinului băut pe ascuns, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult mai multă inteligență decât ar fi posibil să Înceapă sub frunticica cea teșită - mă sperie, zic, gândul de a fi băgat Într-un lădoi de scândură la doi metri sub nivelul solului, Înconjurat de pământ greu, umed și de neclintit. Da, știu... și totuși mi-e teamă. Nu ca tâmpitului de Foiște, adică să nu cumva să fiu Îngropat de viu, ci altfel, ca și cum aș putea, după marea plecare, să mă Întorc cumva la ciolanele mele, să le fac, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense și totale care mă cuprinsese. Nu teamă, neliniște, panică, angoasă, spaimă, sperietură, oroare sau groază, ci o frică dincolo de fire, aproape palpabilă, o frică atât de uriașă și de neclintit, Încât, paradoxal, Începuse să mă liniștească: știam cu siguranță că voi muri și această certitudine aproape că mă Împăca. Am căutat ca un orb „gaura” (un tub de ciment Îngropat vertical În pământ, ce servea drept locaș de tragere dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noaptea petrecută În desfrânări, arbitrul nu izbutise să le noteze pe toate În carnețel). La sfârșit, ei au fost felicitați În mod ostentativ de către public, s-au Îmbarcat În liniște În remorcă și duși au fost, fără să li se clintească măcar un fir de păr. Nimănui nu-i trecuse prin cap să folosească pe spinările și bucile lor bâtele ascunse În troscotul din preajma stadionului și șurubelnițele bine ascuțite și dosite În adânci buzunare. Totuși, În ciuda acestui dezastru, domnul Primar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atunci ne-a uluit, ne-am trezit în crunta realitate strâmbă, din încă adormitoarele lozinci în limba de lemn a „lumii drepte”). Așadar, „evident”, reclamantul a câștigat procesul, B. a plătit «cheltuieli de judecată», dulapul vernil de bucătărie a rămas neclintit ani de zile, «servanta» s-a alipit de un frigider «Fram», parchetul nu s-a mai curățat ani de zile. Nu (mai) știu dacă B. a pățit ceva la Partid, dar poate că nu, pentru că «se cunoștea situația». Aceasta însemna
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contribuie la dezvoltarea fiecărui individ, ajutându-l ca - prin învățătură, prin cultură - să devină Personalitate. Cu această teorie pedagogică a pornit la drum tânărul revizor școlar în activitatea sa, din această concepție și-a extras el energia creatoare și dârzenia neclintită în îndeplinirea funcțiilor sale sociale. Oferta sa de rol a fost pe potriva statusului social îndeplinit. Rapoartele sale, procesele verbale, memoriile către minister nu ne mai apar ca simplă îndeplinire a unor obligații formale, ci o adâncă cunoaștere și conștientizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
le oferea Timpul (1956, 1968, 1977 etc.), dar așa se explică - după părerea mea - și autosuficiența culturală a acestei generații, căreia Îi datorăm, În ultimă instanță, o cutumă de lucru foarte rezistentă, pe care perioada postrevoluționară abia reușește să o clintească: aceea de a trebălui mereu doar În propria noastră ogradă, fără a ne uita peste gard la ce anume fac vecinii. Generației ’60 i se poate imputa - În opinia mea - faptul că sentimentul nostru cultural nu a dezvoltat o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și fata sa: moartea. Ca să rămână ceea ce a fost, Virginia trebuie sacrificată, iar lamentația părintelui, devenit călău, nu atenuează cu nimic gravitatea situației create: „O, fiica mea, durerea mea din urmă/ și bucurie multă ce se curmă;/ Cleștar de neprihană, neclintit/ Primește moartea ce ți-am hărăzit/ Din dragoste, necum din ură... Vai,/ Cu mâna-mi va căpșorul să ți-l tai.”843 Tânăra manifestă o maturitate incredibilă, acceptă cu resemnare destinul ce îi este sortit, fără umbră de revoltă sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
duce o viață normală, alături de iubita sa, Susan Silverman, având un aliat în Hawk, omul gata să comită pentru el orice fărădelege, de la schingiuire la asasinat. Cu atât mai mult, în Perchance to Dream, Parker s-a străduit să nu clintească o fărâmă, să nu modifice o nuanță din universul creionat de marea vedetă a stilului hard-boiled. Câtă umilință și câtă îndemânare intră într-un asemenea demers e greu de evaluat. Onestitatea obligă, însă, la recunoașterea unei evidențe: romanul pare a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici bolnavi. Împărățiile sale strălucitoare sînt atît de bine clădite pe un pămînt luminos și preafericit (supra lucidam et beatam terram), Încît nimeni nu le poate niciodată clinti sau răsturna. Învecinîndu-se cu o parte sau cu o latură a acestui pămînt sfînt și luminos, se afla un pămînt al Întunericului, adînc și de o mare Întindere (tenebrarum terra profunda et immensa magnitudine), unde sălășluiau trupuri de foc, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ceresc, văzîndu-se astfel părăsit de spirite și de suflete, se ridică de pe tronul său și Își puse piciorul deasupra găurii prin care cădeau spiritele și sufletele. Iar celor rămase cu el le spuse că dacă vreunul din ele se mai clintește, nu va mai avea parte de odihnă În vecii vecilor. Iar celor care cădeau le spuse: „Duceți-vă, pentru moment și per ja (În provensală: pentru acum)!” Dacă ar fi rostit „de acum Înainte”, atunci nici unul din aceste spirite (și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui exercițiu de admirație. Situându-și raționamentele într-o răscruce cu vizibilitate interdisciplinară (printr-un loc comun al filosofiei, retoricii și literaturii), Minodora Sălcudean refuză redundanța, inflația lingvistică, focalizează judecata pe sensuri cu adevărat esențiale, desprinde concluzii relativ greu de clintit, atinge de multe ori, apăsând pe nuanțe, liziera unor admirabile formulări, chiar dacă, alteori, demersul pare inevitabil tensionat de o prea ambițioasă densitate conceptuală. Încercuite și puse laolaltă, analizele acestui eseu, unele inedite, dau măsura unui efort substanțial de schimbare a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
porțiune de pădure cu diametrul de 2 km), Okendza e aproape răpus, după ce pătrunsese singur în perimetru pentru a ridica vânatul și a-l pune peste plasă. Nu are armă; e atacat de o gorilă; strigă; degeaba: vânătorii rămân liniștiți, neclintiți în spatele plasei. Okendza se luptă cu mâinile goale; numai când țipetele încetează, adică atunci când Okendza pare că a fost ucis, pătrund și vânătorii în cerc; deși sfârșit, Okendza este în viață și nu va rămâne în urma aventurii decât cu niște
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fără bătrînețe... Păstorul carpatic, la rîndul său, nu a pus mîna pe armă, pentru că dușmanii care se pregăteau să-l atace, în chip de duhuri Galla, nu reprezentau decît instrumente ale morții. În spatele tuturora se afla moartea eternă și de neclintit. Înfruntarea putea duce la amînarea, nu și la îndepărtarea definitivă a ei. Discursul mitologic își păstrează liniile mai pronunțate în cele două secvențe sumero-babiloniene; dincoace, scenariul narativ este transferat în lumea personajelor de basm și în viața păstorească, de unde și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de manifestare a ființei umane neputincioase. În celălalt caz, al lui Nechifor Lipan, omul a și înflorit, a și rodit. Este diferența secvențială dintre cei doi, fiecare purtînd accentele dramaticului în latura proprie. Tot femeia ni se mărturisește, cu credința neclintită în obiceiurile îndătinate: „Căci eu, dragă cucoană Marie, am trăit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu și am fost mulțămită și înflorită cu dînsul”. Am putea continua cu împăcare, adăugînd una dintre formulele înșiruite mai sus și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a căror comitere nu este singurul responsabil, dimpotrivă, Moțoc, ferocis ac turbidi igenii vir (bărbat de o natură sălbatică și furtunoasă), așa cum este descris în biografia de epocă De heraclide, a lui Grațiani, este prezentat ca rămânând, până în ultimul ceas, neclintit în semeția sa, care nu poate fi, după Hasdeu, decât de natură cinică, din moment ce el, Moțoc, este acela care „răstoarnă pe Ștefan Rareș (1551- 1552), omoară pe [Ioan] Joldea Vodă (1552), întronează pe Alexandru Lăpușneanu (în prima domnie
Interferen?e istorice ?i literare ?n poema hasdeean? "?tefan Tom?a Vod? ?i vornicul Ion Mo?oc ?n prinsoare la Leopole by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83580_a_84905]
-
veche”, cea care subordona, restrângător, fenomenul artistic convingerilor politice, naționalismului și sentimentalismului. În articolul-program Rătăciri literare, Densusianu, filolog și folclorist de o cuprindere totală și o înțelegere profundă a fondului popular, recomanda scriitorilor, cu o convingere ce nu se va clinti în timp, să nu se oprească la cunoașterea-copiere; acest datum inconfundabil să fie antrenat într-o interpretare vie, individualizată, „prefacere”, „formă nouă”, „înțeles mai adânc lucrurilor luate din popor”. Alături de Ovid Densusianu, sprijinind în intervențiile lor platforma-program a revistei, s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
includere între catalizatorii actului artistic și, de ce nu, prin așezarea lui între temeiurile românești de necontestat. Multe s-au clădit și s au dărâmat în blândul spațiu mioriti c, multă fală a fost și a apus - Cotnariul s a menținut neclintit pe soclul unei prețuiri respectuoase și unanime. Generației noastre și celor ce o să vină le rămâne doar sarcina - deloc ușoară - să-i păstreze neatinse faima și ființa. La câte se prefac și se falsifică azi, începând cu ideile și terminând
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]