674 matches
-
dreaptă. — Adriana! Ce limbaj e ăsta? Mie să nu-mi vorbești așa în casa asta. Doamna de Souza coborâ vocea și adoptă un ton liniștitor. — Vino încoace. Ești bine? — M-am ars. O să se facă bășică! — Îți aduc într-o clipită niște Neosporin. Dar mai întâi aș vrea să discut ceva cu tine. Înțeleg că ești — — Mama, te rog, te rog, te rog, putem să discutăm când mă întorc? Am întârziat deja, vezi și tu, nici măcar nu sunt pe jumătate gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ne îndreptăm spre sud. Ajung în zece, doisprezece minute. Mă auzi? Leigh clătină din cap. — Leigh? Spune ceva. — Te aud, spuse Leigh cu vocea gâtuită de un suspin. — Bine, nu te mișca. Nu te mișca. Ai înțeles? Ajung într-o clipită. Leigh o auzi pe Emmy închizând, dar nu se simțea în stare să-și închidă și ea telefonul. De ce spusese că vrea să se despartă de Russell? Nu la asta se gândea ea de două zile încoace, în timpul masajului, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din sintaxă. Și pentru că mai este multă vreme până atunci, ieși În curte și lansezi rachete. Din resturile de film de la Don Quijote pe care le-ai luat de la cabina de proiecție. Film din acela de celuloid care arde Într-o clipită. Și scoate fum. La fel ca și coada de la periuța de dinți. Așa numitele cruciade puse la cale de feudalitatea apuseană În cârdășie cu biserica catolică Între anii 1006-1270 se bucură În ultimul timp de o atenție deosebită din partea istoriografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Tot ce-și mai dorea Ruby, era să iasă ca din pușcă din camera de consultații a lui B. În secunda În care el o lăsă singură În spatele perdelei, Își Înșfăcă lenjeria și fusta. Le puse pe ea Într-o clipită. Ciorapii lungi erau prea complicat de pus așa că Îi Îndesă În geantă. În mai puțin de un minut se Îndrepta către ușă. —Ăă, Doamnă Silverman, Îi spuse Butoiaș din dosul biroului lui, obligând-o să se Întoarcă și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
clar că ceva trebuia să le fi lipsit de la Început. Altfel, sigur ar fi găsit o cale ca să facă chestia asta să funcționeze. Dacă l-ar fi iubit pe Matt Într-adevar, ar fi lăsat baltă Les Sprogs Într-o clipită și ar fi zburat În Australia ca să fie cu el. Dacă el ar fi iubit-o, nu s-ar fi oferit oare să renunțe la slujba lui și să-și caute una nouă În Londra? Când s-a mai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Mulțam’, Stella. Sunt mereu Încântată că mă bucur de sprijinul tău. Chanel a apărut la magazin cu puțin Înaintea orei două. Ruby, care era ocupată cu servirea unei cliente Însărcinate În ultimele luni, o privi pe Chanel și, Într-o clipită, Îi dispăruseră din minte toate gândurile de a sta la o bârfuliță cu ea. Reieșea clar, judecând după fața roșie a lui Chanel și după ochii umflați și măriti, că veștile primite de la noul lor doctor nu au fost dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
atunci, o voce de copil strigă de le etaj. — Mamiii, am făcut caca male În veceu! Ștelge la fund! — Doamne, credeam că doarme, zise Fi și Îi răspunse lui Ben cu un „Bravo, puiule!“, asigurându-l că vine Într-o clipită. Aleluia, e primul pe care-l face În veceu după două săptămâni. Își scoase conul de plastic de pe sân și examină conținutul biberonului. Dacă adun asta la ce am stors mai devreme, spuse Încheindu-se la cămașă, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din clinicile particulare pot fi hipnotizați cu semnul dolarului. Și se știe doar cât de prost sunt plătite moașele de peste tot. Rușinându-se În aceeași secundă În care ideea i-a și trecut prin cap, Ruby s-a gândit o clipită că poate și Sam e implicat În treaba asta. Asta ar justifica toate secretele și telefoanele pe care le primea. Și sigur că nu e ilegal, e doar o chestie Împuțită moral vorbind, mai adăugă Ruby, alungându-și gândul Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
adevărată, o să Încerce să i-l dea Înapoi. Tot Încerc să mă conving că e spre binele lui. Dar tu și cu Craig l-ați lua dacă ați putea? — Adică să-l adoptăm? Ruby dădu din cap afirmativ. Într-o clipită. La prânz, În fiecare zi, Chanel și Alfie se duceau acasă și Fi venea să-i țină locul lui Chanel. Fi era foarte recunoscătoare pentru slujbă. Saul Încă nu găsise nimic de lucru și ea era disperată să facă rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
noastre! - adăugă unchiul -. Am smuls până și animalele care conviețuiesc cu noi din sfânta lor stare naturală! Oh, omenirea, omenirea! — Și ai avut mult de așteptat, don Augusto? - întrebă mătușa. — O, nu, doamnă; nu, deloc, deloc, o nimica toată, o clipită. Cel puțin, așa mi s-a părut... — Ei, chiar așa! Da, mătușă, foarte puțin, destul însă ca să-și revină dintr-o ușoară indispoziție cu care a venit de pe stradă... — Cum? — O, n-a fost nimic, doamnă, nimic... Acum vă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
principalele opere de critică și istorie literară care se publicau în străinătate, cu condiția însă de a le găsi în franțuzește, și, de cum surprindea opinia medie a celor mai reputați critici despre un autor sau altul, îl răsfoia într-o clipită, pentru fi cu conștiința împăcată și-a se vedea liber să reformuleze judecățile străine fără a-și prejudicia scrupuloasa integritate de critic. Se vede, așadar, că S. Paparrigópulos nu era unul din acele tinere spirite fără căpătâi și eratice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de asemenea, îndrăznesc să spun că a fost folositor. Dacă nu aș fi fost singur, poate că nu aș fi stat acum aici. Știu un tip din tabăra DP1, un polonez care nu și-a pierdut întreaga familie într-o clipită și nici chiar de-a lungul unui an. Soția lui a supraviețuit, la fel trei dintre cei cinci copii ai săi. Dacă stau să mă gândesc, îl știam încă dinainte de tabăra DP, când credea că îi pierduse pe toți. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-te în acțiunile tale nebunești, dacă asta te face fericită. L-am lăsat să mă sărute, dar nu mai mult. Imaginea cu mătușa Lynn muncindu-se să gătească ditamai puiul reușise însă să-mi anihileze proaspăt regăsitul libido într-o clipită. — Dacă vrei să mă faci fericită, atunci, te rog, îmbracă-te. Absolut dezinvolt s-a dat jos din pat și a început să răscolească după haine cu care să se îmbrace. — Vrei să-ți dau ceva de la mine? mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să vă spui: Între crimă și sinucidere, io sunt pentru a doua, care și ea ie ceva care nu ie. — Uite ce-i, puișorule; de atâta vorbărie, Îmi pare că celula mea e Belisario Roldán. Cum nu-s atent o clipită, mi se și strecoară-n ea un clovn, ba cu gogoașa zodiilor din almanah, ba cu a trenului care nu oprește nicăieri, ba cu a zânei, logodnica ta, care nu s-a sinucis singură, nu a Înghițit otrava Întâmplător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
arăt reconstrucția faptului dă către Rojas. S-o zic p-a dreaptă, matale vedeți că don Renovales ar putea pedepsi p-un vai dă neamu lui? Puteți să credeți că Zarlenga, care principiile lui să ezistă, s-ar putea pune vreo clipită pă zidu justiției? Matale treziți-vă, ieșiți dân mucavaua asta văcsuită: altu-i adevăru gol-goluț. Ăla d-a vrut să-l ușchească afară pă târlan ie alde Zarlenga, care Îl jicnea nentrerupt; ăla care Îl ocrotea ie alde Renovales. Vă zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cincisprezece secunde ca să rezolve problema. Nici un fel de contact cu suprafața, confirmă Barnes. Nu putem nici măcar să legăm un cablu radio de un balon. Ultimul raport meteo pomenea de valuri de doisprezece metri la suprafață. Cablul ar plesni Într-o clipită. — Vasăzică, suntem izolați? — Da, suntem izolați. Cred că trebuie să ne Întoarcem la creion și hârtie. Am spus-o Întotdeauna, sculele tradiționale sunt cele mai bune... mai ales când n-ai Încotro. Spunând acestea, Harry părăsi Încăperea. — Pare bine dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Levy, domnule? — Voiam doar să știu unde e prăjitura cu căpșuni. — S-a dus, Îl lămuri Fletcher cu promptitudine. După ce ne-am Îndeplinit Îndatoririle funerare, eu și căpitanul Barnes ne-am așezat la masă și am mâncat-o Într-o clipită. — Poate că Rose o să mai facă alta, Îl consolă Harry. O găsi pe Beth În laboratorul ei, aflat la nivelul cel mai de sus al Cilindrului D. Intră tocmai la timp ca s-o surprindă cum lua o pastilă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pentru a ne îngenunchea.. Pentru că ne proiectăm înălțimea pe care n-o vom atinge niciodată. Căci, dacă durerea e un galben greu în zestrea noastră, fericirea e o iluzie. Ca orice tinerețe a unui chip uman nu ține decît o clipită. Apoi, decade. Pînă la urîțenia definitivă.” Nu poate scăpa de obsesia fericirii prietenul meu. Nu poate ajunge ca mine senin și crud sub soarele care usucă treptele încă umede ale Marii Piramide. Nu-l înfioară moartea vre-unui pacient cît îl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
degetele de luptător roman gingaș peste capetele firelor de iarbă ce se-nfioară, vede-o păsărică, surîde, și din acest pasaj noi Înțelegem prin sală sau unde ne aflăm În nemernicia noastră că-i un om excesiv de sensibil, dar Într-o clipită Își Întoarce privirea spre pădurile străvechi ce ascund dușmanii nespălați de secole ce-i stau În calea devenirii cu pădure cu tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
puțin cunoscuți, ceea ce nu Înseamnă nimic, te Înmărmuresc la fel ca marii maeștri. Nu mă pot abține, mă uit În jur, apoi ating ușor, pe furiș, o pînză cu vîrful arătătorului. Mă absoarbe ca un expir și dispar Într-o clipită, scufundat În lumea secolului de aur. Tăcere absolută pe drumul de Întoarcere, În Mercedesul albastru. VÎrful degetului Îmbibat În secolul XVII rămîne poleit, ca În țara minunilor. Grădini, tapiserii și cristaluri, vaci și mori de vînt. Mișcarea palelor Îmi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acestea bătrâna doamnă Marga Pop le gândise numai cât o fulgerare pe care nici n-ar fi putut-o spune, pentru că erau prea adânc ale ei. Nu-și amintea să mai fi simțit vreodată așa, sigur se întâmplase. Într-o clipită s-au succedat prin fața ochilor ei obosiți nenumărate anotimpuri și nu descoperea ceva asemănător, dar în clipa următoare uitase ce căuta. I se părea doar că pământul se lățește, ca să încapă lucrurile prezente și cele pe care memoria ei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmat o pauză în care s-au înfruntat numai privirile și nici unul n-a spus nici o vorbă: doi cocoși de forțe egale, de mărimi egale, cu crestele la fel de sângerii și gheare la fel de ascuțite pândindu-se înaintea saltului mortal într-o clipită înțepenită în loc cât istoria lumii de lungă și nimeni în jurul lor să-i ațâțe. Pe urmă cocoșul de pe marginea terasei a cedat privirilor celuilalt și a spus: „Nu știu să răspund.“ „Bine. Fie. Știu eu.“ A făcut iar o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în inima mea, n-am nevoie să privesc o urnă ca să mă gândesc la el. Numai că se întâmplă ceva ce nu credeam și asta voiam să-ți spun. Am impresia, uneori e atât de puternică impresia asta încât o clipită mă îngrozesc, am impresia că e prezent aici, în jurul meu. Mă întreb dacă nu există totuși o forță mai presus de orice știm noi, care se cheamă suflet și despre care nimeni nu știe nimic ca lumea, ceva nemuritor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]