1,528 matches
-
nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu ești Întreg la minte”, se lăsă bătrânul păcălit, „și nu spui că vezi tot soiul de prostii. Altceva ce mai zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dădu câțiva mărunței unui puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici de zarva omenirii. Nu pricepea ce se petrecea cu el, ce căuta el acolo, străin și stingher În acel furnicar amețitor. Câte unii se izbeau de el și-i ziceau să se dea din drum. Când tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv cădea înăuntru și se îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din turn indicau clar că se produsese deja un dezastru. — Ar putea fi Haguro, Gakuden sau Inuyama, dar oricare dintre ele ar fi, se află, cu siguranță, în zona aceea, raportă Okudaira. Castelul era agitat ca un ibric dând în clocot. De afară, se auzeau semnale de corn, însă majoritatea războinicilor care se repeziseră imediat, de colo-colo, să-și adune armatele, nu observau că Ieyasu venise deja. Când fu informat că flăcările se aflau, cu certitudine, în direcția Castelului Inuyama, Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Ii tocmai se pregăteau să iasă din încăpere, ca reprezentanți ai celorlalți, când intră un mesager cu informații concrete: — Adineaori au sosit doi trimiși de la Seniorul Nobuo. — Ce?! Soli din Nagashima? Vestea făcu indignarea oamenilor să dea iarăși în clocot. Dar, întrucât emisarii fuseseră deja duși în sala mare de audiențe, era foarte probabil ca acum să fi ajuns deja față în față cu Ieyasu. Încredințându-se calmi unii pe alții că intențiile seniorului lor aveau acum să fie exprimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrerupt curentul electric, scot televizorul și frigiderul din priză și din bucătăria de vară privesc vuietul sinistru al vijeliei, legănarea pronunțată a coroanelor pomilor, norul de praf dens stârnit și purtat de departe, picurii mari de ploaie, într-un cuvânt - clocotul naturii dezlănțuite cu numeroase fulgere, tunete și trăsnete rar întâlnite în viața mea! Pentru moment am un ancestral sentiment de teamă, de frică pe care-l vor fi simțit și oamenii din îndepărtata copilărie a lumii!! O adevărată crispare mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
conduce până la poartă. Mâine o să meargă la ei în vizită. Seara, Amedeo mă ia de mână și alergăm pe o pajiște înflorită, iar eu îl privesc așa cum nu am mai privit niciodată pe nimeni și mă întreb: ce Dumnezeu o fi clocotul asta din mine? Și de ce-mi simt un trandafir tatuat în inimă? Privesc la copilul-înger și aș vrea să-i pipăi subrațul să vad dacă aripile nu se ascund acolo ca niște evantaie strânse de o mână nevăzută. Ochii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ridic. Simt căldura cum îmi răscolește cele mai ascunse interioare și întreb ștergându-mi ochii cu palma stângă: -Doamne, cât timp s-o fi cernut de când am adormit pe duna asta albă de nisip? Vopseaua e în fiecare Ce-i clocotul acesta? Ca un răspuns, Dumnezeu ne adoptă, fii ai unui alt cer din care abia așteaptă flămânzii să se înfrupte. Zi de zi, întrebările cresc și se înmulțesc miraculos, așa cum Mântuitorul a înmulțit vinul nunții din Cana Galileii. -Suntem noi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca totdeauna. Ce s-a întâmplat, Tolea? Da’ ce s-a mai întâmplat? Bineînțeles! „Ce s-a mai întâmplat, Tolea? Da’ ce s-a mai întâmplat?“ Așa îl lua, cu binișorul, de fiecare dată. Acum, Turbincă avea să dea în clocot, ca totdeauna: „Ce s-a mai întâmplat, ce s-a mai întâmplat! Parcă ești o babă căcăcioasă, asta ești. Mă plictisești, doar știi, mă plictisești la nebunie, asta e!“. Erau cuvintele cu care exploda, exact aceleași cuvinte de răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea. Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mari calități. Tehnica oferă mijloace de informare care mecanizează activitatea subordonaților. Simpli executanți docili ai ordinelor...“ Tolea tăcea, visa, dormea, nu se obosea să dea vreun semn de prezență. Convins că, până la urmă, logoreea vecinului Gafton avea să dea în clocot. Guralivul se apropia, excitat, chiar de subiectul-tabu. „Ai avut dreptate, domnule Vancea... Printre tablourile scoase din țară de Carol al doilea, era și un Tizian. Chestiunea n-are, bineînțeles, legătură directă cu evenimentele pe care le urmăresc.“ Ba are, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știu asta. Ce sunt notele informative de care se face atâta caz? O bârfă epistolară, atât. Mici studii folclorice de comportament despre relațiile de serviciu și de familie, despre belele economice și preferințele sexuale și tensiunile dintre indivizi și grupuri. Clocotul înăbușit. Mici invidii, spaime, plăceri, puroaie. Doar nu se ocupă blândul nostru popor bârfitor de comploturi! Dovada: nimeni nu e arestat! Nu mai ești arestat, astăzi, fiindcă asculți posturi de radio străine, cum ascultă toți, sau bei cafea cumpărată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident, clocotul de la marginea estică a Europei nu s-a încheiat în 1945, ci a continuat, în condiții schimbate... Care scriitor a analizat, cu atâta necruțare de sine, tragicul impas al intelectualilor sub dictatura comunistă?“ (BEATRIX LANGNER, Süddeutsche Zeitung, Germania, 11 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venită în club, dă-mi voie să-ți explic faptul că sensul lui este acela de a le oferi posibilitatea soțiilor cu numărul doi să-și verse ofurile. Julia a scos pe nas un sunet ascuțit, ca de ceainic în clocot și a rânjit cu toată gura. —Clubul a luat ființă în urmă cu șase luni, a continuat Fiona, la scurtă vreme după ce eu și Susan ne-am întâlnit la piscina din cartier. Amândouă eram cu copiii după noi. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
minții sale. Doar ochii lui, enormi și nevinovați, îi oglindeau neliniștea când targuí-ul l-a apucat de coarne, i-a întors capul spre Mecca și i-a tăiat beregata cu o mișcare rapidă a pumnalului său încovoiat. Sângele țâșni în clocot, stropindu-l pe sandale și pe jaique, la poale, dar Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ales praful, idiotul, cică bestiile astea mici și periculoase ar avea tot dreptul asupra noastră... Păi, ia încearcă de slăbește numai puțin hăturile și ești mâncat. Cazi printre copilași cu capu-n jos ca-n cazanu’ cu smoală dată-n clocot, de unde nu te mai scoate nici dracu’. S-au mai văzut, de altfel, în școala asta suferinzi de boala domnului Ogrinjan, amintiți-vă d-ăla care, tot așa, nu mai putea de dragul copiilor și l-au dat patru copii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tancuri, și camioane cu soldați venind neîncetat dinspre sud, din direcția în care ar fi luat-o spre slujba lui, spre Școala Specială nr. 2, ca și cum războiul ăla ar fi izvorât de-acolo, ca să se învolbureze și să dea în clocot aici. Avusese timp să vadă mai mulți copii de cinșpe-șaișpe ani și mai mici, dintre care recunoscu câțiva pe care ar fi trebuit să-i ia pe inventar peste două ore. Fugiseră, desigur, a fost un bun prilej ca să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asudat de entuziasm, strălucitor și răgușit, întrebînd frenetic, cum întreba pe toată lumea: ― Ei, ce ziceți de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala și policandrul începuse să balanseze în tavan de clocotul aplauzelor... Observând încurcătura pe fețele celor trei, își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. Vru s-o dreagă cu orice preț. Și, după o mică pauză, continuă cu același glas vijelios: ― Dar de sezonul ăsta extraordinar ce ziceți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând începură să se adune iar țăranii, unul câte unul. Se uitau la foc, clătinau din cap, aruncau câte o vorbă și repede întorceau ochii spre conacul vechi. Li se părea, chiar spusese cineva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rodea inima, că soldații se vor înfrăți cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât. Era o legănare într-o parte și într-alta, căreia clocotul de urlete îi împrumuta o înfățișare războinică. ― Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne omorîți?... Noi nu ne speriem de soldați!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... Să nu trageți, fraților!... Prefectul împietrise pe șosea, privind vălmășagul de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să citesc și nici să scriu câtuși de puțin. Un coleg din clasă a strigat tare: „Lăsați-l în pace pe Tălângă, că știe să numere doar oile, să le pască și să le mulgă!”. Clasa a răsunat de un clocot de râs. Eu am rămas țeapăn în picioare în ultima bancă, unde era mereu locul meu. Atunci, dumneavoastră ați potolit clasa, ați venit la mine, v-ați uitat cu o blândețe pe care nu o pot uita niciodată, m-ați
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
frunze de varză albă, crudă, proaspătă, le striveam cu plăcintarul de lemn, pe un fund de lemn, le puneam într-un castron de tablă emailat. Castronul, cu frunzele de varză în el, îl puneam peste o oală cu apă în clocot. Îl țineam acolo, până se încălzeau ușor, (frunzele de varză). Și așa călduțe, le puneam pe ochiul stâng și pe partea dureroasă a capului. Puneam un strat de 4 sau 5 frunze. În ochiul stâng picuram și suc proaspăt de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fac tratamentele cu aburi. ABURI DE COADA CALULUI Într-o șosetă de bumbac, am pus plante de coada calului. Am legat șoseta, să nu se împrăștie plantele. Am pus apă la fiert într-o oală. Când apa a dat în clocot, am introdus șoseta (punga cu plante) și am ținut-o circa 1 minut, atât cât am considerat necesar să se umezească și să se înfierbânte. În acest timp, am acoperit oala cu un castron din material plastic. Am scos punguța
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
punga cu plante) și am ținut-o circa 1 minut, atât cât am considerat necesar să se umezească și să se înfierbânte. În acest timp, am acoperit oala cu un castron din material plastic. Am scos punguța din apa în clocot în castronul de plastic, folosindu-mă de două furculițe. Tot cu furculițele am presat punguța, să se scurgă lichidul din ea. Operațiunile de scoatere și scurgere le-am făcut rapid, pentru a nu se răci și a nu se pierde
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
am pus oala la fiert. Fierberea trebuie supravegheată, pentru că plantele, prin fierbere, se ridică și lichidul poate deversa din vas. După ce începe să clocotească, se apasă plantele înapoi în apă și se reglează flacăra mai mică, pentru a fierbe în clocote mici, o durată de 30 de minute. După fierbere, am turnat totul într-un lighean și am completat cu apă rece, până la realizarea temperaturii peste 37 o Celsius (egală cu temperatura corpului uman). Cantitatea de apă rece adăugată, se apreciază
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]