1,118 matches
-
în anul 1333, sub numele de "Karasow"; urmează apoi alte atestări, în care apare menționată sub denumiri asemănătoare, în forme mai mult sau mai puțin modificate, în funcție de administrația sub care s-au făcut ("Nog Carassou" și "Kyskarassou" - 1358, conduse de cneazul Bozorad, "Krassowcz" - 1535, "Crassowcz" - 1550, "Crasso" - 1597, "Karasevo" - 1690-1700, "Karasova" - 1717, etc). Datorită poziției sale strategice și a cetății din imediata ei vecinătate, Carașova a fost, în trecut, un important centru administrativ, politic și religios. În anul 1333 în Carașova
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]
-
regiuni chineze din est. În 1221, a înfrânt oștirea lui Gelal ed-Din, fiul sultanului din Horezm, căzut în bătăliile de la Marea Caspică. În 1223, armata mongola, condusă de Sübedei (sau Subotai), avansează ajungând în Ucraina și înving oastea aliata a cnezilor ruși în Bătălia de la Râul Kalka, deși aceasta oaste avea superioritate numerică față de cea mongola. În 1224-1225, Ginghis s-a reîntors în Mongolia și a condus o expediție de pedepsire a tunguzilor (națiunile din Manciuria). În urmă călătoriei sale pline
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
descris în mai multe opere literare acest râu. Potrivit românului Nicoară Potcoava (1952), „nu departe e locul unde puhoiul Sucevii intra că un paloș de stecla în apă domoala a Șiretului” și-a clădit o curte boiereasca cu turn bogatul cneaz Iurg Litean, negustor la Liov. Acolo a poposit într-o noapte de toamnă, după o vânătoare, domnul Ștefăniță Vodă (1517-1528) și s-a iubit cu jupâneasa Calomfira, soția cneazului, cu care a avut un copil: pe viitorul voievod Ion Vodă
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
a Șiretului” și-a clădit o curte boiereasca cu turn bogatul cneaz Iurg Litean, negustor la Liov. Acolo a poposit într-o noapte de toamnă, după o vânătoare, domnul Ștefăniță Vodă (1517-1528) și s-a iubit cu jupâneasa Calomfira, soția cneazului, cu care a avut un copil: pe viitorul voievod Ion Vodă cel Viteaz. Scriitorul descrie astfel acest râu: "„Erau locurile acelea din preajma curții lui Iurg Litean nu numai că o vedenie fericită. În oglindă sura a Șiretului își plecau creștetele
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
câteva veacuri obiceiul de a-și alege ca apărători șefi barbari războinici” ("Criticilor mei", p. 79). Însă, de câte ori este menționată “legea românilor” (Lex Valachorum), atât în Croația cât și în Polonia, se precizează că ei, românii, aveau să-și aleagă cnezi din rândurile lor, contrazicând cu ușurință această teorie. Era în dreptul cutumiar românesc ca românii să își aleagă cnezii din rândurile lor, nu dintre străini. Însăși felul în care numele bunicilor, părinților sau unchilor se dădeau nepoților cu consecvență timp de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
este menționată “legea românilor” (Lex Valachorum), atât în Croația cât și în Polonia, se precizează că ei, românii, aveau să-și aleagă cnezi din rândurile lor, contrazicând cu ușurință această teorie. Era în dreptul cutumiar românesc ca românii să își aleagă cnezii din rândurile lor, nu dintre străini. Însăși felul în care numele bunicilor, părinților sau unchilor se dădeau nepoților cu consecvență timp de sute de ani infirmă originea numelui cuman. La fel, studiul genetic la nivel european relevă o prezență de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
oficială, ca și Basarab I. Mai trebuie ținut cont și de faptul că românii utilizau prenume de origini variate pentru copiii lor. Nu știu pe ce autoritate se baza Raszonyi, urmat de Neagu Djuvara, când scria ca „în niciun caz cnezii și voievozii slavo-români și creștini nu și-ar fi botezat copiii cu asemenea nume” turcești, tătărești etc. (De unde o fi știind el acest detaliu de care nu vorbește niciun document?). Este foarte adevărat că nu le dădeau aceste nume la
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
maritime. Trebuie spus că, pentru scurtă vreme, Loviștea a fost cedată contelui Sas Conrad. Societatea Țării Românești se împărțea în principal în două clase, cea de jos a țăranilor (în majoritate liberi) și cea de sus a boierilor, juzilor și cnezilor. Țărănimea era principala furnizoare de impozit; de asemenea ea constituia corpul principal al oastei celei mari. Vechii juzi și cnezi rămăseseră la stadiul de conducători locali sau slujbași domnești, în vreme ce boierimea era nou alcătuită din marii proprietari de pământuri, nu
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
principal în două clase, cea de jos a țăranilor (în majoritate liberi) și cea de sus a boierilor, juzilor și cnezilor. Țărănimea era principala furnizoare de impozit; de asemenea ea constituia corpul principal al oastei celei mari. Vechii juzi și cnezi rămăseseră la stadiul de conducători locali sau slujbași domnești, în vreme ce boierimea era nou alcătuită din marii proprietari de pământuri, nu atât de primejdioasă pentru autoritatea domnului cât valoroasă în cazul confruntărilor armate. Boierii se vor concentra în jurul unei puteri centrale
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
, comuna Coroieni, județul Maramureș datează din anul 1706. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice, . Satul Drăghia este atestat documentar din 1541 avându-și numele de la cneazul întemeietor Drag. Biserica veche cu hramul „Sfinții Arhangheli”, situată în partea de nord a satului în locul numit „Țintirim”, a fost construită din contribuția credincioșilor în anul 1706, după cum reiese din inscripția de pe bârna peretului din stânga ușii de la intrarea în biserică
Biserica de lemn din Drăghia () [Corola-website/Science/316046_a_317375]
-
1032 - 1075) a fost regină consort a Franței ca soție a regelui Henric I al Franței și regentă pentru fiul ei, Filip I al Franței. a fost a treia din cei patru copii ai lui Iaroslav I cel Înțelept, Mare Cneaz al Kievului, și a soției acestuia, Ingegerd Olofsdotter a Suediei. Anna a crescut la curtea regală primid o educație aleasă, încă de mică cunoscând limba greacă și latina. La 19 mai 1051, la catedrala Reims, ea s-a căsătorit cu
Anna de Kiev () [Corola-website/Science/311648_a_312977]
-
s-a confirmat. Fosta principesă germană ajunsă pe tronul țarilor și-a manifestat preocuparea pentru extinderea puterii ruse în spațiul carpato-dunărean. Deși proiectul ei de constituire a unui stat moldo-muntean amintind de vechea Dacie și care urma să fie încredințat cneazului său favorit Potiomkin, nu a izbutit din cauza opoziției Imperiului Habsburgic, Rusia a reușit, în urma războiului din 1787-1792, să împingă frontiera ei la Nistrul de jos, urcând-o apoi pe cursul superior al fluviului în urma celei de-a doua împărțiri a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Popescu, Ion 139 Popescu, Ionuț 848 Popescu, Nicu 421-422 Popescu-Tăriceanu, Călin 27, 307-308, 320, 322-323, 325, 327-328, 332, 383, 478-479, 494, 498, 500, 565, 567, 598, 621, 725, 761, 777, 818, 823-824, 829, 836, 844-845 Potemkin, Grigori Aleksandrovici 173 Potiomkin (cneaz) 171 Powell, Colin 817 Prammer, Barbara 52 Preda, Cezar 515 Preda, Cristian 483 Preda, Gabriela 519-520 Prodi, Romano 308, 314 Pușcaș, Vasile 576-582, 641, 779 Pușkin, Aleksandr 173 Putin, Vladimir 524, 628, 749, 796-797, 808, 823 Quayle, Quinton 267 R
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Comuna Sântămăria-Orlea, Hunedoara satul Sânpetru k)82. Biserica reformată, Comuna Sântămăria-Orlea, Hunedoara fostă ortodoxă satul Sântămăria-Orlea k)83. Biserica Adormirea Orașul Călan, satul Strei Hunedoara Maicii Domnului k)84. Biserica Sfântul Gheorghe Orașul Călan, Hunedoara localitatea Streisângeorgiu k)85. Biserica cnezilor Cânde Comuna Râu de Mori, satul Suseni Hunedoara k)86. Biserica domnească Municipiul Iași Iași Sfântul Nicolae k)87. Biserica Mănăstirii Golia Municipiul Iași Iași k)88. Biserica Trei Ierarhi Municipiul Iași Iași k)89. Biserica Sfântul Sava Municipiul Iași
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]
-
E de Munții Gilăului, cu masivul Muntele Mare (1826 m). Este străbătuta de la Vest spre Est, pe o distanță de 7 km, de răul Arieș. Comună Bistra este atestata documentar în anul 1437, sub denumirea de "sat cnezial" condus de cneazul de Bezere. Dar Bistra este una dintre cele mai vechi așezări de pe Valea Arieșului, iar numele ei era cunoscut încă de pe vremea regelui Carol Robert de Anjou. În secolul al XV-lea, Bistra aparținea, din punct de vedere administrativ, Capitulului
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
reprezentanții Rusiei, care prindea puteri.. Mitropolitul de Moscova -în același timp, cardinal al curiei romane-grecul Isidor, șeful delegației ruse, singurul dintre moscoviți care semnase carta unirii, la întoarcerea sa la Moscova a fost băgat, drept pedeapsă, la închisoare de către marele cneaz Vasilii II. La 6 iulie 1439 s-a petrecut un act, la care papii nici nu puteau visa, cu trei-patru sute de ani în urmă: basileul Imperiului romeilor a îngenuncheat, în public, în fața vicarului Sfântului Petru și i-a sărutat
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
Moisei a fost averea unor nobili din Săliște, Vișeu și din alte comune, dobândit ca rezultat al luptelor duse în războaie. Din aceleași diplome rezultă că au avut loc conflicte între obști și juzii locali, pe de o parte, și cnezii de vale, familia Dolhenilor, străină de Maramureș, pentru posedarea localității. Regalitatea ungară a decis aceste conflicte în favoarea uneia sau alteia dintre părți, urmărind permanent subminarea drepturilor de proprietate a obștilor și a fruntașilor locali, pregătind terenul pentru cotropirea definitivă a
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
-lea, mergând la Borșa. Regele Ferdinand a trecut prin Moisei, la 21 iulie 1923, privind cu ochiul său de botanist masivul Pietrosul și celelalte împrejurimi. Academicianul Ștefan Pascu arată că Moiseiul a avut conducător un voievod. Dacă voievodul era șeful cnejilor, înseamnă că un moiseian vrednic a fost ales voievod peste cnejii din Moisei sau pe mai multe sate. Mihai, fiul voievodului Ștefan de Dolha, în 1450 se judecă cu cnejii din Săliștea de Sus pentru satul Moisei. Simion Szaplonczay scria
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
21 iulie 1923, privind cu ochiul său de botanist masivul Pietrosul și celelalte împrejurimi. Academicianul Ștefan Pascu arată că Moiseiul a avut conducător un voievod. Dacă voievodul era șeful cnejilor, înseamnă că un moiseian vrednic a fost ales voievod peste cnejii din Moisei sau pe mai multe sate. Mihai, fiul voievodului Ștefan de Dolha, în 1450 se judecă cu cnejii din Săliștea de Sus pentru satul Moisei. Simion Szaplonczay scria bistrițenilor din Moisei, la 3 iunie 1658, întrebându-i ce nădejde
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
Moiseiul a avut conducător un voievod. Dacă voievodul era șeful cnejilor, înseamnă că un moiseian vrednic a fost ales voievod peste cnejii din Moisei sau pe mai multe sate. Mihai, fiul voievodului Ștefan de Dolha, în 1450 se judecă cu cnejii din Săliștea de Sus pentru satul Moisei. Simion Szaplonczay scria bistrițenilor din Moisei, la 3 iunie 1658, întrebându-i ce nădejde putea lega de sfânta pace și că poartă frică de hoțiile de la marginea Moldovei și Poloniei. În anul 1700
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
mare parte a românilor ardeleni să treacă în Țara Moldovei și în Țara Românească. Din această cauză, Bogdan, Voievodul de Maramureș, cu o mare parte a populației din voievodatul său, a trecut munții în Țara Moldovei, unde oamenii locului și cnezii lor l-au ales Voievod al Țării, după ce l-au alungat pe Balc, urmașul lui Dragoș, un supus fidel al regelui maghiar. Iată cum consemnează documentele acelor vremuri lupta necurmată purtată de românii moldoveni împotriva maghiarilor, pentru apărarea credinței lor
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
țin o sabie În mână. Ne-am unit cu oastea lui Iancu, voievodul Transilvaniei. De la Dunăre până aproape de locul În care ne aflăm, am dus opt bătălii. Toate câștigate. Mai visam Încă la refacerea regatului Serbiei, așa cum a fost sub cneazul Lazăr, Înainte de Kosovo Polje. Atunci, În săptămânile acelea de război, am văzut Apărătorii. Nu erau mulți, poate trei sute, poate cinci sute. Nu intrau În luptă decât arareori, atunci când se arunca la atac chiar voievodul Iancu... Haiducii așezați lângă foc ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din 1941). Orientarea către sonet devine aproape exclusivă în ultimele cărți tipărite, Cântec pentru Prometeu (1969) și Marea aurărie (1975). S. și-a conturat târziu o identitate lirică, după experiența scrisului ocazional, adunat în două volume de „poeme de război”, Cneaz peste furtuni (1942) și Marele salt (1943), în care versurile rămân discursive, declarative, de un patetism zgomotos și grandilocvent, vădind o experiență insuficient interiorizată. „Baladele de război”, deseori simple versificări, stau sub înrâurirea poeziei pe aceeași temă a lui Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
parte, în pagini de reviste. Menționate în diverse publicații, volumele Fântâni arteziene (1934), Noi, milioanele (1946) și Scurt tratat politic (1946) nu se găsesc în biblioteci. SCRIERI: Boema, Ploiești, 1938; Epigrame, Ploiești, 1938; Epigrame, [Ploiești], 1941; Poante bahice, [Ploiești], 1941; Cneaz peste furtuni, București, 1942; Marele salt, [Ploiești], 1943; Cântec pentru Prometeu, București, 1969; Marea aurărie, București, 1975. Repere bibliografice: Niculae Manolescu, „Boema”, „Gânduri și rânduri”, 1938, 8-10; „Boema”, VRA, 1938, 545; „Boema”, „Deșteptarea României” (Ploiești), 1938, 23; Șt. Al. [Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Cântec pentru Prometeu, București, 1969; Marea aurărie, București, 1975. Repere bibliografice: Niculae Manolescu, „Boema”, „Gânduri și rânduri”, 1938, 8-10; „Boema”, VRA, 1938, 545; „Boema”, „Deșteptarea României” (Ploiești), 1938, 23; Șt. Al. [Ștefan Alexiu], „Epigrame”, „Școala Prahovei”, 1942, 3-4; Ștefan Alexiu, „Cneaz peste furtuni”, „Școala Prahovei”, 1942, 5-6; Mihai Niculescu, „Cneaz peste furtuni”, UVR, 1942, 20; Ion Șiugariu, „Cneaz peste furtuni”, RFR, 1942, 9; Dimitrie Chiriac, Un exponent al culturii și eroismului prahovean: Leonida Secrețeanu, „Tribuna” (Ploiești), 1942, 154; Mihail Chirnoagă, „Marele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]