631 matches
-
domnule profesor? Nu, nu explica, întrebarea a fost, n-ai înțeles asta, retorică. Vreau să spun că ai abuzat de pasiunea dumitale. Te-ai apucat să împarți o dreptate fictivă. De fapt, n-ai avut curajul să te lupți cu cobrele adevărate și te-ai luptat mereu cu propria dumitale umbră, luînd-o drept cobră cum am mai zis. Asta au fost procesele dumitale. Nu vreau să te jignesc asemănîndu-te cu îmblînzitorii. Vreau numai să te fac să-nțelegi că le-ai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vreau să spun că ai abuzat de pasiunea dumitale. Te-ai apucat să împarți o dreptate fictivă. De fapt, n-ai avut curajul să te lupți cu cobrele adevărate și te-ai luptat mereu cu propria dumitale umbră, luînd-o drept cobră cum am mai zis. Asta au fost procesele dumitale. Nu vreau să te jignesc asemănîndu-te cu îmblînzitorii. Vreau numai să te fac să-nțelegi că le-ai ușurat efortul de a te transforma într-o victimă. Te-ai închis în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să se zbată. Și dacă se lovește de cobre adevărate, fuge acasă, zăvorește ușa și, de teamă, se mușcă singură în oglindă. Aud vântul și mă gândesc că, totuși, nimeni n-a murit vreodată aici. Nu se vede nici un mormânt în jurul gării. Am fi noi primii... Dar, firește, ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pustiul a adunat în mine toxine pe care nu le pot elimina decât vorbind... Și chiar mă întreb uneori dacă destinul meu nu s-a născut din cuvinte. Eu însumi par produsul cuvintelor mele... Nu remarcați? Pădurea, peronul, gara, mlaștina, cobra... Numai cuvinte. Mă mișc, am impresia, într-o lume de cuvinte care mă înfășoară cu tentaculele lor... Oare și tristețea, domnilor, să fie un simplu cuvînt?... Deșertul nu. Deșertul e o realitate. L-am văzut cu ochii mei și chiar dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zece porunci la un loc. Privește și treci! Altfel n-aș mai avea curajul nici să plec, nici să rămân. Nu mai am timp de nuanțe acum. Vă spun, deci, fără ocoluri că mi-e frică. Asta înseamnă că duc cobra cu mine. Se va culca alături de mine, ca o umbră, în deșert și când voi deschide ochii se va legăna amenințând să mă muște. Îmi e, într-adevăr, frică, domnilor. Nu, nu că o să mor de sete în deșert. Voi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apără amintirile, dar în deșert voi fi singur cu această fiară, își va ridica botul umed și dezgustător de care mi-e greață. Iar deșertul o să-mi șoptească perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar mai trebui să lupte, căci melodia s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai trebui să lupte, căci melodia s-ar înfășura ea ca un laț la gâtul lui Dumnezeu, sugrumîndu-l. Și voi cânta, poate, astfel până ce voi uita totul. Atunci nu-mi va mai fi frică. Voi întinde mâna și voi vîrî cobra în sân. Acum vă pot spune, în sfârșit, adevăratul scop al confesiunii mele: dacă mă veți vedea vreodată la un colț de stradă cu un fluier în mână cântând unei cobre, să știți ce s-a întîmplat; nu eu am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai fi frică. Voi întinde mâna și voi vîrî cobra în sân. Acum vă pot spune, în sfârșit, adevăratul scop al confesiunii mele: dacă mă veți vedea vreodată la un colț de stradă cu un fluier în mână cântând unei cobre, să știți ce s-a întîmplat; nu eu am vrut, domnilor; eu am visat să rămân om și m-am luptat cât am putut. Nu-i așa că sânt încă om dacă mi-e frică? Îmblânzitorii par bântuiți uneori de reverii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
somnolența lor ciudată nu spun un cuvânt. Singura mea șansă de a vorbi e acum. După aceea s-ar putea ca pustiul să-mi pecetluiască pentru totdeauna gura și nimeni n-ar mai ști cum am ajuns să duc o cobră în sân. Ah, mă scutur de silă numai la gândul ăsta. Dacă voi avea nenorocul să se întîmple așa, să nu mă disprețuiți prea mult. Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aștept, prin urmare, de la dumneavoastră un verdict. Îmi cunosc singur și vinovățiile și dreptatea. Am vrut numai să vă previn, să nu mă judecați greșit dacă va trebui să-mi aruncați și mie o monedă, temîndu-vă să nu vă muște cobra. Am vrut să știți cum s-au întîmplat toate. Poate că atunci o să simțiți pentru mine acea milă tragică de care v-am vorbit. Plec, domnilor. Doamne, apără-mă de mine însumi. (1981)
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
astfel de câini nu apucă o vârstă înaintată. Dacă supraviețuiau până la vârsta de șapte sau opt ani, reacțiile li se încetineau, iar balanța înclina, pe nesimțite, în favoarea șarpelui. În cele din urmă, câinele domnului J.L.B. Matekoni a căzut victimă unei cobre și a murit la câteva minute după ce a fost mușcat. Nu a mai găsit un alt câine care să-l înlocuiască, dar acum... Ei bine, asta nu era decât o altă variantă posibilă. Ar putea să cumpere un câine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Singură în casa ei din Zebra Drive, Mma Ramotswe se trezi, cum i se întâmpla adesea, cu noaptea în cap, la ora la care orașul era cu desăvârșire tăcut; ora de maxim pericol pentru șobolani și alte animale mici, fiindcă cobrele și șerpii mamba ieșeau la vânătoare pe nesimțite. Avusese dintotdeauna probleme cu somnul, dar încetase să-și mai facă griji din cauza asta. Nu stătea niciodată trează mai mult de aproximativ o oră și, de vreme ce se băga în pat devreme, reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o grădină privată: doi tineri care beau pentru succesul la examenele de la facultate fuseseră mușcați și duși la spitalul din localitate, cu urme de dinți de maimuță pe brațe. Mușcătura unei maimuțe se poate dovedi la fel de periculoasă ca mușcătura unei cobre, prin aceea că maimuțele sunt deseori purtătoare de rabie, care poate, desigur, fi la fel de letală ca veninul de șarpe. Turbarea este una dintre cele mai grave afecțiuni pe care o doamnă sau un domn le poate contracta. E mai frecventă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
binevoitor al mamei ei, privirea serioasă și rezervat aprobatoare a tatălui. Și deodată, fără să se înțeleagă vreodată de ce, considerând că în memoria olarilor nu se păstra amintirea nici unei întâmplări asemănătoare, o flacără subțire, rapidă și sinuoasă ca limba unei cobre, țâșni șuierând din gura vetrei și mușcă cu cruzime mâna băiatului, apropiată, inocentă, neștiutoare. Atunci s-a născut surda antipatie pe care familia Gacho a început s-o nutrească față de Algori, nu doar incalificabil de neatenți și de iresponsabili, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Semn Pe zidul din fața mea cresc flori, în spate, coloana infinitului; este zidul dăruit de Dumnezeu să mă ferească de rele. Dimineața le stropesc cu aghiazmă și niciun dăunător nu se poate apropia. Dincolo de zid se află o crescătorie de cobre care colcăie și sâsâie pe lângă zid, dar nici ele nu reușesc să pătrundă fiindcă tot zidul este stropit cu mir... Mă uit la cer. Mi se trimite un semn:răbdare, fiica mea, răbdare! Meditație Tentaculele lingușelilor nasc caracatițe; șarpele crescut
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lui, împreună cu consilierii și cu tânăra secretară, indecent de retrasă în atari situații de cod roșu, precauție preluată și de întreg staff-ul Consiliului Județean, dispăruseră. Se auzea comandantul Celulei de Criză urându-le prin stație petrecere frumoasă. Patru elicoptere Cobra au deversat trupe de soldați de la unitățile militare din Galați și Constanța. Un dirijabil a basculat frânghii pe care s-au scurs 1.572 de mascați de la Trupele Speciale Buzău. O farfurie zburătoare, după ce a făcut semnul lui Zorro pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după cum spune inscripția de la Iu-nit Ten-tor. Și trebuie să știi că, dintre cele patruzeci și patru de cărți de Înțelepciune, două sunt închinate melodiilor marelui Rit. În fine, mai-marele preoților aduce o cysta de aur, și tu vezi că o cobră de aur stă încolăcită pe capac, pentru că Isis este înțelepciunea care îmblânzește istețimea. Dar cysta e goală, deoarece conține Ideea de divinitate, care nu are formă, nici chip, nici granițe. Cortegiul cu torțe ajunge la corăbii. Pe Me-se-ket vor urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se încolăciseră în jurul picioarelor. A sărit înapoi în barcă, urlând, dar a căzut imediat cu fața în jos și n-a mai suflat. I-au dus trupul la templu; am văzut picioarele rănite de zeci de mușcături - am recunoscut dinții cobrei regale sacre. Apoi le sugeră să dea ocol insulei, iar marinarii vâsliră în tăcere, fără să se apropie de ea. — Se spune că apartamentul reginei s-ar afla acolo. Ceruseră niște încăperi în care nimeni să nu fi iubit înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-o aducă pe Cleopatra în lanțuri în fața poporului, la Roma. A chemat un pictor faimos din Alexandria, care cunoscuse frumusețea reginei și strălucirea palatului ei, și i-a poruncit să picteze momentul când ea apăsa pe sânul ei gol cobra regală. Pictorul l-a pictat, și mi s-a spus că plângea pe când picta. Pictura a fost trimisă apoi la Roma. — Nu mai există, spuse Germanicus imprudent. Știu că, după ce a expus-o în timpul triumphus-ului său, Augustus a distrus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care erau expuse prăzile de aur strălucitor: statui de zei, lei, sfincși și șoimi, candelabre, vase. Mulțimea părea îmbătată de vederea lui. Apoi, deodată, o pictură enormă cu regina din Aegyptus în patul ei, aproape goală, oferindu-și sânul cobrei. Strigătele mulțimii au încetat când au văzut pictura aceea înaintând. Dar după imaginea reginei moarte au venit prizonierii vii, fiii ei și ai tatălui meu. Tot drumul mulțimea a continuat să profereze insulte la adresa copiilor acelora și, în ciuda gărzilor, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
purtase numele mistic Iunit Tentor. Zidurile exterioare erau acoperite de basoreliefuri enorme. Cleopatra, ultima regină, se afla acolo, împreună cu fiul său Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în suflet pianul cu coadă lângă șemineu marie nebuna scrijelește cu emfază pe sânii lăsați cuvintele letrismul monocromismul spațialismul arta brută cobra zen 49 dau al set atenție se închid ușile de piatră arabii învață alfabetul ebraic și profeții zâmbesc ironic atenție urmează stația anii cinzeci cu peronul pe partea dreaptă bariera este ridicată și deținuții aleargă fericiți spre gulag îmi dă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise un călător pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă rostită În șoaptă, alcătuită din sunete și din cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]