636 matches
-
robuste Seule a l'éternité. Le buste Survit à la cité. (Th. Gautier) La Curtea cu Juri o martoră, nevasta unui cantonist de cale ferată.. Foarte intimidată de decorul și mulțimea din juru-i; tulburarea ei se traduce în mișcări de cochetărie, în gesturi rotunde cu palmele întoarse în amforă spre umăr și bărbie, parcă ar face bezele președintelui, în ondulări lascive ale corpului etc. Are 35 de ani și n-a fost femeie urâtă Cantonierul Malamida. 1926 [CURTEA CU JURI]* 25
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bagă în seamă demagogia, spre a nu mai vorbi de izbitorul său semidoctism, formând în juru-i o stânjenitoare gardă. Frunți socotite a ilustra noblețea intelighenției s-au plecat în fața unei supreme autorități improvizate ca vai de ea. Să fie o cochetărie a unei "aristocrații" cu plebea, o aventură pe care aceasta și-o dorește cu mediul "de jos"? Ar fi o explicație, dar nu ne dăm seama cât de plauzibilă când se aude de niscaiva interese pecuniare și de distribuția unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o bancă la șosea. Dar deunăzi, plimbându-mi melancolia acestui În ceput de primăvară prin Cimitirul Bellu, ca În tinerețile noas tre romanțioase, cu decoruri adecvate de cavouri mucede, cruci gârbove de bătrâneți și sălcii plângătoare, după ce privisem la resturile cochetăriei, câțiva piepteni și mărgele, ale unei cu coane prestigioase de acum treizeci de ani, dez gropată ca să-i facă loc ginerelui, Încă tânăr, al octogenarului meu profesor C. Rădulescu Motru, am nimerit Întâmplător la mormântul lui Urmuz și al familiei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nevastă după măsura cunoscută a capului, fără măcar s-o Încerce În oglindă; cu mustățile lăsate În jos, „pe oală“, completând trăsăturile lui vag mongoloide, tura nice, ce aduceau cu ale lui G. Clemenceau, cu o indiferență totală pentru orice cochetărie masculină. Credeți că astea n-au cumva vreun raport cu psihologia omului? N-am purtat În viața mea haine negre decât la nuntă și pe cele păstrate acum pentru Înmor mântarea mea. De aia, se vede, nici cerul gurii nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În postul de casie riță la „Plosca de aur“, vechiul magazin cu pânzeturi din Bără ție. Nu ea era cea mai plăcută dintre surori; iar cele trei nașteri din căsnicia ei cu Bucuța o obosiseră curând de tot. Disprețuind orice cochetărie sau chiar numai grija pentru cum este datoria unei femei să se Înfățișeze lumii, sau chiar celora ai ei sau mai de aproape, Eufimia ne descuraja pe toți prietenii cu acea continență austeră și amară, proprie fiziono miei ingrate și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atras spre persoane mai tinere și slabe ca sănătate, slăbiciu nea lor trezind În tine latura simpatică a firii tale drăgăstoase.“ Erau așa de slabe aceste iubite ale mele, că unele se refuzau - și nu chiar din pudoare sau din cochetărie, ci dându-și seama de paupera lor fiziologie - atingerilor noastre lu mești, uimite, pe bună dreptate, că cineva ar putea râvni la un trup ca al lor, cu atât de anemice posibilități nu amoroase, dar de viabilitate. Iar alura lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bordel, iar ziua „acăță rătoare“, cu Înaltă școală de captație, prin centrul ora șului, unde apărea Într-un fals mare doliu (cine-o fi Învățat-o?), Înaltă, subțire, cu aere distante, dar de o subtilă și nespus de ațâță toare cochetărie pentru noi, proștii de bărbați. Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse, ar fi cân tat-o marele poet al Florilor Răului. Cum și acea lilială apariție nocturnă, marchiză de porțelan, autentic „Înger căzut“ lamartinian, pe numele ei de guerre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază de lume. Iar medicul lipsea. Tatei chiar i-a convenit situația: s-a înscris pe o listă, mai curând de trei ceasuri nu-i venea rândul, și a plecat prin oraș. Venirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
m-a durut un pic, dar totodată mi-a făcut enorm de bine... În fond, n-ai făcut decât să răspunzi rugăminții mele: de a-mi spune adevărul cu privire la ceea ce găseai rău în mine. Nu ți-o cerusem nici din cochetărie, nici din capriciu, ci pentru că adeseori îmi este lehamite de mine însumi, pentru că vreau să devin mai bun și pentru că nu există nimeni care să mă poată ajuta în treaba aceasta în afară de tine... Această dorință de a fi mai bun
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
angelicus atât prin erudiție filozofică, cât și prin anumite experiențe existențiale. În momentul acela, de pildă, avea domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel atât din cauza trecutului său moșieresc, cât mai cu seamă datorită devoțiunii față de profesorul Nae Ionescu și a unei anumite cochetării ideologice cu mișcarea legionară. Lucru rile nu erau tocmai grave, dovadă că nu era la pușcărie și că putea să-și permită destul de frecvente escapade la București, sub pretextul tratamentelor dentare... și, ori de câte ori venea în capitală, nu pregeta să țină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmi dădu și mie să citesc Mathesis ori bucuriile simple, singura lucrare apărută până atunci a maestrului. și trebuie să recunosc că am fost atât de fermecat, încât am copiat-o de mână aproape în întregime. Singura mea rezervă rămânea cochetăria cu legionarismul. Cum fusese posibil? E drept că experiența mea personală în această privință se reducea aproape la zero... Îmi amintesc doar primele contacte cu presa din anul 1934, când nu aveam decât opt ani, în legătură cu asasinarea lui I.G. Duca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
culoare, bijuterii moderne și pline de viață. Cu un detaliu esențial: fularul islamic riguros pe care îl poartă pe cap, aproape până la limita sprîncenelor trase cu khol negru, care-i pune în evidență ochii și mai negri. Mondializarea? Păstrarea tradițiilor ? Cochetăria feminină în fața rigorii islamiste ? O formă de concesie în fața modernității ? Toate la un loc ? Emisiune franțuzească (TF1) dedicată strângerii de fonduri și sensibilizării (cuvânt foarte la modă acum) publicului în vederea strângerii de fonduri pentru victimele tsunami-ului din Asia. Un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Literatura apuseană decadentă mai izbutește încă să ademenească unele spirite - nu destul de ferme, sau nu destul de adânci - cu gratuitatea care dă ideea unei false libertăți. Socialismul însă nu se poate construi cu jumătăți de măsură, cu șovăieli pe drum, cu cochetării.“ (Gazeta literară, 10 iulie 1958) Lucia Demetrius mereu la datoria slugărniciei (nota V. I.) „China are nevoie de liniște pentru marea operă pe care o săvârșește, și noi, cei ce credem în dreptul la fericire al tuturor popoarelor, noi, cei ce
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
două-trei ture până în piața Lahovary, care se chema de fapt Bălcescu și care era mai aproape, doar ca să nu se încarce cu alte plase sau coșuri și să-și strice fazonul. Cărăușeala femeilor care nu voiau să-și piardă nicicum cochetăria a fost mult ușurată, cam tot în aceeași perioadă, de plăscioarele colorate, cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele se spunea cu un fel de religiozitate că ar fi făcute din Fibre Sintetice. Se strângeau ghem și se îndesau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ciorchine pe scări, ușile nu se puteau închide niciodată. Va trebui să mărșăluim pe jos, pe viscol și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă cochetărie mă împiedică să adopt soluția. Doar babele și moșii fac asta. Chiar dacă îmi cârpesc lenjeria și ciorapii (nu-i pot înlocui fiindcă nu se găsesc), la suprafață tot îmi pasă cum arăt. Uneori, îmi pun și mărgele. 5 decembrie Și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu fiecare zi ce trece și nu pentru că nu mă înspăimântă transformarea ei într-un jalnic obiect sexual, în societatea noastră avidă de plăceri... Dar să nuanțăm un pic: între cele două extreme, e loc destul pentru câteva gesturi de cochetărie. Cum nu eram deloc conștiente de marele câștig pe care îl reprezenta dispariția a ceea ce noi numeam stupid „feminitate“, încercam din răsputeri să fim frumoase. Și asta însemna, în această ordine “în orice caz, pentru mine“: să mă spăl și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în uniformă, iar pe sub uniformă, cinci luni din nouă, cu pantaloni (pentru că mă încăpățânam să port ciorapi, oricât de groși, dar ciorapi, îi ofeream deseori doamnei M. delicioasa plăcere a unor antologice sesiuni de pedepsire publică a cumplitului delict de cochetărie; să zicem că mă dau mare, de fapt nu era mare scofală, aveam fixuri de adolescentină prost îmbrăcată, că așa mi-erau gusturile și așa erau vremurile). Însăși, doamna M. avea reputația unei femei foarte elegante: avea patruzeci și ceva
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fi avut, ar fi fost mai mare rușine să facem atâta bâlci într-un mijloc de transport în comun. În orice caz, mama n-ar fi vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe atunci, păstra un simț al cochetăriei destul de neînțeles pentru mine. Deși nu mergea nicăieri, o chema pe tanti Emilia, o coafeză ieșită la pensie, cu degete contorsionate de reumatism, să o vopsească sau să-i facă permanent cam o dată la două luni. Și moftul cu Băile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la ultimul Revelion de dinaintea bolii. În cugetul meu, mă simțeam împăcată cu acest schimb. Deși eram conștientă de lipsa lor de valoare materială, aceste lucruri meritau să fie considerate bunuri de preț, numai prin atașamentul meu sentimental față de tot arsenalul cochetăriei mamei. Aș fi dat orice să o fac pe Mioara să plece, imediat după tranzacție. Ea se uita mereu la mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
citim pe Aristofan, vom afla că femeile ateniene nu arătau cum ni le propun siluetele de pe friza Parthenonului; marmura a păstrat chipuri de o nobilă simplitate, În vreme ce, În realitate, se pare că atenienele nu disprețuiau deloc, dimpotrivă, un gen de cochetărie mai puțin adecvată imaginii noastre despre gustul elin, vopsindu-și părul În galben și colorîndu-și obrajii În roșu. Însă n-are sens să neg ceea ce Îmi propune marea, În numele faptului că Afrodita n-a existat. În timpul lui Fidias, tipul artistic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vezi de tine dietă care țineai până acum, căci legumele îți vor face mult bine, nu te lasă influențat de mama cu câte ceva bun”, p. 22). Cum părinții nu-l pot vedea și admira, fiul le descrie vestimentația, cu ușoară cochetărie filiala: „umblu îmbrăcat impecabil, păcat că nu mă vedeți, stârnesc dragostea fetelor” (p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă, ansamblul admirabil, păcat că nu m-ai
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să se convingă că nu-i prea răvășită, apoi iese, parcă mai înviorată. Să te conduc pînă la lift, îmi spune, apoi deschide ușa, iese și se întoarce spre mine, rîzînd ușor: M-am spălat pe față nu atît din cochetărie, cît mai mult pentru a-mi alunga gîndurile... E-o învălmășeală în capul meu!... Ajungem în fața liftului și ne oprim, ocolindu-ne privirea, conștienți că mai avem să ne spunem cîte ceva. Întind mîna și apăs pe butonul de apel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
domina totul, în ciuda bietelor lor rochii pătate, greșit în cheiate și de o curățenie îndo ielnică. Nu știu prin ce stranie asociație de idei îmi vine în minte pen siunea Vauquer a lui Moș Goriot. Nici un fel de grijă pentru cochetăria feminină. Pica povestește ca o bătrână doamnă. Iar când și-a făcut apariția și Lily, smochinită, dar cu rată, având gesturile și râsul tatălui ei, tabloul a fost com plet: vechiul tablou, reflectat într-o oglindă venețiană spartă și acoperită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obstrucționați. Dar temerile noastre au fost inutile deoarece am trecut dintr-o țară în alta „ca prin brânză” cum se spune. Am ajuns la Cremona - Italia, pe la 20.30 și am poposit într-un camping, de data aceasta lipsit de cochetăria cu care ne obișnuiserăm. Ca să nu deschidem cortul, am luat o rulotă, pe malul fluviului Po. Dar oboseala a fost atât de mare, încât am adormit ca niște cosași după o zi de muncă. Dimineața ne-am văzut cu Mădălina
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
într-adevăr a rămas - pentru toată viața. Deși atunci când divorțase era încă tânără, de treizeci și ceva de ani, drăguță, fină. Într-o seară (locuia, temporar, la noi), la culcare - se afla deja în pat - mi-a spus cu acea cochetărie amuzat-amenințătoare de care femeile fac, uneori, uz în relațiile cu copiii: „nu vrei să dormi cu mine?” Am înțeles „aluzia” și m-am rușinat. Tanti Tony nu numai că nu a mai vrut să se mărite, dar nici n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]