678 matches
-
că eram apropiați ca vârstă, iar ea a văzut în mine pe tânărul care-i poate fi aproape de suflet. Eu nu știu dacă am sedus-o, dar ea m-a prins într-o vrajă, precum viermele de mătase își țese coconul în care se va transforma. La început, ne-am împrietenit, apoi la vârsta adolescentă s-a declanșat acel sentiment al iubirii pure, neîncărcat de doruri și patimi trupești. Chiar după vreo două săptămâni, stăteam alături pe o bancă din apropierea locului
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in viu", care se curăță și se albesc în foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
modestă, în visul canin al lui Milou - un os uriaș își făcea apariția din pământ, iar vocea sa omenească îl îmbia pe cățel să se apropie de el. În vis fiind, Haddock și Milou erau amândoi ocrotiți ca într-un cocon de sunete și mirosuri familiare. Capitolul 4, în care se recapitulează datele unei evadări și se urmărește traseul unui submarin Ceea ce nici Tintin și nici prietenii săi nu bănuiau era că spre aceeași destinație se îndrepta, în adânc de ocean
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tulburate de patimi și cariate de taine. În acest colț de Spanie pe care poate avea să nu îl mai abandoneze spre a ieși către ocean, Corto era înconjurat de visele sale și adeseori fumul viselor îl înconjura ca un cocon. Cine știe, în cele din urmă Călugărul își va fi găsit și el liniștea. Poate în apropierea insulelor unde au coborât pentru a căuta refugiu și sigu ranță marinarii revoltați de pe Bounty. Cine știe... Gându rile lui Corto se aliniau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În ciuda acestui fapt, sentimentul de teamă de care era stăpânit creștea pe măsură ce pașii săi Înaintau pe coridor. Masa, scaunele, șifonierul, frigiderul, aragazul, mașina de spălat și patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
televizorului, și tot ce primești e o șopârlă atât de proastă încât, atunci când menajera mișcă o piatră din loc, șopârla crede că a fost mutată la mai multe mile distanță. Atunci când casa îți devine întreaga lume se numește „închidere în cocon”. Domnul și doamna Keyes - Packer și Evelyn - n-au fost întotdeauna așa. Înainte, cum murea un delfin în plasele pescarilor de ton, cum se repezeau să scrie un cec. Să dea o petrecere. Au organizat un banchet pentru victimele minelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e din aur adevărat. Fiecare încăpere depinde de ce credeți. Înveștmântați în mătăsurile și catifelele ca din povești, acoperiți cu sânge uscat, grupul nostru e negru și se mișcă prin întunecime. În lumina slabă, domnul Whittier probabil pare să plutească în coconul lui de catifea stacojie, legat cu șnur de aur. Încetând să mai fie un personaj, domnul Whittier a devenit recuzită. Păpușa noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de general mercurul termometrelor. De cînd l-am aflat pe Dumnezeu În mine, crescînd ca un prunc, m-a cuprins și febra asta blestemată. De cînd a trosnit Dumnezeu În mine, ca o ramură ruptă, de atunci a spart și coconul febrei. Larva febrei a născut În mine un iepure șchiop pe care ai mei l-au numit mai tîrziu Dumnezeu. Mama mi-a povestit că atunci cînd mă purta În pîntecea auzit o pocnitură ca de os rupt. Nu mai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
spune postelnicul: „Ca noo să ne fie pomeană și să ne scrie în pomelnicul sfintei mănăstiri, să ne pomenească...” „Derept sufletul părinților noștri...Și derept sufletul nostru, anume: Ilie, i Anna, i Alexa, i Anghelina, i Sofia și derept sufletul coconilor noștri, anume: Dragomir, i Nastasia, i Samfira, i Marica soru-ne, i Martha, i Simina, i Anița” - îi iau eu vorba din gură bătrânului. Bătrânul mă ascultă cu lumina bucuriei în ochi. Apoi continuă: „Și la aceasta a noastră bună tocmală
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dânsa și pre feciorul ei, pre Ionașco Bilăi, cum se cade morților”. Și acest zapis s-a făcut de față cu marele logofăt Ghenghea și alți boieri, care spun: „Deci noi, dac-am văzut că i-au dăruit dumisale și coconilor dumisale acele dughene și dumnealui să o grijească cum să cade, noi am făcut acestu zapis al nostru, ca să-i hie de mărturie până-și va faci și derese domnești”. Îl ascult pe bătrân cu interes și îmi amintesc că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fi, dar mai am mult de mers, încă n-am găsit Calea, Calea, ce nebunie, unii o caută mereu, au nevoie de ea, au nevoie de mântuire, caută un sens, fără sens sunt pierduți, alții trăiesc ca niște viermi în coconii lor de mătase, lumea lor e completă și perfectă. Lumea bărbatului meu e cum nu se poate mai completă și mai perfectă, în afara lui nu mai există nimic, nu mai contează nimic, trupul meu este un fel de copac de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu câteva minute înainte să intre profesorul în sală și începea să scrie sau să citească, răspunzând cu un fel de lehamite colegilor care voiau să intre în vorbă cu ea. În cele câteva minute dinaintea cursului părea ca un cocon înfășurat în fire de mătase. Era riscant să o deranjezi. Unul din colegi o curta vârtos. Ea se uita amuzată la el. Într-una din zile, acesta s-a așezat în genunchi în fața băncii și a întrebat-o insistent, spre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
harță și de cele mai multe ori băut. O tratează cu ură și dispreț, ca și cum ea ar fi vinovată că el nu-și mai găsește locul în lume. Încearcă să-i răspundă lui Alex. Dar ce să scrie? Felicitarea lui a spart coconul de mătase în care s-a înfășurat. Nu l-a văzut de aproape zece luni. În acest timp a trecut prin toate suferințele iadului, de milioane de ori și-a spus "gata, s-a terminat", mai bine să moară decât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
erijează în tribunal internațional, mereu va face așa, s-a născut cu acest defect, vrea să controleze pe toată lumea, să răspundă de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să controleze pe toată lumea, să răspundă de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură, acesta se împleticește stânjenit, Silvia dansează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că rămăsese groasă și necinstită veni în trap, în urma tânguirilor lui Nicanor Galan. Kalia mai veghease, în murmur de conspirative boscorodeli, unele victorioase zămisliri de coconi, ale gravidelor ce dezertau din maternitatea instalată operativ, de către noua stăpânire socialistă, în casa părăsită a lui Petrea Păun. Gigel-ciobanul divulgase o inatacabilă constatare a Kaliei, comunicând-o unor tați perpelindu-se în emoțiile facerii dintâi, refugiați profilactic, lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scări...Acum simțea că și ea, la rândul ei, înțelegea cât de îngrozitoare era viața, recunoștea cu tristețe nevoia de a fi singură și, din momentul acestei revelații, începu să petreacă ore întregi sub copacul lui Sampath, închisă într-un cocon intim, în care să lăsa în voia propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Înălțime ai săi, oare aceeași moarte ucide un om care știe că va muri și un cal care nu o va ști niciodată. Și continuă să Întrebe, În ce moment a murit viermele de mătase după ce s-a Închis În cocon și a Încuiat ușa, cum a fost posibil să se nască viața unuia din moartea celuilalt, viața fluturelui din moartea omizii, și să fie unul și același În mod diferit, sau n-a murit viermele de mătase pentru că trăiește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
filozof răspunse, Viermele de mătase n-a murit, fluturele va muri, după ce va depune ouăle, Asta o știam eu Înainte să te fi născut tu, spuse spiritul care plana deasupra apei din acvariu, viermele de mătase n-a murit, În interiorul coconului n-a rămas nici un cadavru după ce a ieșit fluturele, tu ai spus-o, unul s-a născut din moartea celuilalt, Se numește metamorfoză, toată lumea știe despre ce e vorba, spuse condescendent ucenicul filozof, Iată un cuvânt care sună bine, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație explozivă care cuprinsese compartimentul, într-o atmosferă răcoroasă, înțepătoare. Omul se pusese cu bună știință în această situație, încrezându-se orbește în micii zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
altfel spus, rentabilitatea Companiei. La ce bun să cheltuiască un plus de energie pentru încălzirea compartimentului congelatoarelor? Cu cât mai târziu, cu atât mai bine! Și oricum, e frig întotdeauna când ieși din hipersomn. Știi la ce temperatură scăzută menține coconul organismul nostru. ― Da, știu! Dar tot mi-e frig! o ținea una și bună Lambert. Ea știa foarte bine că Parker zicea adevărul și se răzbuna că trebuia să o recunoască. Niciodată nu a avut prea multă stimă pentru inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
își începu cursa. ― Pornesc numărătoarea inversă de gravitație, zise Ripley apăsând mai multe butoane. Pornim! Cu botul spre cer, în accelerație constantă, remorcherul făcu brusc un salt înainte. Pe măsură ce câștiga altitudine, curenți atmosferici puternici băteau tot mai tare în acest cocon metalic fără să-l devieze de pe traiectorie nici să-i zădărnicească eforturile titanice. Lambert se uită țintă la un anumit indicator. ― Un kilometru altitudine. Ascensiunea continuă, inserție orbitală în cinci virgulă trei două minute! Dacă ne menținem fără probleme până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Tot pe planetă? ― Nu. Am plăcerea de a te anunța, zise Ripley scuturând din cap. navigam în hiperspațiu, pe drumul de întoarcere. ― Gata de congelare, adăugă Brett înduioșător. La fel ca și ceilalți, era foarte nerăbdător să se întindă în coconul protector al hipersomnului. Nerăbdători să pună capăt unui coșmar care le invadase existența. Totuși prezența lui Kane refăcut făcea să piară imaginea creaturii pe care o adusese la bord, această jivină pietrificată care zăcea înfășurată în tubul ei. ― Sunt întrutotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bucățile de îmbrăcăminte, urmele de sânge uscat, un pantof sfâșiat. Din zid ieșeau niște excrescențe bizare. În întuneric ceva se mișca ritmic. Se răsuci iute ridicând țeava armei. Sursa zgomotului se legăna în fata ei. Din plafon atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]