965 matches
-
de păr, pieptănat după urechi spre spate și prins sus. Era o coafură mai practică care putea fi purtată și de femeile angajate în industrie. Cu timpul se ajunge chiar la tunsura breton. Bărbații abandonează părul lung strîns într-o codiță la spate, tipic pentru secolul precedent. În schimb, pe la mijlocul secolului XIX apar bărbile, considerate la început ca un semn de protest al unor spirite radicale și revoluționare (e.g. Marx și Engels). Cu timpul, desigur, bărbile își pierd această conotație și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Dormea pe calorifer și toată ziua se ținea de bunicuța, dar cel mai mult îi plăcea pe balcon. Pe măsură ce crescuse devenise foarte atentă și prudentă. Când trebuia să treacă dintr-o încăpere în alta stătea pe piciorușele din spate ,cu codița dată pe picioarele din față, analiza și studia bine apoi după câteva minute se hotăra să intre. Plecarea la țară primăvara era adevărata viață. Bunicuța simțea că prinde putere iar Pisa simțea adevărata libertate: iarbă, curte, copaci, grădină, jucăușii fluturi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de măsline sare și piper negru 1 lămâie mare 2 linguri pătrunjel verde tocat 425 g roșii conservate 100 ml retsina (vin alb, sec, aromatizat cu rășină de pin) GÜVEÇ (Ghiveci turcesc) Se încinge cuptorul la 180°C. Se îndepărtează codițele vinetelor, se spală bine. Dacă au formă alungită, se taie în felii de 1 cm lățime; dacă sunt ovale, se taie în sferturi, pe lungime, iar apoi, în bucăți mari. Se pun pe o tavă și se presară cu sare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tășcuțe de gât, au început să intre în clasă, într-o tăcere de biserică... cu, „Săru‟mana, Domnu!“, și se așezau în bănci. - Cum te cheamă, fetițo? o întrebă învățătorul, ținând-o de bărbie. - Anuca... Domnu! răspunse fata, scuturându-și codițele bălane. - Da‟, de-a cu ești tu, bălăioaro? o întrebă văzând-o atât de isteață. - De-a lu‟ Chiuariu, păduraru‟, Domnu! îi răspunse cu o stăpânire de sine, care uimea. - Și, câți ani ai, fată frumoasă? - Opt, Domnu..! răspunse ea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Astăzi oricine înfruntă, fără frică, un eu...românesc ! 37. Ce calități nutritive posedă brânza caprelor...de tăiat lemne ?! 38. La masă ne-a fost oferită, delicioasa supă de melci... fosilizați ! 39. Se poate crește în coteț fără a-i murdări codița -un porcușor...de apă dulce?! 40. Este foarte periculos să arunci în curtea vecinului, pisica...sălbatică ! 41. Ca animal de companie mi-ar plăcea să mă plimb cu un Jaguar...ultimul tip ! 42. Spunând unui bărbat...,,bou", greșești puțin, dar
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
atunci, ce-o să facem? Chipul Îi trăda neliniștea, dar eu am i-am aruncat un zâmbet larg, mai mult un rânjet: — Știi, Întotdeauna am fost de părere că nu e nimic mai amuzant decât să Încerci să scapi de o codiță care se ține după tine, mai ales dacă există posibilitatea să se dovedească a fi cineva de la Gestapo. 15 Nu erau decât două plicuri În corespondența venită dimineață, și ambele fuseseră aduse prin mesager. Le-am deschis departe de privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
celor care sunt adorate de către turiști și dă În Unter den Linden Într-un loc de lângă hotelul Westminster, unde mulți dintre ei și stau. Când ești pe jos, e Întotdeauna un loc bun În care să scapi sigur de o codiță. Ieșind În Unter den Linden, am traversat bulevardul și am luat un taxi până la stația „Grădina Zoologică“, unde am luat trenul special care mergea la Terenul Sporturilor. Stadionul Înalt cât o clădire cu două etaje părea mai mic decât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu nostalgie De frumoasa mea copilărie. Voi lăsa în urmă anii cei frumoși Cu zâne și cu prinți frumoși. Voi lăsa în urmă zâmbet fericit Și povești ce mama mi-a citit, Scăunelul de la grădiniță, Uniforma mea de școlăriță. O codiță împletită-n trei, Basmele cu zâne și cu zmei Și păpușa ce-i cântam mereu Vor rămâne în trecutul meu. Scrisoarea fermecată Axinte Ana-Maria , S.A.M. Sirețel Într-o zi de iarnă Când am ieșit eu afară, Am găsit la
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
așa, chiar dacă ești adaptat la singurătate și la frustrare. Singurătate. Frustrare 10 . Nu mă duc la masă, îmi fac o cafea și încerc să mă concentrez, să scriu mai departe, să te prind de undeva. Când eram mic prindeam fluturi, codița rândunicii sau roșioare, și le înfigeam în corpul vermicular un bold, așa cum văzusem că se face. înfigeam boldul într-un dop de plută și îi priveam cum ore în șir după aceea mai dădeau încă din aripi, se mai agățau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Niciodată, deși am hărțuit-o cu întrebările, mama n-a vrut să-mi spună când se născuse, unde era înmormîntată... Se contrazicea, se încurca în explicații și până la urmă se închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul stins al proiectorului. Camera îmi era cunoscută: mă reîntorsesem în odaia copilăriei mele. Pe jos, bucăți dintr-un joc de construit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
arsă te învăluie. Și în acea clipă, care poate nu se va mai repeta, o vezi deodată: o față subțire, ca modelată într-o coajă de sticlă luminoasă, niște umeri goi și firavi. O păpușă de cârpă strânsă la piept. Codițe lungi, cuminți, coborând peste decolteul rochiței de stambă, ca un sac diform care îi lasă doar umerii goi, ca niște lujeri. Vă priviți în ochi. Ea se înalță spre tine. Te sărută lângă colțul gurii, îți strigă niște cuvinte disperate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum să știu atunci că procesul e pulsatoriu, că oricărei creșteri îi urmează o descreștere, că tragedia arcului de cerc este universală și necruțătoare. Dacă m-aș sinucide astăzi, acum, dacă aș comite acum această inutilitate (pentru că, oricum, doar o codiță cenușie, de șobolan, va mai fi viața mea până la punctul final), aș spune că la șaptesprezece ani a fost apogeul vieții mele, acel mezzo del cămin, în care a trebuit să cunosc mașinăria greoaie, butaforică, obscenă, mașina de tocat carne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
caldă și parfumată ca un vânt de primăvară, și-mi plăcea să-mi văd în imaginație fața străvezie, ascuțită, devenită bleu deschis ca un ochi întors către cer. Capul meu devenea un ochi albastru privind cerul, ochi de care atârna codița neagră a trupului. In jurul mormanului de cetină care avea să devină focul de sfârșit al taberei se adunaseră deja aproape toți elevii și profesorii, unii așezați pe băncile tribunei, dar cei mai mulți în picioare, umblând de colo-colo sau pălăvrăgind în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Lulu, Victor, era Femeie. Era curvă, era javră, era putoare, era târâtură. Se făcuse liniște și în mijlocul cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten, peruca luxuriantă, roșie ca focul, și alunița lipită pe bărbie. Și dacă nu mi-ar bate inima și dac-aș putea respira și dacă sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi doream atât de mult să mă reîntorc la mănăstire, Fără să cauți întâi iubirea, când nici nu știi ce înseamnă?! Mirarea lui Theo, zâmbește iarăși în felul lui clarvăzător, Bastonașe mici, cu capătul de jos îndoit spre stânga, iar codița dreaptă, Nu-mi plac deloc bastonașele! Eu cunosc deja literele, și-aștept ca Învățătoarea să treacă pe lângă banca mea și să mă învețe cum se desenează bastonașele, îmi ține mâna cu creionul în mâna ei, conducând-o ușor pe caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era teamă că n-o găsesc, își amintește preoteasa de Diana, fugara pe plajă și eu o ascult imaginându-mi, deși n-am fost niciodată la mare, Pe oricine întrebai, n-ați văzut o fetiță cu părul prins într-o codiță și chiloței albi? zâmbește preoteasa aducerii aminte, Da, da! și-o aminteau, a luat-o într-acolo și o găseam fie la radio vacanța, fie la salvamar, fie cu niște copii făcând castele de nisip, pretutindeni era în largul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culoare care mă îmbie atât la studiu cât și la relaxare. Când am pășit pentru prima dată pragul ei, am simțit că o primă etapă a copilăriei mele a pierit. Eram o școlărită timidă, cu părul castaniu, strâns intr-o codiță lungă pe spate. Ochii mei căprui reflectau bucuria noii experiențe, iar toată ființa mea vibra de emoție. Știam că am mai multe responsabilități și eram încă de atunci foarte conștientă de importanța muncii și a perseverenței în împlinirea idealului meu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
blândă, aurie. Frunzele verzi ale copacilor, ce mă înveseleau astă vară, erau acum galbene sau ruginii și încetul cu încetul se desprindeau de pe crengi și porneau într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă în creangă, apoi alergau spre vizuinele lor cu nuci și ghinde în lăbuțe, pregătindu-se astfel pentru iarnă. Păsările călătoare și-au părăsit cuiburile și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
celor mai profunde. Prin infinitatea de nuanțe și limbaje, schimbul de priviri a Însemnat pentru mine o adevărată educație sentimentală. Când eram elev În clasa a IV-a la școala Clocociov, rămâneam fixat fără scăpare de privirile unei fetițe cu codițe disciplinate, cu piciorușe subțiri și atât de fragile, că de multe ori mă Întrebam cum de pot să transporte greutatea corpului ei. O chema Marina și nu aveam stare dacă nu reușeam să ne privim măcar de câteva ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deschideam să văd, să mă conving dacă este scrisul ei, dacă nu cumva era o simplă impresie; o reciteam observând orice Întorsătură a literelor; parcă văd acel scris rotund cu semne ovale, pântecoase, marcate de tendința cochetă de a lega codița lui a sau a lui o de consoanele vecine cu o eșarfă elegantă ca o Îmbrățișare; nu știu ce-mi spunea În scrisoare, probabil toate banalitățile vârstei, dar important era faptul concret că-mi scrisese: nu uitase de mine; acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la altceva — la vreme, la excursia pe care urma s-o facă, la faptul că părinții ei luau în calcul posibilitatea de a se muta înapoi în State - dar mintea ei nu se putea concentra decât la contrastul splendid dintre codițele de păr aspre ca niște frânghii ale lui Yani și textura lăptoasă a pielii lui. De câte ori el își întindea sau își îndrepta acea superbă secțiune mediană, pulsul ei se accelera. Privi pe furiș cum o picătură de transpirație i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
câte un magician sau un artist ambulant sau să caște gura prin vreun magazin New Age, unde se vindeau cristale și reproduceri kitsch cu Buddha și În care vânzători erau niște tineri mai-catolici-ca-Papa, cu urechile ciuruite de cercei și cu codițe rasta groase cât castraveții murați marca Buddy Epstein. CÎnd ieșeau dintr-un magazin numit Merlin’s Cave1, Ruby Închise ochii și adulmecă aerul. —Mmm, cartofi pai cu ceapă prăjită. N-au rival. Au trecut deja două ore de când am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dacă o prindea cineva fugind goală și urlând prin parcarea spitalului? După câteva secunde observă că, În mod neobișnuit pentru Doamna cu Coasa, nu avea nici urmă de coasă sau de pelerină cu glugă. Totuși avea o scăfârlie plină de codițe negre și groase stil Afro. Frica i se transformă În confuzie. Se uita la scheletul care scutura din oase În timp ce intra În cameră, cu mâinile și picioare bălăngănindu-se Într-o parte și-ntr-alta ca la o fantomă-marionetă. One
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu mâinile și picioare bălăngănindu-se Într-o parte și-ntr-alta ca la o fantomă-marionetă. One love, one heart. Let’s get together and feel alright. Și de când Își anunța Doamna cu Coasa sosirea cântând Bob Marley? Abia atunci codițele se separară de oase. Era un hamal Rastafarian Înalt de aproape doi metri, care lăsă scheletul Într-un colț și verifică dacă stătea fix pe soclu. —Na, frate, acuma poți să te odihnești și tu În pace, chiar dacă ești făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
șorțuleț cu dungi, o tavă sub braț. Este ultima femeie din povestea asta. 1 Persoană acuzată în timpul ciumei de la Milano, din 1630, că răspândește boala ungând ușile caselor, bisericilor etc. cu materii infectate (n.tr.). 1 Pieptănătură făcută cu ajutorul unor codițe false. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Mazzantini.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]