1,963 matches
-
Este o aberație. În această privință majoritatea specialiștilor sunt de acord (E. Fromm, Ph. Rappard). Sănătatea mintală și boala psihică sunt disponibilități ale persoanei umane, fie de ordin constituțional și ereditar, fie de ordin bio-psihosocial dobândit. Sănătatea și boala psihică coexistă, în proporții diferite, în cadrul aceleiași comunități social-umane. În ce direcție atârnă balanța vitală, aceasta depinde de factorii de sanogeneză sau de cei de morbigeneză (K.A. Menninger). Prin urmare, igiena mintală se înfățișează nu numai ca o metodă de psihoprofilaxie
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și cât mai îndepărtate. Astfel, zonele care dispun de resurse naturale deosebite atrag tot mai mulți vizitatori, cu atât mai mult dacă ele oferă și posibilitatea de a cunoaște tradiții și obiceiuri ale altor culturi. Când turismul și mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul beneficiază de pe urma turismului. Există multe exemple de acest gen, majoritatea intrând în unul din cele două tipuri: conservarea și reabilitarea mediului. Conservarea înseamnă păstrarea și utilizarea în cunoștință de cauză a mediului natural și antropic. Conservarea și
TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]
-
supradimensionând virtuți pe de o parte, vinovății pe de alta, T. trimite epistole lirice în cele patru zări: Scrisoare deschisă către toate conștiințele lumii (pavană pentru chimval, clopote și porumbei). Nu altfel se poate caracteriza publicistica lui, unde impulsul festivist coexistă cu o vehemență pamfletară de nestăvilit, îndeobște de un subiectivism extrem, ceea ce a declanșat reacții puternice în lumea literară și politică. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Epistole vieneze (50 de poeme de dragoste), București, 1979; Poeme de dragoste, ură și speranță
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
în Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, bunul prieten al lui T., despre care a scris în nenumărate rânduri și căruia i-a îngrijit câteva ediții postume. Sunete din lirica perioadei interbelice, îndeosebi din cea tradiționalistă (largo sensu), din poezia htonică, coexistă cu cele proprii și în următoarele volume, mai ales în Steaua Polară (1960), în ale cărui tonuri se disting Aron Cotruș, contopit cu Mihai Beniuc, Radu Gyr, Virgil Carianopol și mai cu seamă Tudor Arghezi: „Știai câte speranțe privirea ta le
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
componente ale unui real plin de insolit, bizar, absurd, imprevizibil. Viziunea realistă fuzionează cu spectacularul, senzaționalul, melodramaticul, grotescul, nu fără a include și evoluții romanțioase. Derularea epică e punctată de momente dramatice, suspansuri, deznodăminte șocante, lovituri de teatru. Creația obiectivă coexistă cu procedee ale romanului de senzație, de aventuri, groază și mistere. Liantul pentru această colosală cantitate de materie eteroclită nu e autobiografia naratorului, personaj între altele, ci istoria „casei” Alcibiade: o saga în context istoric, național, european și mondial. Ordinea
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
criză după ce voi fi lins tot nisipul de pe statuia / găsită în zori” (Vacanța unui acrobat). Maniera poate fi aproximată imaginând un Ion Minulescu încetinit și dezarticulat psihic prin G. Bacovia. Vivacitatea care se trezește la răstimpuri, inclusiv cu incisivități ironice, coexistă cu o dispoziție apatică, în scenarii care pot fi complexe și elaborate. În Sanatoriul de boli discrete dispunerea grafică a poemelor optează pe pagini întregi pentru proză; coșmarurile, recuzita sistematică de spital psihiatric și atmosfera opresivă capătă astfel un aer
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
România chiar prin grădina casei părintești. Fisura produsă în sufletul copilului devine o fisură ontologică, întreaga lui creație exprimând un refuz al limitelor. Poemul de mari proporții Pasăre Eu aduce în prim-plan sugestia unei amare rupturi sufletești, în care coexistă „pasărea venirii” și „pasărea plecării”, un fel de a spune că viața și moartea își dau mâna, polarizând ființa poetului. Motivul mioritic al predestinării devine un topos al liricii sale. Debutul cu Primii fulgi se află sub semnul temerității: poetul
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
capitale de legea mozaică și de cea creștină, Ițic îmbrățișează ateismul și începe să lupte cu îndârjire împotriva tuturor confesiunilor. Însă în loc de a contribui la eliminarea credinței, redevine credincios el însuși, predicând o religie a înfrățirii universale, înăuntrul căreia să coexiste armonios toate cultele. Cu publicarea în 1966 a povestirilor lui V. literatura română a dobândit, la trei ani după dispariția autorului, un nou prozator, de o valoare deosebită. Un prozator care demonstra că resursele tematice ale universului rural nu fuseseră
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în literatura de imaginație de principii ale clasicismului (seninătate, echilibru, obiectivitate), el se manifestă în gazetărie ca un cronicar și comentator ce nu își ascunde subiectivitatea. Mereu impecabil articulată, fraza lui devine adesea caustică, flagelantă, mușcătoare. Umorul de stil academic coexistă cu polemica acidă, chiar cu virulența pamfletară, generată de ranchiună, de erupții ale orgoliului rănit. Prin obiectul preocupărilor, scrisul jurnalistului e orientat constant spre actualitatea literară, muzicală și teatrală, iar în anii primului război mondial și în cei imediat următori
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
În ceea ce privește raportul magie - religie, credem că distincția dintre cele două noțiunielemente ale spiritualității este greu de operat în cadrul manifestărilor cultuale preistorice. Din punct de vedere al preistoriei religiilor (al religiilor preistorice), credem că aceste două manifestări cultice au putut să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând de factori, de elemente superioare vieții terestre, iar implorarea forțelor
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Marea Divinitate nu mai este feminină, ci masculină. Așadar, din acest punct de vedere, și dacă acceptăm că în Preistorie nu se poate preciza existența unei uniformizări a religiilor și a manifestărilor cultice, religia mamei, deci a divinității feminine a coexistat cu religia tatălui creator, deci a divinității masculine. Biblia, ca și sursă dogmatică a Creștinismului, ne oferă, mai întâi, relația htonic-uranic, atunci când se redă pasajul învingerii amaleciților de către israeliteni, prin forța ridicării mâinilor, de către Moise: “Atunci au venit Amaleciții să
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao) de un tezism actualizant, cele două poeme dramatice pot procura o oarecare încântare prin inventivitate epică, prin jongleriile fanteziei. Leru e un hibrid literar, în care personaje și situații de basm și mitologie coexistă cu momente din biografia reală a poetului. În căutarea Inei, iubita lui, Leru dialoghează cu Eol, cutreieră capitala apăsată de atmosfera ultimului război, distrusă de bombardamente: trece prin piața Gării de Nord, intră în Café de la Paix, pomenește de Jul. Giurgea, Constantin
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
poate reprezenta un factor important în importarea cu succes a caracteristicilor modelului nordic în alte țări europene. Concluzii Astăzi sistemele protecției sociale din țările europene sunt considerate printre cele mai eficiente și mai bine elaborate din lume. În spațiul european coexistă mai multe alternative sociale naționale ale statului bunăstării. Dar, în ciuda configurațiilor sociale naționale diferite, se poate constata că dezbaterile și interesele sociale sunt comune și oglindesc preocuparea decidenților politici europeni pentru a le asigura un nivel de trai mai bun
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
persoanele care finalizează suicidul. La pacienții depresivi se estimează o rată a suicidului de 15% pentru depresia majoră, În timp ce riscul suicidului este de 60-120 de ori mai mare la alcoolici față de populația generală. Evident, riscul crește când cele două tulburări coexistă. Studiile clinice populaționale arată că suicidul este fenomenul caracteristic comorbidității depresie-alcoolism. Suicidul este În același timp principala cauză de spitalizare la acești pacienți. Consumul de alcool Înainte de tentativa autolitică sau de suicid este o realitate binecunoscută. O cantitate mare de
EVALUAREA MANIFESTĂRILOR AGRESIVE LA PACIENTUL CU COMORBIDITATE DEPRESIE-ALCOOLISM. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
E. Kraepelin, corespunde cu „psihoza halucinatorie cronică” descrisă de H. Claude. Din punct de vedere psihopatologic, delirurile parafrenice se caracterizează printr-o foarte bună adaptare a bolnavului la realitatea externă, însoțită de conservarea lucidității și a fondului mintal. Aceste aspecte coexistă în paralel cu construcții delirante fantastice, expansive, dramatice, confabulatorii, cosmice etc. Bolnavul are permanent conștiința delirului său, pe care adesea îl privește destul de detașat de propria sa persoană. Clasificare și forme clinice E. Kraepelin a descris patru forme clinice de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antisocială” a actelor de conduită ale bolnavilor psihici care periclitează ordinea socială, prescriind în sensul acesta măsuri de prevenție și de protecție socială ale cetății împotriva nebunilor (Legile, 10, d-e). Cele două forme de nebunie, culturală și medicală, au coexistat permanent. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea aduce însă în discuție redefinirea nebuniei ca manifestare socială. Acest aspect se impune din două motive: nevoia de a se face o delimitare între boala psihică individuală, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
are funcții de „înfășurare”, de „înșiretare” a realului, jucând simultan trei roluri diferite: constituent al mulțimilor compuse, mediator al forței care asigură coeziunea acestei mulțimi și sistem compus. O particulă este ceea ce este numai pentru că ea și toate celelalte particule coexistă. Identitatea precisă a unei particule nu este definibilă; ea trebuie înlocuită cu relația dintre evenimente; iar prin eveniment trebuie să înțelegem orice creare sau anihilare a unei particule. Nu mai avem de-a face cu obiecte în sine, ci cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
doar o civilizație agricolă extinsă la scară mondială care a durat din neolitic până în secolul al XVI-lea; de-a lungul acestei perioade s-au constituit numeroase culturi cu situare geografică cvasiprecisă, cu limbă unică și tradiții specifice, care au coexistat înlăuntrul aceleiași civilizații; când s-a încercat unificarea lor pe cale militară sau religioasă, au izbucnit conflicte devastatoare. Același lucru s-a întâmplat de-a lungul civilizației industriale. Actualmente există o civilizație postindustrială (tehnotronică, informațională) ce reînvie aspirația pentru unificare a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exotic, cu tot ceea ce fusese în perioada Flower Power noutate și modă. Totul părea acceptat și chiar recomandat de direcție și evident că psihologii au mușcat din momeală mai mult decât pedagogii cu care ne uniserăm instituțional de câțiva ani, coexistând într-o dulce ignorare reciprocă. De altfel, la psihologi s-a apelat în calitatea lor de specialiști-cercetători, directorul Virgil Radulian măgulindu-ne pentru expertiza noastră și rolul care ne revenea de a ne da cu părerea despre virtuțile psihologice ale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tradiționalismul cu accente romantic-patriotice, dominat de figuri ale eroilor transilvăneni (Avram Iancu, Horea). Indecizia stilistică se menține și în următoarele cărți, unde se manifestă aspirația către poezia cu valențe metafizico-filosofice, eșuată progresiv în baladescul miturilor naționale. În Alegerea ființei (1977) coexistă versuri despre căutarea de sine, ființă, matrice existențială, adevăr, rațiune, conștiință, Sfânta Treime, cu poeme închinate Școlii Ardelene, lui Crișan, Gheorghe Șincai și Avram Iancu: „Trăiesc perfid cu umbra de-atunci (cât se cuvine)/ Sunt propriul meu tată și fiu
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un vacarm epic ținut totuși sub control. Chiar într-unul din primele texte ale lui P., Biblioteca antiqua, critica remarcă un „ciudat amestec de «consignație» epică, unde coexistă «pacific» cronica istorică mistificată, decalcul după documentul istoric, jurnalul intim, memorialul de călătorie, crochiul marin, poezia idilei rustice etc.” (Radu Enescu). Expresia este frustă, proaspătă, adeseori neașteptată, mizând frecvent pe imaginația parodică, pe estetizarea limbajului științific, ca și pe recuperarea
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
pătrunde masiv în versurile lui Barbu Paris Mumuleanu, Mihail Cuciuran, I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Stamati, Al. Hrisoverghi, N. Dimachi și în proza poetică a lui Cezar Bolliac. Integral preromantică e lirica lui Vasile Cârlova. La toți ceilalți poeți, p. coexistă, fuzionează chiar, într-o manieră specifică literaturii române, cu romantismul și clasicismul. Disocierea de romantism e, de altfel, în genere greu de operat. Ambele curente afirmă subiectivitatea, cultivă sentimentul, urmează principiul înfățișării lumii așa cum este percepută de subiectul liric, și
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
a conștiinței revelatorii și frustrante. În Iluzia risipei de sine, R. disociază în mod deliberat registrele stilistice: poezia de notație contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată în diversele secțiuni ale cărții. Renunțând la dramatismul sfâșietor, poeta acceptă acum legea „risipei de a înflori în țărână”, pentru ca discursul ei să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
în alte scrieri ale lui Anton Pann, în proza lui C. Negruzzi, a lui G. Sion, a lui Grigore H. Grandea, în amintirile lui Grigore Lăcusteanu. La Nicolae Filimon, în Slujnicarii și mai ales în Ciocoii vechi și noi, r. coexistă cu romantismul, fiind însă preponderent. Un viguros r. include clasicismul de tip folcloric al lui Ion Creangă. Eminamente realiste sunt creația dramatică și proza scurtă al lui I.L. Caragiale, modelate de marele clasicism. În secolul al XX-lea r. e
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
tânărul poet le utilizează doar pentru a crea o atmosferă propice reveriei. În suflet i „s-adună cerul lin,/ pădurile, [...] și cerbii” și „cântă-nsingurarea clipelor ce curg”, „precum o doină-n maiestos amurg”. Toate aceste întruchipări ale văzduhului și pământului coexistă în memoria sa afectivă cu domnițele și voievozii „din legendă și cronici”, alcătuind „țara” lui de vis, întotdeauna protectoare. Printr-o severă transformare estetică, elementele ei generice devin entități și simboluri prin care se face, în fapt, simțită „nostalgia cântecului
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]