1,198 matches
-
aceste ținuturi, lovite de ploi ciudate, ar fi putut să fie și ele o veste. Când trimisul Marelui Preot al țării Ta Kemet veni aici, nu mai găsi oaste și, neștiind unde să se mai ducă, își aruncă sabia și coiful și, păstrîndu-și numai arcul și un cuțit, se afundă în pădurea de cedri. Nu știa ce se petrecuse în Sodoma și Gomorra, nici nu putea ști că, în noaptea în care cei doi oameni ciudați poposiseră la Lot, Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Blaga dintrun poem intitulat 1917, amintind ororile primului război mondial printr-o aluzie la fragilitatea acelorași flori: Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile cădea-vor Întîi nu oameni, ci florile! Dedițeii aceștia cu bluze albastre, păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre!) Mai intimist, poemul următor se folosește și la propriu, și la figurat de sintagma zilele babei (licență pentru zilele babelor), evocînd simultan, și deci mai economic, atît un moment calendaristic cît și unul al vieții
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în frunte cu Troia. Strălucește, câmpia aceasta, până la cer de scânteierile coifurilor, armurilor, săbiilor, lăncilor și adesea pare bântuită de flăcări, care sunt flăcările forței, sub cerul senin, forța care trăiește și vrea să rămână sub soare. Când Zeus umple câmpul de luptă de o negură deasă, eroii se simt pierduți și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară n ajutorul aheilor istoviți și pe pragul înfrângerii, și că pentru asta are nevoie de altă armură, de alt coif și de alt scut (de ale lui îl despuiase Hector pe Patrocles) și că a doua zi, în zori, va avea tot ce-i trebuie. Apoi Tetis le roagă pe surorile ei să se întoarcă acasă, cufundându-se în ape
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vorbele lui nu sună a fanfaronadă, nici măcar atunci când, vorbind despre sine, își spune - ca despre altul - „Ahile“ și proclamă că, de când s-a retras el, Ilionul întreg s-a încumetat la luptă doar pentru că nu vede venind împotrivă-i strălucirea coifului său. Și nici chiar când îi spune lui Licaon „nu vezi cât sunt de mare și cât sunt de frumos?“ și îi amintește lui Asteropeu că Zeus îi este străbun și mamă o zeiță a mării. Nu, hotărât lucru, Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
generozitate magnifică. Când e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în frunte cu Troia. Strălucește, câmpia aceasta, până la cer de scânteierile coifurilor, armurilor, săbiilor, lăncilor și adesea pare bântuită de flăcări, care sunt flăcările forței, sub cerul senin, forța care trăiește și vrea să rămână sub soare. Când Zeus umple câmpul de luptă de o negură deasă, eroii se simt pierduți și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară n ajutorul aheilor istoviți și pe pragul înfrângerii, și că pentru asta are nevoie de altă armură, de alt coif și de alt scut (de ale lui îl despuiase Hector pe Patrocles) și că a doua zi, în zori, va avea tot ce-i trebuie. Apoi Tetis le roagă pe surorile ei să se întoarcă acasă, cufundându-se în ape
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vorbele lui nu sună a fanfaronadă, nici măcar atunci când, vorbind despre sine, își spune - ca despre altul - „Ahile“ și proclamă că, de când s-a retras el, Ilionul întreg s-a încumetat la luptă doar pentru că nu vede venind împotrivă-i strălucirea coifului său. Și nici chiar când îi spune lui Licaon „nu vezi cât sunt de mare și cât sunt de frumos?“ și îi amintește lui Asteropeu că Zeus îi este străbun și mamă o zeiță a mării. Nu, hotărât lucru, Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
generozitate magnifică. Când e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Trupele de jandarmi, de exemplu, purtau o tunică albastru-deschis (bleu gendarme), pantaloni negri (cu vipușcă roșie la ofițeri), molietiere și bocanci (sau cizme pentru ofițeri). De altfel, militarii din Garda Palatului aveau un aspect și o ținută foarte asemănătoare (uniformă, coif cu penaj lung "coadă de cal" și cizme înalte) cu aceea a soldaților de santinelă din Garda Regală de la palatul Buckingham, de la St. James și Whitehall (Life Guards sau Blues & Royals)****************. Soldații de gardă de la fostul palat regal din Atena
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
păstra relații politice și familiale bune cu Germania, în anul 1913 a participat la Berlin la căsătoria unicei fiice a lui Wilhelm II, prințesa Victoria Luise, cu Ernst-August III de Hanovra, cînd a apărut îmbrăcat în uniformă germană, purtînd tipicul coif metalic cu țumburuș în formă de vîrf de lance (spiked helmet). ** Citat după Andrew Roberts, The House of Windsor, p. 34 (v. Bibliografia). După Isabelle Bricard, Dinastiile domnitoare ale Europei, Editura Vivaldi, 2004 . ** În timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
au format imaginarul colectiv. Istoria costumului oferă cele mai clare modele, alcătuite în vremea în care se formau națiunile și care, prin urmare, reprezentau oamenii în stereotipuri inclusiv vestimentare, cu panoplii specifice și artefacte care le rămân atașate în imaginar (coiful cu cornițe sau aripi al galilor ca opus uniformelor romane, într-o proiecție anacronică, deoarece uniformele galilor nu se deosebeau de cele romane, cum nici stilul de luptă nu era total diferit o știm de la Caesar însuși). Istoria predată în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
magazinului venea de la o lampă cu petrol atârnată de tavanul jos, care-ți creea impresia că te afli În cala unei vechi corăbii. M-am uitat În jur, așteptând ca Weizmann, proprietarul, să apară din spatele prăvăliei. Se aflau acolo un coif Pickelhaube vechi, o marmotă Împăiată pusă Într-o casetă din sticlă, care arăta ca și cum ar fi murit de antrax, și un aspirator Siemens vechi; erau câteva cutii pline cu medalii militare - În majoritate Cruci de Fier clasa a II-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
1867 (printre fondatori aflându-se Însuși Kaiserul Wilhelm I), are o suprafață de 65 hectare și adăpostește circa 200 de cai. Boxer german, campion mondial la categoria grea În perioada 1930-1932, care a refuzat să se alăture Partidului Nazist. Un coif care avea un fel de „țepușă“ metalică, ascuțită la vârf; designul lui a fost conceput În secolul XIX și coiful a fost purtat de soldații germani și adoptat, Într-o formă mai mult sau mai puțin asemănătoare, și de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cai. Boxer german, campion mondial la categoria grea În perioada 1930-1932, care a refuzat să se alăture Partidului Nazist. Un coif care avea un fel de „țepușă“ metalică, ascuțită la vârf; designul lui a fost conceput În secolul XIX și coiful a fost purtat de soldații germani și adoptat, Într-o formă mai mult sau mai puțin asemănătoare, și de alte armate de pe glob. . Important activist nazist, declarat erou după moartea sa violentă În 1930 și cinstit ca atare de autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zile orice vânzare de alcool e interzisă în capitală. În vârtejul fiestei, unii au și uitat, parcă, sau n-au aflat încă de ce suflă în tiribombe, de ce poartă măști ciudate, ca vechiul zeu al vântului, sau de ce și-au pus coifuri caraghioase, care mă fac o clipă să tresar, căci asemenea coifuri am văzut la Goya, așezate de Inchiziție pe capul muribunzilor. Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preț. Dar fiesta
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fiestei, unii au și uitat, parcă, sau n-au aflat încă de ce suflă în tiribombe, de ce poartă măști ciudate, ca vechiul zeu al vântului, sau de ce și-au pus coifuri caraghioase, care mă fac o clipă să tresar, căci asemenea coifuri am văzut la Goya, așezate de Inchiziție pe capul muribunzilor. Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preț. Dar fiesta nu cere eforturi. Dimpotrivă, pare să se bazeze pe o totală
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
continuă hăituire a pădurilor. Dar pădurile se răzbunau crescând torențial peste urmele orașelor părăsite. Soarele și ploaia tropicală le ajutau să renască, să atace piatra, să-și ia revanșa asupra istoriei. Palenque, singur Soarele năucitor ne silește să ne facem coifuri de hârtie, ca să ne ferim de riscul unei insolații. Neobișnuiți cum suntem cu asemenea călduri toride, primejdia există, într-adevăr, mai ales că ne învîrtim tot timpul în lumină. Jungla e, cum ziceam, foarte aproape, la câțiva pași, împresoară incinta
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o să mai am vreodată ocazia de a ajunge în Mexic? mă întrebam, apoi. În cele din urmă m-am decis, și iată-mă acum în cea mai vestită zonă arheologică din Mexic. Stau pe o piatră de sacrificii, cu un coif de hârtie caraghios pe cap, ascultând zgomotul unui râu care curge în apropiere. Otrava subtilă a tropicelor mă predispune, văd, la lene și la reverie. Un vers din cântecul aztec pentru Zeița-Mamă zice că de pe aceste tărâmuri își trage originea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sunt grăbiți să urce treptele de piatră, dar nimeni nu pare dispus să observe că arborii și fântânile ne reamintesc în Yucatan același lucru și chiar mai bine decât ruinele. Lumina pare un tigru alb, în timp ce umblăm printre ruine cu coifurile noastre caraghioase de hârtie pe care nu le-am mai aruncat de la Palenque. Tatle Din seara în care am văzut "tragedia antropocosmică" inspirată de mitul lui Quetzalcoatl, m-am gândit deseori la Tatle și la vorbele lui, grave, dar rostite
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Câte o alee ducea la fiecare ușă de apartament. Russ aștepta lângă cea din capătul din dreapta. Am lăsat mașina într-un loc interzis și m-am grăbit să ajung la el. Un individ într-un costum șifonat și cu un coif de hârtie pe cap mergea țanțos pe alee, cu un zâmbet de bețivan pe mutră. Ne bălăcări: — Tura următoare, nu? Doi pe una, măiculiță! Russ mă conduse pe scări. Am bătut la ușă. Ne deschise o blondă nu tocmai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ARBORELE UNIVERSAL CHRYS ROMEO Steaua răsăritului Am ajuns până la marginea infinitului, am găsit soarele interior și am alergat apoi cu potcoavele argintii... am înlăturat aparențele iluzorii, am trecut dealul și am adunat speranțele la izvorul miraculos... mi-am pus coiful și armura, am luat sabia pentru că prin valea umbrei am înfruntat furtunile știind că lumina este întotdeauna prezentă... am pornit să trimit mesaje altor ramuri, să construiesc poduri spre ele, încercând să înțeleg mai mult din labirintul de crengi și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
direcția mea, aprinsesem lanternele și perseveram alergând cu spiritul curajului înspre răsăritul de la orizont... când am observat deodată șarpele cu ghiare de întuneric, rânjind la mine de prin tufe. Ce vrei, slugă a întunericului? l-am întrebat ridicându-mi viziera coifului pentru a mă asigura că era ceea ce părea și pentru a ghici dincotro voia să sară. Ce vreau? s-a răstit răutăcios. Vreau să pleci de-aici! Asta-i valea mea. Ce vorbești! Vrei să plec?... Poți să aștepți mult
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer, purtătorul de drapel, zgomotul tumultuos al așa-numiților cataphracti, cavaleria grea, răsunetul lituus-ului, sunetul pe care-l scoteau bucina și tuba. Prin urmare, făcu pentru micuț și un coif de luptă, o cassis dintr-o folie ușoară de metal. Iar făurarul, care punea laolaltă bucățile de metal, îi povesti că nici o altă armată nu pusese la punct un sistem de protecție atât de rațional și impenetrabil: rotund, căptușit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]