27,125 matches
-
sufocând peisajul și fragilizând arhitectura comunității tradiționale. Agitația dă dimensiunea acestui efort de naștere al umanității rurale informe: "mai mult de douăsprezece mii de cămine culturale, cu biblioteci, cu sute de mii de colective culturale și artistice, coruri, dansuri, lecturi, colțuri roșii, adunări ale partizanilor păcii au devenit un instrument puternic al schimbărilor dorite, al pregătirii omului nou"10. Juxtapunerea dezvăluie, prin ricoșeu, amploarea ofensivei iluministe purtate de partid. "Superstițiile se sting, îndărătnicia veche cedează." Destinul individual al deportării/ detenției este
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
cărămidă, într-un șezlong, cu creionul în mînă, la pîndă. "Zidul lui Mayer!" Dar întrerup pentru a remarca, împreună cu dumneavoastră cel din Reflecții, că prea se scrie, de o bucată de vreme, voios, mult, aglomerat, cuvintele parcă ar curge pe la colțurile casei scriitorului prin burlane de tablă. Cărțile sînt "bune" dar stufoase, bălărioase, se bat toți calicii la gura emițătoare a romancierilor, ba chiar și a poeților. Scrisorile mele, o simt, sufăr de aceeași dilatare; să le "tai" mai precis, mai
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
prestabilit, legat de amplasamentul celor mai vechi biserici ale orașului, dispuse radial-concentric față de biserica Sfîntul Gheorghe Vechi. Mai mult, patru dintre edificiile de cult ale orașului - Radu Vodă, Mitropolia, Sfinții Apostoli și Sărindar - s-ar găsi, pe harta Bucureștiului, în colțul unor pătrate rotite la patruzeci și cinci de grade. Schema finală, confirmată de hărțile incluse în carte, se suprapune peste schema orașului ideal concepută de arhitectul italian medieval Fillarette, ale cărui idei, se pare, au circulat și în spațiul Europei
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
are strînse relații cu un anume Max Obler, director al Casei de filme germane «Avia-Film» și unul din cei mai primejdioși agenți ai Gestapoului. Sorana Gurian avea relații întinse. Relații cu oameni politici, cu diplomați străini, gazetari veniți din toate colțurile lumii și cu indiferent care ministru se plimba pe la indiferent care minister. Avea, cum s-ar zice, iarba fiarelor. Sorana Gurian, epava care, în 1937, murea de foame, de frig, de singurătate, devenise dintr-odată o personalitate. Era elegantă, avea
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
éluard în această capitală a durerii pe care mi-ai vândut-o la un preț de nimic într-un gang murdar astă-noapte feriți de ochii ageri ai criticii literare erai strâmtorat te-am înțeles băiețelul ăsta parcă fusese trimis la colț învățătoarea îi confiscase toate simțurile condamnându-l la moarte ce mare s-a făcut când te gândești că în toți acești ani s-a hrănit numai din umbră un trup de cămilă spânzurat de picioare în piața romană e dublul
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Irina Nechit Tăcerea umple toate paharele. Florile de măr se desfac în așteptarea primului cuvânt. Fulgul de cenușă trece dintr-un colț al gurii în altul. Cine va rupe tăcerea va pierde pariul. O plasă de riduri cade pe fața mea. O cută adâncă taie osul frunții tale. Am putea să nu ne vorbim cu anii stând la capetele opuse ale mesei
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
care o țineți în mână este rodul muncii de culegere, selectare a unor documente și mărturii legate de viața Marelui Ierarh. La acestea se adaugă o parte din telegramele, scrisorile și mesajele trimise pe adresa Mitropoliei de la Blaj din toate colțurile țării și ale lumii în zilele în care noi toți ne despărțeam cu durere de cel care ne-a fost model de luptă și jertfă pentru Cristos și Biserica Sa" (p. 7). Prima secțiune a cărții intitulată Evocări cuprinde Mesajul
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
deschis femeia de serviciu, Stana, și l-am găsit pe E. Lovinescu înconjurat de un maldăr de volume care erau îngrămădite pe biroul lui. În ochi îi strălucea o lumină care îi colora obrajii puternici, un zîmbet îi strălucea în colțul buzelor. Zeci de exemplare dintr-o carte al cărui titlu deocamdată nu îl deslușeam, părea că le păstrează ascunse. E. Lovinescu apucă un volum, răsfoi primele pagini și îmi arătă numele meu tipărit cu litere mari pe prima pagină a
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
că moartea e cea care se repetă cu altfel de sunet însă de teamă că va fi recunoscută și primită ca un oaspete înalt cînd ea nu e decît un martor umil pregătit mereu să-și suflece mînecile iar la colțul străzii simți cum timpului îi crește o altă falangă fața și mîinile ți-s scăldate în lumina electrică strălucirea ferestrelor ți-a înfipt în carne mii de ace de gheață și gheața înaintează prin fiecare țesut corpul descrește și în
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
confirmat. Relațiile au devenit atât de strânse, încât vizitele tânărului s-au repetat, Maiorescu alcătuind raportul de premiere la Academie a volumelor Șoimii și Povestiri și ostenindu-se chiar până în strada Toamnei să depună cărți de vizită îndoite la un colț. Aceasta până într-o zi, când probabil n-a avut buna dispoziție să-l primească și i-a dat ordin feciorului să-i comunice că nu-i acasă, deși vizitatorul îi văzuse printr-un geam luminat silueta și bărbuța. Dar
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
fețele, își răsucesc cochet baticurile pe umeri. Una se ține mai deoparte. Celelalte o invită să cânte. Fata se rușinează, simulează un refuz, surâde, își acoperă gura cu mâna, o dezvelește, o învelește din nou, coboară privirile, își rotește necontenit colțul baticului - mai târziu va trebui să descifrăm limitele acestei pudori ce dispare subit în timpul nunților, atunci când femeile țipă din răsputeri. Văsîi, care știe toate trucurile, a început să-i cânte la ureche un danț pe sus, danțul fetelor, pe care
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
din mâini cioburile colorate se recompun în imagini străine greu de înțeles poate nici aceste rânduri nu sunt adevărate ele sunt doar scândurile unui gard vopsit îndărătul căruia jalnicul leopard este ținut în viață cu perfuzii ca să-și mai arate colții în sărbătorile legale acum e târziu mașinile fâșâie prin ploaie un copil oarecare urlă nu știu dacă am să adorm golul nu se umple scriind nu se mai umple nu înțeleg nu îmi place laptele și asta nu înseamnă că
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
celor cu copii mici. Dar tramvaiele vin atît de des, încît anunțul e pur pedagogic. La răscruce de mirosuri În zona studențească vagonul devine și un restaurant mișcător. Veniți de la ore, tinerii își cumpără de-ale gurii de la Uni Eck (Colțul universitar) sau de la Der Mann der verwöhnt (Bărbatul care răsfață) și mănîncă cu mare discreție în vagonul luminat, cald și curat al tramvaiului. Doar olfactivul îi trădează. Urci și nimerești în bătaia miresmelor, într-o furtună de ispite culinare, între
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
Pantilimon... înainte de Stefănești... peste linia ferată a forturilor"... deși în "haosul Bucureștilor... simpaticul parizian al Orientului" este obligat să suporte "căldura mare... pulberea fină ce plouă în atmosferă... mai mult zgomot" decît aiurea. Partea centrală se întinde "din toate patru colțurile Bucureștilor: mai de la Delea Veche și Popa Nan pînă la Grădina cu cai și Sfântul Elefterie, din Dealul Spirii și din Izvor pînă-n Precupeții Noi și Tirchilești". In jurul centrului se grupează "mahalaua Mihai-Vodă... mahalaua Negustorilor... mahalaua Oțetarii", în sud
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
schimbat o serie de locuri de muncă. În tinerețe, a avut locuință în zona Obor și în Strada Armenească, în estul urbei; copiii își aminteau de casa părintească vîndută înainte de a se muta pe Strada Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul dintre unchi, era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
în ploaie, În pământ se-aud voci, Se-aud zboruri, sclipiri De sub frunze își scoate capul Următorul cuvânt - Oasele s-au mișcat în mormânt. cuburi pătrate timp schizofrenic - s-au șters din  memorie toate cercurile - o lume din cuburi pătrate colțurile luminii îmi intră în carne trup înclinat trup înclinat spre soare- apune spânzură alb în copac: e ora când se nasc lebedele melcul așteaptă melcul așteaptă pasărea țipă mâna întoarce ceasul întoarce clipa tigrul visează - pe ecranele lumii ne prăbușim
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
mai văd stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri Fețele lor sunt ecrane violacee, Degetele lor au devenit tastaturi, Inimile lor, harduri. M-am retras strategic în chilia cu cărți Într-un colț îngerul surâde "Bucură-te încă" îmi șoptește el, "bucură-te În chilia ta cu cărți De pe mormanul global de gunoi Ce te poate înghiți în orice clipă. Bucură-te încă", îmi zice el " Ți-a mai rămas fântâna inimii Acolo
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
cu anii capul de afiș în rubricile ziarelor de scandal au devenit niște soții și mame model, zise Sofica, scuturându-și bărbia dublă care tremura acum la ambele etaje. Uitaseră complet de Mirel. Lăsat în voia lui, căsca plictisit în colțul în care se retrăsese, deschizând din când în când gura ca pentru a spune ceva, apoi răzgândindu-se. În intervalele când nu căsca, arbora un zâmbet mecanic, înțepenit pe buzele întredeschise, adresat în gol nimănui și tuturor, în timp ce gândurile continuau
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
la cele care tocmai întâmplate 1), m-a făcut să-i dau, în sinea mea, dreptate domnului din Germania cu care călătorisem de dimineață: Bucureștii erau, cu siguranță, un oraș unde civilizația nu prinsese încă rădăcini; deodată însă, birja dădu colțul, intrând pe strada principală a orașului, și totul se schimbă. Magazine strălucitoare se întreceau în a da străzii, printr-o excelentă iluminare cu gaz, un aspect cât mai sărbătoresc și mai frumos cu putință. Din două în două case vedeai
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Remember și al lui Pantazi: Mi-aducea uneori aminte de acel tînăr englez a cărui tristă istorie am scris-o. Avea același fel neprețuit de a tivi descrierile de călătorii cu amănunte istorice rare; și el ținuse să întrebe fiecare colț de tărîm sau de apă la ce fusese în trecut martor, îmbinînd pretutindeni priveliștea de azi cu vedenia de odinioară. Îi plăcuse să viseze în față stîncii de pe care Sapho se aruncase în valuri, a țărmului unde se înălțase rugul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
răniților. Una după alta companiile urcară iarăși buluc în vagoane. Oamenii aveau privirile aiurite de priveliștea la care asistaseră, de spectacolul larg al fluviului clocotind. Dus la întîmplare de mișcarea camarazilor, Ilie se trezi pînă la urmă înghesuit într-un colț al vagonului. Își propti capul de raniță și se lungi pe paiele murdare, tocate în picioare. "Vasăzică am pornit cu stîngul, se gîndi el. Ce era cu netoții ăia, de ce săreau toți în apă? Să-i fi înghesuit neamțul și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat - pe olimpicul Ion Pillat îl văd nervos, vorbăreț și agitat, în schimb dr. Voiculescu îmi apare pășind grav, potolit, ascultându-și prietenul cu zâmbetul său ușor ironic în colțul buzelor subțiri. Dr. V. Voiculescu a înțeles și mi-a atras cândva atenția cât de apăsat se simțea Ion Pillat de prestigiul politic și faima Brătienilor, al cărui descendent direct era, autoritate pe care a îndulcit-o patima sa pentru
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
sale surori. Locuia într-o casă veche cu intrare umbroasă, pe o scară strâmtă, într-o cameră mare, plină de praf și de foteluri desfundate, cu rafturi de cărți până în tavan, cu un pat îngust de schimnic vârât într-un colț al odăii. Când intram în această odaie, unde ne chema deseori, aveam impresia că intram într-o grotă, în vizuina unei sălbăticiuni formidabile, a unui vrăjitor cu puteri magice. Uneori, vara, duminica după-amiază, pe biroul plin de farfurioare, înflorea un
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
și un buton care va trimite dorința la Paulo Coelho, care, la rândul lui, o va trimite universului, cu rugămintea să conspire la realizarea ei. Până atunci, notati-va și voi dorințele într-un tabel desenat cu pixul pe un colț de hârtie igienică sau pe spatele unui bon de la supermarket. Nu uitați să completați și rubricile cu datele de contact.
Un tramvai numit “Dorinta de a-ti nota dorintele” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21174_a_22499]
-
după cum nici Moni Columbeanu nu pune botul la încercarea disperată de dialog a ziarului Click! de vineri: „Moni, ai vrut să-l faci gelos pe Voicu?“. Zdrobit de aroganța vedetelor din România, cu bale de umilință prelingându-i-se pe la colțurile gurii, ziaristul de tabloid se aruncă, plin de speranță, asupra vedetelor internaționale. Începe să vorbească singur cu Tiger Woods, legat de o jucătoare de golf, pe care acesta n-a apucat s-o bifeze pe lista lui de aventuri (“ Tocmai
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]