994 matches
-
Acasa > Strofe > Delicatete > FURIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt dezlânat, dezgustat de-ncremenire, Pălmuie frunze și-aleargă-n neștire, Biciuie colbul, scăpărând tot pământul, Cu foșnet culpabil asmuțind tot adâncul. Vânt deocheat, bolnav de contraziceri, Stinge aleanul de calde preziceri, Zbârnâie cerul cu migrene subtile, Duduie gândul de vorbe abile. Și când obosește, se strânge în cercuri, Crengile rupte-i servesc
FURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372127_a_373456]
-
am dat seama că urmărind stropii de ploaie, de fapt eu am analizat ploaia din sufletul meu și nicidecum ploaia de afară, deși azi dimineață ploaia de afară a alergat să mă prindă... Lasăți să ploaie, să curețe praful și colbul răutății ce s-a așezat pe sufletele oamenilor, lasați să ploaie, să se linișteasă lumea în case și să se bucure din plin de weekend. Lasați să ploaie, să plângă cerul pentru cei ce nu pot plânge... Pentru că într-un
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
cuie însuși La răscrucea de pe cruce Răstignindu-se în plânsu-și. (Radu Gyr) Eminescu este nume Pentru țară - România, Și-i durerea dusă-n lume, Lacrima, dorul, mânia... (Nichita Stănescu) Eminescu este grinda, Cifrul nației române, Iar noi piatra, casa, tinda, Colbul ce din noi rămâne... (Adrian Păunescu) * Neamul românesc prin dânsul, Sacrul drept la nepieire Și-l asigură, prin plânsul Doinei lui de rătăcire... (Mircea Eliade) Referință Bibliografică: Corifeii despre Eminescu - plăsmuiri lirice / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PLĂSMUIRI LIRICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379623_a_380952]
-
în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu sunt un simplu peregrin, Venind din veri, visând departe Purtându-și timpul-fulgarin Și-un geamantan de frunze moarte. Cu ruginiul lor venin, Așteaptă vântul să le poarte Spre colbul prefăcut în scrin, Chelar al viselor deșarte. Zenitul de nadir desparte, Un gâde ce se-ascunde prin Copaci iar frunzele consoarte, Inert valsează spre amin. *** Ciclul "Pasteluri" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Peregrinul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
PEREGRINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374749_a_376078]
-
această lume. Aveam inima secătuita de bucurii, lipsită de orice sursă de plăcere, care ar fi conturat pofta și farmecul traiului de zi cu zi. În acele clipe, se părea că tot trecutul meu se retrăsese în spatele unei cortine de colb, care îl făcea intangibil și inutil, de parcă nu mai valora nimic, iar viitorul se prefăcuse într-un cuvânt gol, neavând nicio proiecție reală, în absența lui Ovidiu. Era o senzație stranie, simțindu-mă blocată în prezentul searbăd al clipelor amare
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
această lume.Aveam inima secătuita de bucurii, lipsită de orice sursă de plăcere, care ar fi conturat pofta și farmecul traiului de zi cu zi. În acele clipe, se părea că tot trecutul meu se retrăsese în spatele unei cortine de colb, care îl făcea intangibil și inutil, de parcă nu mai valora nimic, iar viitorul se prefăcuse într-un cuvânt gol, neavând nicio proiecție reală, în absența lui Ovidiu. Era o senzație stranie, simțindu-mă blocată în prezentul searbăd al clipelor amare
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
această lume. Aveam inima secătuită de bucurii, lipsită de orice sursă de plăcere, care ar fi conturat pofta și farmecul traiului de zi cu zi. În acele clipe, se părea că tot trecutul meu se retrăsese în spatele unei cortine de colb, care îl făcea intangibil și inutil, de parcă nu mai valora nimic, iar viitorul se prefăcuse într-un cuvânt gol, neavând nicio proiecție reală, în absența lui Ovidiu. Era o senzație stranie, simțindu-mă blocată în prezentul searbăd al clipelor amare
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
Clisu. Ceva mai târziu a publicat volumul „Ispita vorbelor cu haz” - Ed. Mușatinii, Suceava, 2006, carte ce s-a bucurat de o frumoasă apreciere din partea recenzenților și a publicului cititor. Pe lângă acestea, autorul are meritul de a fi scos de sub colbul uitării o parte din manuscrisele regretatului profesor și istoric câmpulungean Ionel Dârdală, îngrijindu-se de publicarea lor în volumul „Istoria Câmpulungului Moldovenesc, din cele mai vechi timpuri până la Marea Unire”. - Editura Fundației Culturale „Alexandru Bogza”, Câmpulung Moldovenesc, 2006. Mihail Burduja
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
coifuri de bronz se-ntind spre niciunde păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută iubirea e-un flutur ce trăiește secunde! Ploua afară ,ninge în sufletul demult chinuit flori pe cărare,lumânări spre multe destine dintr-o genune ,dintr-un colb ascuns încolțit arhangheli de ceară vânează albine! Valul mării se sparge în priveliști sumare mizeria vieții se-mprăștie în coduri de bară un clopot mai bate ,liturghii legendare viruși războinici se plimba prin gară! La rand stau masonii cu pecetluirea
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
care reproducem un fragment:”S-a stins clocotul vulcanului numit Adrian Păunescu, poet, prozator, jurnalist, om de cultură, de sport, de televiziune, personalitate remarcabilă care a ocupat un loc important în viață țării noastre (...) Nu cred ca se va așterne colbul uitării nici peste poezii, nici peste fenomenul unic de cultură numit Cenaclul Flacăra, cu toate contestările răsunătoare (... Am fost și eu cu fiica mea la un asemenea spectacol la București, în 1974. Am trăit atunci, la unison cu fiica mea
O CRONICA LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA” de MARIAN TEODORESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369188_a_370517]
-
să scoată la iveală Piatra Sacră, păstrată în adâncurile Muntelui Sfânt, pentru a face lumină și a da căldură, pentru a dărui sănătate și vindecare, celor mai puțin favorizați de soartă, precum și pentru a-i înspăimânta pe venetici, născuți din colb de copite și mâncători de păstramă crudă, bătucită pe crupa calului, ce pofteau cu nesaț la acel pământ binecuvântat de Creator- Ținutul Geto-Dacilor. Aceștia, trebuiau să privească la Sfântul Arc Ceresc, cel într-o mie de culori divine, atunci când viața
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
întunericului de nepătruns, vrăjmașii eterni ai oamenilor, s-au gândit că este timpul să îi distrugă și să-i piară, pentru a le lua locul în Ținutul Geto-Dacilor și al Uriașilor, laolaltă cu slugile lor, născuți în corturi și din colb de copite. Astfel, din Gheena Iadului cel Adânc și Întunecat, s-a născut un duh malefic, numit Vrăjmașul Negru, ce a devenit căpetenia Îngerilor Căzuți. Acest duh, era înconjurat de toți criminalii, setoși de sânge din stirpe divină, iar slugile
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
după modelul stelei nordului, în raze în zece colțuri, Getic, și-a început o cuvântare, ce împreună cu bucățica de inimă din aur din piept, ce o dăruită fraților săi geto-daci, avea să le fie salvarea veșnică, împotriva celor născuți din colb de copite, dornici de pământ străbun: - Frații mei, văd că ați venit cu toții, și sunt bucuros să mă aflu iarăși printre voi! A sosit clipa cea mare, a izbăvirii neamului. Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, împreună cu Părinții Străbuni
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
ca alte neamuri venite din nimicnicia unui pământ stricat de nelegiuiri, să vă conducă în propria voastră țară. Să fiți voi stăpâni peste pământul ce va fost dat spre moștenire și nu acei oameni, asemuiți cu viermii pământului, născuți din colb de copite și din deșertăciunile unei lumi spurcate. - Iertați-vă micile supărări ca frați din neam ce sunteți, pentru că numai astfel se poate ajunge la uniune și unitate de neam. - Iubiți-vă ca frați din neam străbun, pentru a crea
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
șimțindu-i parcă parfumul iubiri celei de multe ori pierdute, uitate, trădate, ori rămasă în țandăra unul gând curat pentru a înfiora vremea clipelor din urmă ce vor să vină la fiecare. Am simțit același lucru atunci când poetul se reîntoarce în colbul țărânei părintești, pe urma neștearsă a unui car cu boi din inima lui, în raiul copilăriei, în satul cel păstrător încă de frumos, de curat, de sfânt, de tradiții și obiceiuri milenare, acolo unde, în cuibarul veșniciei pământești părinții, bunii
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
ele; numără până la zece: se oprește și iarăși repornește dansul împletit cu murmurul astrelor. Acest mare spectacol de la miezul nopții, reprezenta pentru ochii mei un amestec de religie și simboluri. În zilele de secetă când năvălea soarele puternic înfrățit cu colbul de praf nisipos, ocupându-și locul prin toate colțurile, bunicul se uita spre cer și începea să cânte ca și cum ar fi plâns. ,,Grădina mi-i ofilită Într-un prun cântă un cuc, Vino ploaie mult dorită Apă să nu mai
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Acasă > Versuri > Iubire > UN BUNIC CU GÂNDURI MULTE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Un bunic cu gânduri multe Mă grăbeam să plec acasă Colbul,gândul grizonat De nimica nu-mi mai pasă Visul parca-i hibernat Printre gânduri cam trecute Hibernate-n trup târziu Printre bătălii pierdute Nu mai sunt argintul viu. Mă grăbeam să fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele
UN BUNIC CU GÂNDURI MULTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362182_a_363511]
-
în iubiri,arzând în păcatele toate Esență de firi,căutând ascunse nestemate Tăcute priviri ,bogățiile lumii furate Ce gând ,ce privire ?...civilizații pierdute,uitate! Izvorul e dorul, ce plutește mereu în neștire Amorul e-o clipă de dulce -amintire Sub colbul trăirii,în prag de amăgire O flacăra vie, lucește spre nemurire! Referință Bibliografica: IZVOARE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
lăsat, Sub raza lunii-adăpostită Iubiri șoptite-ai revărsat. Și apa mării o iubesc, Mă-nvățai s-ascult talazul, Eu toate mi le amintesc Când lacrima-mi udă obrazul. Iubirea iar îmi amăgesc În foșnetul pădurilor, Când râurile te doinesc În colbul amintirilor. Referință Bibliografică: Veșnicia dragostei / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VEȘNICIA DRAGOSTEI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377718_a_379047]
-
n-ar fi locuit vreodată,liniștea provoacă durere.Vândută ca orice marfă,a devenit un ... XXV. PRIN SITA VREMURILOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1681 din 08 august 2015. Uși deschise către moarte Nimeni rostul nu le știe, Colbul lumii se împarte În ce-a fost... și va să fie! Lumânările durerii Veșnic stau în rugi aprinse, Sfeșnicele disperării Sunt de lacrimă prelinse Ruginesc prin munți de sare Suflete încarcerate, Ocne mari, ucigătoare, Zăvorâte-s cu uitare. Voi, cei
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
destine, Faceți loc de-o mângâiere Prin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsarea E păcatul ce ucide, Lașitatea și sfidarea Porți spre viață vor închide. Haideți, de schimbați macazul ... Citește mai mult Uși deschise către moarteNimeni rostul nu le știe,Colbul lumii se împarteîn ce-a fost... și va să fie!Lumânările dureriiVeșnic stau în rugi aprinse,Sfeșnicele disperăriiSunt de lacrimă prelinseRuginesc prin munți de sareSuflete încarcerate,Ocne mari, ucigătoare,Zăvorâte-s cu uitare.Voi, cei care aveți putereSă schimbați ades
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
iar sferele oficiale ale celei dentîi, voind a lovi negoțul de esport al Rusiei, au dat cazului, îndealtmintrelea adevărat, din satul Vetlianca, o însemnătate atât de generală încît la moment toate granițele se închiseră pentru Rusia. Profesorii de istorie suflau colbul de pe documente și arătau pustiirile făcute de ciuma neagră în secolii trecuți, medicii arătau imposibilitatea de-a o întîmpina cu arta vindecării, presa făcea un zgomot amețitor și centrele mari ale Europei tremurau de spaimă. În diplomație acela e mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și finitudine și "nemărginire": "Cât geniu, câtă putere într-o mână de pământ"; sau: "A pus în tine Domnul nemargini de gândire" (Povestea magului ...). La Eminescu lutul e purtător de foc. Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb ... de la-nceput până la sfârșit și prin toate episoadele ..." (Istoria unei lacrime) 3. În "Complexul Ghilgameș", ca engramă a pulberii, cele 4 elemente ale lui Empedocle (apa, pământul, aerul, focul), "stihii ale lumii patru" (Strigoii), sunt intricate în firul de praf
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic...". (Sărmanul Dionis). Firul de colb "lipit" pe roată pare prins într-un "joc" cosmic în care recunoaștem vârtejul horelor din sat când, prin mâinile strânse ale celor din cerc ("în om e un șir nesfârșit de oameni", îi zice "maistrul" Ruben lui Dionis), simți acea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cronograf, "polihistor", al "globului de tină" (Împărat și proletar) care-a știut să vadă / și să audă în el tensiunea continuă a unui "asalt spre ceruri" și murmurul nestins al vieții: Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb... de la-nceput pân la sfârșit și prin toate episoadele ...".52 II Un "cer încărcat de mite" (Muntele mușchiul, stânca • Personaje: magul, zăhastrul, călugărul) "Zidul", ca faptă umană, nu este pe placul zeilor. Vechiul Testament opune, în permanență, zidul-trufie al Turnului Babel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]