1,463 matches
-
adâncului, ce iți seamănă! suficient să te pot prinde, într-o lume ce plânge! Citește mai mult eu sunt făcut ..timpule,nu pot să aștept în mocirlă,împlinirea amurgului,făcând piruete pe trestiaunei clipe!eu sunt viața șiunele cioburi de colivie albă!scot ochii fiarelor, care mă hăituiesc.și zbor peste urâtele necunoscutului,pentru tine mă vând,la târgul cuvintelor ce zboară.la fiecare pas cadențat,eu sunt interjecția adâncului,ce iți seamănă!suficient să te pot prinde,într-o lume
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit,fără să să cerem cuiva legământ.Ne vor înlocui alți puieți de viață,cu rădăcinile profunde în viitor,iar noi vom adormi, fără speranță,ca elefanții care știu când mor!... XXVII. COLIVIA ORAȘELOR UITATE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. colivia orașelor visate by nicolae nistor @2016 Nu te-ai întors în orașul nostru ros, de prea multe plecări, prea multe vise, ascunse în low cost
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Ne vor înlocui alți puieți de viață,cu rădăcinile profunde în viitor,iar noi vom adormi, fără speranță,ca elefanții care știu când mor!... XXVII. COLIVIA ORAȘELOR UITATE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. colivia orașelor visate by nicolae nistor @2016 Nu te-ai întors în orașul nostru ros, de prea multe plecări, prea multe vise, ascunse în low cost. Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate, și ce mai știu nepoți din fostele sate
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
care ascunde lumea, pe care nu o știi. când să revii, cum să revii?! Nu te -ai întors în orașul nostru trist, unde murim pe rând și nu mai este nimic, doar părăsite vise ,atârnate de lustră ... Citește mai mult colivia orașelor visateby nicolae nistor @2016Nu te-ai întors în orașul nostru ros,de prea multe plecări, prea multe vise,ascunse în low cost.Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate,și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
nicio logică pentru că nici nu trebuie ne-am putea măsura altfel timpul cu globulele aranjate-ntr-o altă formulă chiar neinventată încă dintr-un acvariu de pe vremea când îl credeam ocean de înotam în liniște fără instanța moralei sau era colivie cât putea cuprinde din cer dar îndeajuns pentru zbor înalt cum n-a mai fost vrând câteodată să țopăim dinăuntru înafară doar așa cu gândul și cam atât - astfel singur nu ar fi fost destul fără repere de singurătate o
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
ta cum se-ncing cocorii nădușind la stele ca la o muncă grea și de pomană câtă vreme nici viața nici cu moartea-mpreună - nu ajunge nimic la ele licență pentru zbor interior scânteiat zvăpăiat dar pustiu gând încheiat în colivie din rămurele de plastic știind că nu poate fi mai bine nici afară în zbor să fie mai bine de rămas aici totuși cer destul dar nu predestinat pentru aripi frânte despre cum se caută aripi aici e ultimul gard
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
nu mă auzi, Ca viata chiar de inca-mi curge prin ochii veșnic uzi, E simplu fum ce se ridică șiroind în sus, Se risipește peste ceea ce eu încă nu ți-am spus. Bat păsări din aripi strânse, prinse-n colivii Din clipa-n care am înțeles că tu nu ai să vii, S-a rătăcit corabia vieții mele într-un fiord Fără busola, căutând al vieții sale nord. Și vântul solitar parcă a înnebunit, Îmi răvășește sufletul și pletele la
POVESTE DE DRAGOSTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381930_a_383259]
-
brațul arăți spre far... Mereu albastru, farul tău îmi bucură inima. Pasul îl las să alerge pe falezele timpului tău, apoi închid pagina și scriu ce rămâne lumină în jurul cuvântului viață, impregnată de căldura ta. Caut culoarea potrivită zâmbetului curat. Colivia în care bate inima ta, a rămas cu ușa deschisă. Nu-s fur, sunt încă o bătaie de ritm a dansului printre vieți. Și dacă te-ai trezi într-un răsărit, cu lipăitul tălpilor mele prin valul care-ți atinge
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
și iubirea/ n-ar fi/ dar sfânt/”( Iubite). Maria Cernegura crede că în fiecare om exista ceva frumos de la naștere, iar zborul reprezintă curajul de a se manifesta conform aspirațiilor sale. „E o pasăre în zbatere/ lovindu-se de gratiile coliviei/ din îmbrățișarea coastelor se luptă să iasă/ lovind cu aripile frânte/ lovind/ dac-aș fi putut să deschid sternul/ i-aș fi dat drumul/ să-și ia zborul./”( Puls). Legată de locurile copilăriei, petrecute frumos în simbioză cu natura generoasă
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
nu mă auzi, Ca viata chiar de încă-mi curge prin ochii veșnic uzi, E simplu fum, ce se ridică șiroind în sus, Se risipește peste ceea ce eu încă nu ți-am spus. Bat păsări din aripi strânse, prinse-n colivii, Din clipa-n care am înțeles că tu nu ai să vii, S-a rătăcit corabia vieții mele într-un fiord, Fără busola, căutând al vieții sale nord Și vântul solitar, parcă a înnebunit, Îmi răvășește sufletul și pletele la
POVESTE DE DRAGOSTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379348_a_380677]
-
Și-și înneacă-n vin amarul? N-are iubire, n-are casă. Nimeni nu îi e devină Că până azi a suferit. Din toate drumurile vieții L-a ales pe cel greșit. Inimă de zburător, Închisă într-o carapace, Pasăre în colivie, Nici nu zboară, nici nu zace. În beție își alungă Și durerea și uitarea. Nu simte că doar la un pas Îl așteaptă alinarea. Ea-i acolo,stă de veghe, Cu inima îl cheamă-n șoapte, El își culcă agonia
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
doruri, Tribut ne pun pe vise toți vameșii lumești. Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine. Prin trup ne curge sevă de doruri interzise, Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
pe arse doruri,Tribut ne pun pe vise toți vameșii lumești.Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind în gânduri,Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive.Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturiDe-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse,Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine.Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe,Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine.Prin trup ne curge sevă de doruri interzise,Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
căzut din cremenea cerului? - Nu! Nu! Îl dau și rămân aici, jos. Din picioare să-mi crească rădăcini groase și să le port așa cum condamnații pe viață își poartă lanțurile grele. Hmmm... Ela zâmbește amar. Visul ei se zbate în colivia trupului. Nu-i mai este casă. Se întoarce cu spatele, strânge din dinți și înghite câteva lacrimi. Gata! Visul Elei nu se mai zbate. -Să fug acum, cât timp nu mai pâlpâie dorința în el, a fost unicul gând ce
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
fiu, Și nu se oprește din zboru-i năvalnic. Mă tot ispitește să afle, să știe, Căci gându-ți nebun vrea dorință să-mi fie. De-aceea mai bine ar fi să-l încui La mine să stea. Să îi fiu colivie De fluturi albaștri, de gânduri hai-hui Ce mie îmi sunt ce nu sunt nimănui. Referință Bibliografică: SONETUL GÂNDULUI NEBUN / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu
SONETUL GÂNDULUI NEBUN de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381133_a_382462]
-
plagiat cu fiecare secundă zidul din jurul sufletului meu crește cu încă o cărămidă o lipesc de celelalte cu un liant făcut din cuvinte nerostite și fluturi fluturii ăștia au ieșit din stomac dar i-am prins și închis într-o colivie după zidirea sufletului și a ochilor voi începe o construcție în jurul trupului cu turnulețe viu colorate și o steluță roșie în vârf să fiu frumoasa dintre zidurile adormite veșnica adormită Referință Bibliografică: gânduri / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu as fi cu tine, decat departe de lume, unde să n-am nici a te arată nimănui și liniștit nu as fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și aceasta amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de
O IUBIRE ETERNA MIHAI EMINESCU SI VERONICA MICLE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381187_a_382516]
-
1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Poemul Hieratic IV de David Sofianis reeditare 18.10.2015 A.D. Țărmul blând Înbujorată de atâta frică sfântă copila stă pe vârfuri să nu cadă întemnițate-s filele de apă blândă în colivia gândurilor ca să vadă Pe undeva pe la apusul iernii un corăbier cu fața ca de stâncă împlântă Arca lemnului de plută în Țărmul Sfânt al ancorei ce plânge Chiar dacă urma lamurită-n lacrimi se pierde lin ca o nalucă într-un târziu
POEMUL HIERATIC IV-ŢĂRMUL BLÂND de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381225_a_382554]
-
oprit” în mână. Mi-a fost însă teamă să mușc din el, așa că l-am aruncat în primul coș de gunoi care mi-a ieșit în cale. Morala întâmplării am înțeles-o abia a doua zi, când soneria de la ușa coliviei mele cu gratii de fier la ferestre, țiui strident. Am deschis ușa ferecată și am zărit-o pe Ea, Doamna de Negru. Avea mărul meu, cel pe care îl aruncasem ieri, în palma-i scheletică. Iar în mâna cealaltă ... ************************************************* Se
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
frânge într-o puritate Pe care însămi încă nu doresc să o- nțeleg, În care totul îmi este înghețat și toate Sunt prinse în destinul alb al propriului întreg, Așa cum eu acum, voit, sunt încă prizoniera ta, Ca într-o colivie încuiată doar de timp Și mă întreb, de-atunci, acum și poate pururea, Cu ce drept ai asupra-mi putere de anotimp? Silvana Andrada Tcacenco- 30.04.2016 Referință Bibliografică: PUTERE DE ANOTIMP / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PUTERE DE ANOTIMP de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381483_a_382812]
-
din care picura smoală încinsă, iarba cu fire înalte, ascuțite și tăioase ca niște lănci și lacul de foc din care se ridica miros de pucioasă arsă. Ador își desfăcu aripile fermecate și, ridicându-se deasupra tuturor acelor grozăvii, apucă colivia aurită din care pasărea îl privea cu ochii plini de lacrimi. - Nu vom scăpa, vorbi Pasărea Paradisului, s-a întors Stăpânul Zmeilor și acum descoperă că ai spart încuietoarea ușii secrete. Recunoscător pentru avertisment, Ador smulse o pană din aripile
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
ziua în care împăratul anunțase că își va cununa fiica cu Prințul Negru, câștigătorul întrecerii, Ador se strecură în castel și, cu ajutorul fraților săi de cruce își recuperă aripile fermecate, ascunse în camera celui care se declarase învingător. Apoi, găsi colivia Păsării Paradisului și o eliberă. Aceasta, se ridică strălucind puternic și își luă zborul de-a lungul coridoarelor, poposind în cele din urmă tocmai de brațul tronului în care stătea împăratul, unde începu să cânte: - A fost odat’ un fiu
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
vă povestesc eu.******************************* Remus Fabian venea de la serviciu.Destul de obosit, de stresat, dar plin de optimism gândindu-se la ceaiul de eucalipt fierbinte pe care îl va bea înainte de masă, în fața televizorului, ascultând știrile sau vizionând un film de ... XXVIII. COLIVIA CU GRATII DE OȚEL (SAU MIREASA AFURISITĂ DE URSITOARE), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. MOTTO: "O mireasă tânără este asemeni unei flori rupte dintr-o poiană, dar o soție vinovată este la fel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
scos din minți”(Pasiune, pag. 17). Cartea se află sub semnul iubirii de la un capăt la altul, iubirea - cea care își revarsă măruntaiele sale fierbinți peste poeme, punând focul din lumină sub același ideal: Lumina nu poate fi închisă în colivie/ Focul aripilor ei ar topi gratiile” (Lumină și ideal, pag. 101). Pe ”Muntele diafan al iubirii” poetul găsește ”cheia pentru iubire” descifrând că ”doar în bătaia inimii iubești”. Când iubirea prea-plină este inundată de lumină, tot universul devine o lumină
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ÎN COLIVIE Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În colivie Teatru pentru copii Monodramă Decorul: Un parc. Personaje: Copilul. (Copilul se plimbă prin parc cu o colivie. În colivie se află doi
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]