1,023 matches
-
șef de catedră, dacă nu mă înșel, atunci când dădeam examenul. Și tot ieșea-intra, ieșea-intra. Eu eram în timpul examenului unul dintre asistentul asistentului Ignat: îi completam pe colegii mei, îi scoteam din încurcătură, făceam comentarii... S. B.: Era o atmosferă mai colocvială. D. T.: Și având în vedere că țineam aproape toate seminariile și mă dădeam șmecher acolo și atotcunoscător, eu credeam că e o simplă formalitate. Și a venit nervos domnul Todosia, țin minte, și mi-a pus o întrebare despre
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
noul parvenitism (venal, totuși), noile variante ale mitocăniei etc. O sursă de comic frecvent investigată este vorbirea (numeroase schițe au aspect de scenetă sau sunt colaje de scrisori, ca la I. L. Caragiale, luat ca model), cu amestecul de termeni comuni, colocviali, triviali ori sentimentali și de limbaj tehnic sau în genere neologistic (vorbirea în „radicale”), amintind și de seria cu Tanța și Costel a lui Ion Băieșu. Scenetele sunt plasate în noua geografie economică și socială (CAP-uri, întreprinderi de stat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
spiritual. Cele câteva încercări dramatice ale lui C. (Cireșică și visele, cea mai semnificativă) nu au vigoarea necesară confruntării cu publicul. O anume înzestrare dramaturgică persistă totuși în mai toate prozele sale, unde limbajul e alert, dialogul abundă, iar spiritul colocvial e dominant. Caracteristici stilistice permanente sunt umorul, satira, șarja, ambiguitatea expresiei. C. a tradus din lirica slovacă (în colaborare) și e prezent în numeroase volume colective și antologii publicate în țară și în străinătate. SCRIERI: Omul de un milion, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
și disponibilitate la dialog. * Dacă simțiți că pierdeți controlul, întrerupeți discuția în mod politicos, cerând detalii. În anumite circumstanțe, vă puteți calma preluând discuția la un anumit moment, cerând feedback, utilizând umorul, dar într-un mod moderat; evitați sa deveniți colocviali. * În nici un caz nu vă pierdeți cu firea dacă intervievatorul nu vă ajută să treceți peste emoții! Este posibil ca aceasta să fie o tehnică pentru a vă încerca rezistența în situații de stres. Încercați să fiți calm, nu vă
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
Evenimentul” din Iași. Din 1990 este publicist-comentator la ziarul „Adevărul” și redactor al săptămânalul „Adevărul literar și artistic”. Este laureat al Premiului „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. C. s-a remarcat ca un ingenios comentator literar, cultivând predilect interviurile, discuțiile colocviale, confruntarea de opinii cu personalități ale literaturii române contemporane, contribuțiile sale în această direcție fiind reunite în volumele de Dialoguri literare (I-II, 1976-1980) și Mărturii în timp (1997). Privite în ansamblu, dialogurile nu se încadrează în formula comună a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
și structurile discontinue rezultă din setarea parametrică mixtă centru inițial / centrufinal, subiect al variației diacronice și diafazice (și, desigur, diastratice și diamezice): centrufinal pentru latina arhaică și pentru registrele formale, litere; centru inițial pentru latina timpurie și târzie și registrele colocviale subliterare (Ledgeway, 2012: 237; v. și Adams 2013). Setarea parametrică centru final (caracterizată prin disponibilitatea deplasărilor antilocale, roll-up movement, v. §2.3 infra) (Ledgeway 2015b, 2015d) în combinație cu nelexicalizarea directă prin determinanți a centrului D pentru grupul nominal (Bošković
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de o irepresibilă debusolare, caracteristică perioadei postbelice, când noua ordine nu e altceva decât sursa unor continue mistificări. Romanul Lumina din adâncuri (1988) certifică talentul de povestitor al lui G., care construiește secvențe narative prin îmbinarea descrierilor ample cu stilul colocvial, asamblate printr-o temă recurentă în proza sa - legătura strânsă dintre vii și morți. Autorul încheagă o pseudofilosofie întemeiată pe ideea că cei vii sunt prelungiri ale celor dispăruți, iar atrofierea acestei relații este sursa vidului existențial al umanității. Piramida
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
of undesirable: about wild dogs, vagabonds and animals rights ideologies] Vintilă Mihăilescu, Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică și criza omului, Chișinău, Cartier, 2013. Ce atrage atenția cititorului de prima dată când deschide cartea profesorului Vintilă Mihăilescu este stilul colocvial, anecdotic, aspect de natură să creeze impreia unei lecturi ușoare și poate chiar superficiale. Dar, odată ce a parcurs cartea, acesta se va convinge că lucrurile nu stau nici pe departe așa. Dimpotrivă, Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică și
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
Pavelescu) sau tineri care cochetau cu umanioarele, precum odinioară la cursurile lui G. Călinescu sau Tudor Vianu. C. M. I., mereu suplu ca ținută și gândire, impunător, mereu elegant fără ostentație, instaura la masa acelor "întâlniri admirabile" o atmosferă de noblețe colocvială, de bricolage, din care nu era exclusă frivolitatea ceremonioasă sau deocheată, ironia, paradoxul, acele inimitabile jeux de mots, de un comic irezistibil, unele pline de noimă, miez și săgeți, cu adresă socio-politică, pe care le va profesa mult mai târziu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a sute sau chiar mii de studenți. Reprezentații unor generații în șir au putut spune, cu evlavie și orgoliu: "Am fost studentul lui Balaci". Adică al unui om extrem de viu, informat și sensibil, care știa în orice clipă să fie colocvial, cu zâmbetul pe buze, invitându-te totodată să aspiri la ținuta sa academică, plină de roade (cărți) și originală prin felul de a se dărui, comunica și stimula molipsitor mintea, inima și literatura discipolilor săi. Oricum, pentru acei ani șaizeci
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
băga argouri și jargoane devine un indiciu al atitudinii față de limbaj. E mai greu de stabilit care ar fi sursa inovației pe care o discutăm: pe de o parte, mai ales în legătură cu mijloacele electronice, putem bănui o influență a englezei colocviale, în măsura în care uzul Internetului cunoaște un asemenea abuz (pe un forum de discuții despre engleză, de pildă, apar dezbateri și explicații în legătură cu forma de plural slangs, folosită pentru a desemna nu varietăți, tipuri de slang, ci cuvinte din slang); și pluralul
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
distanțare față de evenimente și, implicit, infidelitate. Scriitura propune primatul subiectivității ca marcă a sincerității, prin eliminarea autorului omniprezent, însă scriitorul recurge la un artificiu de factură postmodernă, scrisorile fiind comentate de-a lungul romanului de un cuplu (al cărui limbaj colocvial face notă discordantă cu tonul grav al scrosorilor) ce își asumă sarcina de a ordona și de a traduce respectivele epistole cu scopul de a le da forma unui roman, un roman ce nu se scrie, ci se transcrie. Pe
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
putea-o înlocui orice altă modă viitoare. Nu e niciun risc, desigur, ca verbul a plăcea să fie concurat de like. Exemplele de mai sus demonstrează totuși, încă o dată, ușurința cu care forme englezești sunt asimilate și adaptate în româna colocvială actuală.
„A da like “ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4587_a_5912]
-
astăzi ca martora nenumăratelor lui suspiciuni hermeneutice. În sfîrșit, se poate să greșesc cu această ultimă afirmație: Shan Sa predă o lecție de go, dar go-ul nu e nici atît de riguros ca șahul - scrie undeva autoarea -, nu solidarizează colocvial ca jocul de cărți, nu dă dependență ca jocurile computerizate. Go-ul este un joc serios unde clarviziunea și imaginația conviețuiesc, pe termen lung. Ce motive ar avea cititorul român să accepte provocarea? În primul rînd, naratoarea din Jucătoarea de
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
soră: "ceea ce are afinități, trăsături comune, ceea ce se aseamănă, se înrudește cu altceva" (DLR); acest uz poate fi ilustrat de citatul "psihologia se înrudește cu psihiatria, soră cu neurologia, verișoară cu neurochirurgia" (arhiva Internet a "României literare", 1996). În stilul colocvial al presei contemporane, jocul preferat constă în a apropia elemente distanțate, în a provoca asociații imprevizibile: "trăiesc într-o bulibășeală temporală soră cu luna cadourilor" (EZ 2306, 2000, 12). Oricum, soră rămîne un termen de comparație limitat la situațiile desemnate
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
Rodica Zafiu În ultimii ani a avut mare succes termenul cocalar (cu varianta cocălar), inițial argotic, apoi intrat chiar în registrul colocvial, cu un sens nou, puternic peiorativ. De la statutul de simplă insultă, mai curând vulgară, cuvântul a devenit un termen la modă, folosit pentru a categoriza și a ironiza un anume tip social. Sensul e imprecis, cu granițe vagi, dar tocmai
Cocalar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7456_a_8781]
-
trebuie să scape psihanalizei: această identificare între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). 69 este din multe puncte de vedere o autoficțiune tipică pentru dezabuzații ani '90. Limbajul colocvial și dialogurile sugerează identitatea dintre eul narator și erou (Muiuț), timpul narațiunii este scurt nu acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
caracterul încă productiv al sufixului. De fapt, creațiile în cauză se înscriu în fenomenul mai larg al „registrului ironic”: cuvinte și forme gramaticale arhaice sau populare, parțial ieșite din uz, sufixe mai puțin productive sînt valorificate stilistic de vorbirea spontană, colocvială, care transformă marca „învechit” în semnal al distanței ironice. Compararea mai multor dicționare, a listei furnizate de Iorgu Iordan și a exemplelor actuale impune o invitație la prudență: un sufix atît de bine reprezentat în limbă a produs desigur de
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
într-o anchetă de televiziune glumeață, în care subiecții intervievați se arătau foarte dispuși „să facă de petrecanie” celor apropiați, cu ocazia aniversării. Chef - în DEX: „petrecere zgomotoasă cu mîncare, băutură (și cîntec)” - rămîne marcat de apartenența sa la registrul colocvial, fiind greu compatibil cu stilul formal, oficial. Originea lui turcă este emblematică în română pentru un fenomen mai general: orientalismul inerent adevăratei petreceri. Se poate constata că și alți termeni din aceeași sferă au origine balcanică: turcismele bairam, zaiafet, chiolhan
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
zi." (pag. 105) Se mai poate trage o concluzie la capătul acestei liste generoase. Metoda lui Radu Cosașu în materie de comentariu este profund stilistică. (Cu alte cuvinte, mai mult decât impresionistă, mai mult decât umoral pozitivă, mai mult decât colocvială.) Portretele pe care le face, unor Shirley Temple (pag. 38) ori James Dean (pag. 93) de exemplu, converg totdeauna spre un verdict de neuitat. Hotărât uman în meandre, dar în definitiv impersonal. Iat-o pe cea dintâi: "Shirley Temple era
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
pregnanță și îl transformă în știre. Declarația a avut, de altfel, ecouri care au recurs tot la termenulemblemă: „japca oficială” (steliantanase. ro), „japca economică” (stiripescurt.ro). Termenul circula și înainte în internet și în stilul publicistic puternic marcat de oralitate colocvială: „ bancară made in România: rata lunară la un credit ipotecar” (urbaniulian.ro); „Mafia imobiliară vrea să ia cu japca Dămăroaia” (Evenimentul zilei, 7.11.2011) etc. Caracterul spectaculos sau chiar scandalos al afirmației de la care am pornit provine, în mare
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
2007) face loc mai multor cuvinte din aceeași familie lexicală: participiul adjectivizat panicat, adjectivul familiar panicos (creat în română, ironic) și, mai ales, verbul a (se) panica. Pe acesta din urmă îl găsim destul de des în limba actuală, în registrul colocvial și în stilul jurnalistic. De obicei este tranzitiv, în construcții cauzative („a produce cuiva panică”: „Zvonurile au panicat Romania”, stiri.rol.ro, 20.05.2007), sau însoțit de pronumele reflexiv, ca marcă lexicală și intensificator al participării la acțiune: „Credincioșii
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
și rezultatul unei evoluții interne, cu nesiguranțe și oscilații similare altor perechi actuale: a conversa/a se conversa, a socializa/a se socializa etc.; preferința pentru a panica ar fi determinată inconștient de încercarea vorbitorilor de a elimina nota prea colocvială a formei a se panica (evocând poate neliterarele a se criza, a se ataca, a se râde etc.).
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
mă sufocă, costumul mă falsifică. Protocolul îmi stîrnește ilaritate. Sînt alergic la surîsul de complezență, iar conversația "de dineu" mi se pare, intelectualmente, o umilință. Mă deprimă obligația de a rosti discursuri scrise de alții/.../. Sufăr de sincerism, sînt dubitativ, colocvial în exces, ironic. Pentru toate aceste neajunsuri, nu există în alcătuirea mea decît o singură compensație: sînt politicos, adică oricînd gata să-mi fac violență pentru a salva aparențele". Apoi începe să ne povestească în ce fel aceste "defecte" și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
celor actuale: „Iată, amu plata voastră multă e la ceriure” (Tetraevanghelul lui Coresi, în DA); „Iată păgânii încordară arce” (Dosoftei, Psaltirea, în DA). În limba contemporană iată e caracteristic limbajului standard și chiar registrului cult (spre deosebire de echivalentele sale populare și colocviale: iacătă, iaca, uite...); probabil că explicația acestei plasări stilistice e tocmai tradiția utilizării sale în limba veche. Mai multe texte populare și culte foarte cunoscute perpetuează prestigiul literar și valoarea narativă a interjecției: „Iată, vin în cale...” (Miorița); „Iată, vin
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]