1,791 matches
-
ciuruite de gloanțe se târa pe coridor, ca să se ascundă într-o cameră. În timpul uneia din acele pauze, am încercat să ieșim prin grădina suspendată și, aflându-ne deja lângă scara în spirală, am nimerit în plină tragere. Erau ultimii combatanți ai vechiului regim. Crezuseră că era vorba despre un atac ce venea de la etajele superioare. Am făcut cale-ntoarsă pe scara care răsuna încă de împușcături, m-am trezit cu o sprânceană retezată de un glonte care a ricoșat, tu te-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
publicat de Routledge la Londra (International Peacekeeping), precum și un anuar publicat de Martinus Nijhoff În Boston (Yearbook of International Peace Operations). Strategia de menținere a păcii are avantajul că pune capăt violențelor și Încurajează crearea unor canale de comunicare Între combatanți. Totuși, dacă nu este folosită complementar cu alte abordări, nu poate elimina sursele conflictului, acesta continuând să se dezvolte chiar dacă, inițial, doar În formă latentă. Reconcilierea O a treia metodă de intervenție pentru restabilirea păcii este de a negocia o
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
milioane de persoane au fost forțate să Își părăsească domiciliul din cauza unor conflicte violente (UNHCR, 2006). Peste 40% din refugiații din Întreaga lume sunt copii (UNHCR, 2000; UNHCR, 2006) și În 75% dintre conflictele contemporane copiii sunt implicați ca și combatanți sau În atentate sinucigașe (Human Security Center, 2005). Astfel de factori contribuie la perpetuarea tensiunilor, chiar dacă În mare parte sub forme de intensitate scăzută. În multe din aceste situații, statele nu vor sau nu Își pot proteja cetățenii. În acest
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Ștefan cel Mare, vreme a cruciadei antiotomane, când un „erou exemplar” de felul împăratului proteguitor al creștinismului era trebuincios. Scrierea lui Eftimie al Târnovei, menită, atunci când a fost alcătuită, să insufle curaj în circumstanțe dificile, venea să sprijine un efort combatant. Ea va intra în cuprinsul Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, căci și voievodul de la Argeș edifica un „model monarhic”, și va reapărea (cu rosturi nu prea greu de deslușit), împreună cu Învățăturile... traduse în românește, în vremea lui
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
11.III.1919, Deleni, j. Cluj), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Belu) și al lui Petru Bucșa, țărani. A frecventat cursul gimnazial al Liceului „Regele Ferdinand” din Turda, apoi Școala Normală, la Abrud, Cluj și Deva, până în 1941. Combatant în cel de-al doilea război mondial (în 1944 era sublocotenent de rezervă în Batalionul 12 de vânători de munte din Câmpina), rănit pe front, la Banská Bistrica, se afla, la sfârșitul conflagrației, în Spitalul Militar de la Făgăraș. Se stabilește
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Marile încleștări militare sunt precedate de descrierea minuțioasă a locului bătăliei, atmosfera e străbătută de fiorii evenimentului apropiat. În limitele exactității faptelor, scriitorul reușește, printr-o optică particulară, să dea o aură mitologică bătăliei, la care participă, parcă, întreaga fire; combatanții capătă înfățișare fabuloasă. B. are ochi de strateg care vede întreaga panoramă, dar și cadrele parțiale, mișcările din planul secund. Scenele dinamice, alerte alternează, într-o construcție subtilă, cu altele domoale, de reflux sau de pregătire a unor noi învolburări
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Mai mult decât atât: între primele trupe și detașamentele însărcinate cu aprovizionarea s-au produs rupturi de distanțe de zeci de kilometri. Hrăniți necorespunzător, caii s-au îmbolnăvit și au murit cu zecile de mii. Armata de 600.000 de combatanți slăbea vizibil în puteri, fără să fi schimbat măcar un foc de armă. Chiar și garda, alcătuită inițial din 37.000 de oameni, număra acum numai 28.000. Răspunsul armatelor ruse era unul devenit clasic. Ele se retrăgeau cu luciditate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
dau curs curiozității mele. Dar ceva mă chema! Ceva mă îndemna să merg mai departe. Ești în serviciul Guvernului, nu-i așa? îl întrebai eu urmându-l temător. De ce zici asta? Haine militare, Rombul Elitelor... Doar cei mai loiali dintre combatanți primesc Rombul Argintiu ca recunoaștere a valorii lor. Ai dreptate, zise el împăciutor. Majoritatea timpului sunt în serviciul Guvernului. În seara asta, totuși, nu sunt, așa că nu ești în primejdie. Era de ajuns pentru moment. Vladimir nu schițase nici un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
orice profesor, încadrându-ne în anumite limite stricte, șeful clasei se îndreptă spre dirigintele care nu ieșise din clasă. Orande era un băiat mai pipernicit, de culoare, care provenea din Africa de Sud. Fusese mutat aici atunci când Guvernul a decis răsfirarea foștilor combatanți ai Împăratului. Tatăl lui a făcut parte din trupele de elită a lui Felix Amadeo și avea tot felul de conexiuni interlope. Prin acestea a reușit să-l pună pe unicul său fiu în cel mai prestigios liceu. Pardon, colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au fost luate măsuri pentru înlăturarea distrugerilor materiale provocate de conflictul militar desfășurat aici în anii 1877-1878, în acest sens, fiind inițiat un proces de repopulare a regiunilor pustiite. Astfel, au fost inițiate legi privind împroprietărirea cu pământ a foștilor combatanți din 1877-1878, precum și a celor ce doreau să se stabilească în regiunile izolate din Delta Dunării și din regiunile centrale ale Dobrogei, slab populate ca urmare a condițiilor dificile de trai. În același sens, au fost inițiate lucrări de apărare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
situațiile care cuprind un anumit tip de inițiere, fără îndoială degradat; de pildă războiul, și în primul rând luptele individuale (mai ales dintre aviatori), care presupun "încercări" omologabile celor care făceau parte din inițierile militare tradiționale, chiar dacă, în zilele noastre, combatanții nu-și mai dau seama de semnificația profundă a "încercărilor" și nu se mai folosesc de valoarea lor inițiatică. Chiar unele tehnici specifice vremurilor moderne, cum este psihanaliza, mai păstrează schema inițiatică. Pacientului i se cere să coboare în adâncul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încercuiau din ce în ce mai strâns. — Tată! Tată! strigă Waltan, repezindu-se în ajutorul lui, însă un alt războinic mascat îi închise drumul. Tânărul îl doborî din două lovituri și alergă spre car. în spațiul ce se deschise dintr-o dată înaintea lui printre combatanți, îl văzu pe tatăl său, plin de sânge, primind o nouă lovitură de suliță, care îi străpunse zalele sub un umăr. în spatele lui, Ricarius, rănit și el, se apleca sub loviturile dușmanilor. în același timp, vizitiul fusese dat jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
teamă că nu-l va mai revedea niciodată, îl bătu pe umăr cu afecțiune: — Adio, Vitalius, mult noroc! — Și ție, Prefectule! Acestea fiind spuse, soldatul întoarse spatele și dispăru printre copaci, căutându-și calul. Pe drum, se apropie de un combatant ilir postat între arbuști și se aplecă să-i spună câteva cuvinte, apoi amândoi se ridicară și se îndreptară spre luminișul unde se găseau caii. Sebastianus nu se mai gândea de acum la ei. își îndreptase din nou atenția către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toate acestea, Sebastianus, care îi vedea pe cei trei diavoli apropiindu-se primejdios, îi arătă alanilor săi: — Cei trei de colo! strigă. Doborâți-i! Soldații executară ordinul în unicul mod posibil: o ploaie de săgeți se abătu peste grupul de combatanți în mijlocul căruia se lupta comandantul dușman. Câțiva cai se răsturnară, câțiva cavaleri dispărură, scufundându-se în acel vălmășag, însă Sebastianus constată că ținta cea mai importantă nu fusese doborâtă; dimpotrivă, găsind drum deschis printre cavalerii burgunzi, războinicul cu eșarfă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până în momentul acea uitase complet, și cu alți fugari, o apucă în fugă pe o stradă printre ruinele satului și, ajuns într-un loc deschis, pe care își aminti că îl traversase după întâlnirea cu Balamber, văzu un grup de combatanți agitându-se, prinși în încleștare, pe fundalul roșiatic al nenumăratelor focuri. Un hun se târa pe jos la câțiva pași de el. Sebastianus îi căută sabia și o găsi în apropiere. Puse mâna pe ea cu o adevărată voluptate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu creastă în formă de lup, care, de altfel, arătă să știa să-și păstreze cumpătul, ba mai mult, porni asupra sa o ploaie de lovituri, cu care îl împingea îndărăt. Sebastianus ar fi vrut să-și facă loc printre combatanți ca să-i dea ajutor burgundului, însă avea de lucru cu barbarii care îl atacau. Cât despre Maliban, îi stătea alături și cu sabia îl ajuta să-și deschidă drum prin ambuscadă. Cei din neamul Hiung-nu făceau cu greu față asaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fier. Balamber pară lovitura securii sale cu două tăișuri, care îi trecu șuierând pe deasupra capului, și își cabră calul, ca să se protejeze de alte lovituri. în momentul acela, comandantul dușman îi zvâcni pe dinainte, căutând să-și facă loc printre combatanți și să cucerească spațiul deschis al câmpiei. Fu doar o străfulgerare, dar suficient cât să-i îngăduie s-o recunoască pe Frediana. Dacă acel moment de distragere nu-i fu fatal, aceasta se datoră calului său, care se prăvăli dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin mijlocirea sa; dar trebui să accepte că era în rândurile lor o atât de mare varietate de tipuri umane, încât îi venea greu să formuleze vreo judecată definitivă legată de încrederea care li s-ar fi putut acorda în calitate de combatanți. Unii, robuști ca niște stejari, aveau o privire dreaptă și acea elasticitate felină în mers și în mișcări tipică, în general, celui deprins cu mânuirea armelor; alții - nu puțini, într-adevăr - păreau mai mult a fi simpli țărani, animale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în timp ce tovarășii lor continuau să manevreze cu înfrigurare mecanismul de deschidere a porții. Curând, o șuviță de lumină de culoarea opalului se desluși între cele două canaturi grele și începu să se lărgească. în același timp, scârțâitul lanțului anunță tuturor combatanților că, în afara zidurilor, podul de lemn se lăsa acum peste șanț. Cu toate acestea, Sebastianus încerca mai departe, luptându-se cu furie, să ajungă la poartă, de care îl mai despărțeau acum doar douăzeci de pași; însă alți bagauzi veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
număr avangărzii armatei lui Etius; și totuși, angajară cu ea, în fața zidurilor Aurelianei, o luptă confuză, al cărei rezultat putea fi doar intuit de către cei aflați pe taluzuri, fie din cauza distanței, fie pentru că, foarte curând, norul de praf ridicat de combatanți îi ascunse în mare parte vederii spectatorilor. Ochiului încercat al lui Sebastianus nu-i scăpă însă ce se întâmpla, în același timp, pe latura de nord-est a imensei tabere a hunilor: grosul armatelor dușmane se regrupa într-adevăr, în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la loc și, călcați în copitele cailor în continuă mișcare, se înecau, deși apa nu era prea adâncă. Lumina zilei se stinsese; lupta continua în confuzie, într-un peisaj de coșmar, în care fulgerele pe care cerul le descărca asupra combatanților luminau, din când în când, cu o lumină albăstrie mulțimea care, biciuită de furtună, se agita în apa clocotitoare. Ploaia se făcu grindină, fără ca din această cauză războinicii celor două părți - care, în plus, aveau zdravăn de lucru ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alanilor, care constituiau centrul aliniamentului; în dreapta oamenilor lui Sangiban, după alte câteva unități de auxiliari, era dispozitivul vizigoților: o masă compactă alcătuită din zeci de mii de infanteriști și cavaleri cu platoșe, ajutați de scutieri și de sute de servitori combatanți. Privind în spatele său, puțin mai la dreapta, Sebastianus putea să-l vadă pe Magister militum, înconjurat de cei mai înalți ofițeri și de gărzile sale personale, înaintând pe calul său alb și studiind atent, când terenul, când aliniamentul dușmanilor. Zărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare, încercând, în cele din urmă, chiar un contraatac. însă bagauzii nu se împrăștiară și ținură piept mai bine decât ar putut-o face cel mai experimentat detașament de elită, astfel că Metronius se trezi prins în mijlocul unei lupte furibunde: combatanți de ambele părți își întindeau înainte și își încrucișau sulițele, astfel că cele două armate se găsiră încleștate una în cealaltă și aproape imobilizate într-o confruntare pură de forțe, ce amintea de aceea dintre doi elani în luptă. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reușiră să deschidă breșe periculoase în rândurile bagauzilor. Cei mai inimoși dintre aceștia veniră în față să-i înfrunte, rotindu-și securile și săbiile. Sângele sărea din rănile înfiorătoare, iar gemetele celor căzuți erau acoperite de strigătele de furie ale combatanților, printre care, când și când, se auzea vocea, acum răgușită, a lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus, ca să se vadă bine, crucea, deasupra acelei maree mișcătoare și își îndemna fără încetare tovarășii la luptă, intonând psalmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frontul unde se dădea lupta fu populată de cai fără călăreți și de răniți duși pe brațe de scutieri ori de tovarășii lor, care, după ce își potoleau setea și luau alte legături de săgeți, se întorceau la locurile lor, printre combatanți; în drumul lor se încrucișau cu războinicii rămași fără cai, care alergau să-și ia caii de rezervă, de la servitorii lor. Un du-te-vino neîncetat și frenetic, în urma căruia cei rămași să privească primeau mereu vești emoționante, dar și contradictorii, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]