1,413 matches
-
mai cunoscut dintre oamenii politici români. Trecea drept moderat, și aceasta a fost șansa lui. Omul a avut fără Îndoială slăbiciuni. Manifesta o Înclinare cam accentuată pentru sexul frumos; deși căsătorit cu Elena doamna, a avut o legătură cvasioficială, nefavorabil comentată, cu Maria Obrenovici (din familia de boieri români Catargiu, mama viitorului rege al Serbiei, Milan Obrenovici; i-a dăruit și lui Cuza doi fii, pe care acesta i-a recunoscut). Cuza l-a imitat În multe pe Napoleon III, semănându
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din 1866. O Constituție care, prin Articolul 7 („Numai străinii de rit creștin pot dobândi calitatea de român”), a amânat cu peste o jumătate de veac emanciparea evreilor din România. Visul evreului „Înperciunat” de a deveni parlamentar (ca În piesa comentată mai sus) aduce În discuție un subiect cumva tangent : democrația parlamentară (ca, de altfel, și capitalismul, comunismul, constituționalismul, pacifismul sau drepturile omului) a fost receptată ca fiind, chipurile, „o invenție jidovească”. În 1908, de exemplu, antisemitul doctrinar A.C. Cuza susținea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
omul n-are nici-o grijă”, ca un „tărâm al făgăduinței” În care vinul curge În valuri („vinul românesc e un deliciu”), iar mămăliga, brânza și cârnații sunt din belșug : „Mi-e inima plină, nu există o viață mai bună”. Fenomenul comentat mai sus nu trebuie exagerat nici din punct de vedere socio-economic, nici din punct de vedere cultural. El a fost și a rămas un fenomen atipic, interesant tocmai prin caracterul său excepțional. Ceea ce merită să fie subliniat este faptul că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dacă se iau toate cuvintele-cheie referitoare la evreu din legendele și poveștile populare de mai sus (javră râioasă, hoție, Înșelătorie, bani, bogăție fără muncă, nașterea și uciderea lui Isus, prigoană și pedeapsă, decalogul ș.a.m.d.), adică toate caracteristicile etice comentate, care definesc portretul-robot al evreului, se va obține un mănunchi de clișee cunoscute - vechi reflexe mentale care compun imaginea schematică a „evreului imaginar”. Noutatea În rândurile de mai sus constă În motivațiile acestor stereotipuri și, mai ales, În relația dintre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau : „Dacă te Întâlnești cu un jidan ori cu un țigan, Îți merge bine” (superstiție românească ; <endnote id="cf. 137, pp. 13 și 333 ; 71, p. 199"/>). 2) Cea mai simplă explicație a superstiției s-ar baza pe un stereotip comentat deja mai sus : „evreul este Înstărit”, lui Îi merg bine afacerile, de el se „lipesc” banii și, ca atare, „dacă Întâlnești un evreu pe stradă, este un semn de noroc, mai ales În afaceri” - cum se crede În Polonia <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sud-estul Poloniei : „Dacă Întâlnești un evreu pe drum, oamenii spun că acesta aduce noroc, cu toate că unii oameni spun că evreii l-au crucificat pe Isus” <endnote id="(70, p. 137)"/>. 3) În fine, o a treia explicație a credinței populare comentate nu poate să ignore existența unei superstiții opuse, dar complementare : „Când te Întâlnești cu un popă (sau cu un călugăr), Îți merge rău” <endnote id="(137, pp. 278, 44 și 13-14 ; 259, p. 258)"/>. Este o veche credință populară românească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pozitivă În portretul „evreului imaginar” (el este de bun augur) se dovedește a fi de fapt Încă o trăsătură negativă a imaginii sale : el este un bun receptor al Diavolului (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). Magia primului oaspete Revenind la superstiția comentată - aceea privind prestigiul augural pozitiv acordat evreului -, trebuie spus că ea s-a dovedit atât de puternică, Încât „aria ei de aplicare” s-a extins foarte mult, cuprinzând și alte zone ale mentalității magice. Pentru românii din Moldova, apariția În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
astfel de momente inaugurale (la Început de an, de exemplu, sau de săptămână) pentru că el este de regulă prosper și bun afacerist <endnote id="(230, pp. 56-57)"/>. În acest caz acționa explicația nr. 2, de mai sus, bazată pe stereotipul comentat și el mai sus. Probabil datorită influenței exercitate de folclorul magic al rutenilor și huțulilor din nordul Moldovei, acest eres a fost preluat și de țăranii moldoveni. În această situație Însă, condiția ca „primul oaspete” să fie de bun augur
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se vede, cele trei legende populare au câteva aspecte În comun. Pe de o parte, Încercarea evreilor de a-l ucide pe Isus eșuează de fiecare dată și, pe de altă parte, toate legendele sunt etiologice. Cu alte cuvinte, legendele comentate stabilesc și legitimează trei practici rituale, al căror prestigiu este dat de trei Întâmplări diferite prin care Isus a scăpat de moartea plănuită de evrei. Blestemul Din cauza „infracțiunii de deicid”, portretului „evreului imaginar” i s-au adăugat alte două vicii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În armata anticreștinului „Împărat Viclețian [= Dioclețian]” <endnote id="(113, II, p. 298)"/> -, alte aspecte sunt Înlocuite cu clișee. De exemplu, Gheorghe nu este martirizat de romani, ci de jidovi - cei care „l-au ucis și pe Isus”. Față de legenda bucovineană comentată mai sus, cea culeasă În Oltenia este oarecum diferită, dar cei care doresc moartea sfântului sunt mereu aceiași : Gheorghe „a fost un ostaș cu calul vânăt”, care Îi „bătea pe jidovi” și „nu se Închina la zeii lor” ; de aceea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mâna dreaptă i-o lua Și pe-a stângă i-o lăsa <endnote id="(147, pp. 301- 302)"/>. Acesta este un loc comun În mitologia populară românească, dar cauza sancționării Sfântului Ilie este, de regulă, alta. Și structura cântecului epic comentat este uzuală <endnote id="(vezi colinda tip „Furarea astrelor” ; cf. 14, pp. 15-62)"/>, dar resortul care pune În mișcare scenariul mitic este diferit. De regulă, În cadrul acestui tip de scenariu, războiul se poartă Între Sfântul Ilie și demonul Iuda. Din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
durează de o mie de ani, cuprinzând numeroase documente (inclusiv unele referitoare la procesul evreilor de la Pir, din 1791) care denunțau public falsa acuzație de infanticid ritual adusă evreilor de aproape un mileniu <endnote id="(124, p. 355)"/>. În perioada comentată, numărul proceselor intentate evreilor acuzați de infanticid pare să fi fost mai mic În Transilvania decât În Moldova, de exemplu. Dar mult mai important este faptul că, În comparație cu Moldova, În Transilvania - ca urmare a unor astfel de acuzații - au fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tranzacționat, dat altuia, aruncat În curtea vecinului. Dintr-un anumit punct de vedere, el definește individul, delimitează o identitate, particularizează o existență, diferențiază un individ de celălalt. Mai mult decât atât, dorul nici nu poate fi arătat, comunicat, povestit sau comentat, pentru că este Închis În misterul existenței. Dar această stare poate fi intuită, ghicită prin puterea de sugestie a unor echivalente afective, transmise de exprimarea artistică (prin poezie, melos, forme sau culori). Dorul poate fi numai reconfigurat, sublimat, tradus sau transpus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
se cer reamintite cât mai des cu putință. Polifonie de cititor împătimit Cu toată specializarea pe care o impune o carieră academică, volumele Elvirei Sorohan își extind sensurile mult mai departe de subiectele propriu-zise. Cronicarii sunt urmăriți fie în antologia comentată Cartea cronicilor, fie în Introducere în istoria literaturii române, fie în monografii Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești sau volume colective Naratori și modelare umană în medievalitatea românească, în spiritul temei cu variațiuni din muzică, variațiuni care adaugă cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
estetică" ale Elvirei Sorohan: aflăm aici un crez cu privire la arta literară și la critica-satelit care o poate pune în valoare sau, dimpotrivă, o poate umbri, un crez însoțit de firești îndoieli care probează fondul spiritual comun al autoarei cu scriitorii comentați de-a lungul timpului: literatura rămâne o mare șansă a ființei umane, atât timp cât e conștientă de limitele ei imaginare, convenționale. Marea întrebare care s-a tot făcut auzită în ultimele decenii și anume dacă nu asistăm la concertul de închidere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
despre "Devenirea personalității" criticului: Vom încerca, ferindu-ne de ceea ce Călinescu numește amusia, ca lectură literară, fără participare, să descoperim ce anume trăsături proprii ființei sale sunt puse în aceste opere, ca unice adevăruri despre sine... Toate scrierile recitite și comentate mai departe, sunt file importante din cronologia sufletului călinescian, intenționat scrise cu cerneală simpatică. Și-a șlefuit neobosit profilul personalității, în replică la ce spuneau contemporanii și, nu mai puțin, posterioritatea.". Într-un fel sau altul, toate textele de critică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
deja clasicizaților Italo Calvino, Kundera sau James Joyce, după care intră în vizor vedetele actuale de pe piața internațională de carte (Paolo Coelho, Carlos Ruiz Zafon, Andrew Davidson, Simon Toyne, Amelie Nothombe, Amos Oz). Așa cum anticipam, elementul comun al tuturor cărților comentate îl constituie farmecul povestirii, chiar și atunci când aceasta e delegitimată parodic, ca în varianta acreditată de narațiunile postmoderne ale lui Italo Calvino. O atitudine critică față de povestire (și nu mai puțin față de "magia iubirii", celebrată la noi de un Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cumpătarea monastică sunt numai câteva complexe tematice care extind câmpul mijloacelor poetice mobilizate în construirea unei lumi singulare deocamdată în peisajul literar autohton. Oricum, strategiile inversării și tratamentul privilegiat al carnalului, senzorialului, materialității ocupă un loc privilegiat. *** În toate situațiile comentate mai sus, cititorul este silit să ia act de inversul a ceea ce se așteaptă să găsească în mănăstire. E o strategie de contrariere a cititorului și de înșelare a așteptărilor. Departe de a fi un spațiu aseptic, dedicat exercițiului spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu articolul Despre arta parodiei în literatura română („Steaua”, 1957). Colaborează la „Viața românească”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Adevărul”, „Cronica politică”, „Parlamentul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Debutul său editorial l-a reprezentat antologia comentată Pionierii romanului românesc (1962). Preocupat constant de opera lui I.L. Caragiale și remarcându-se ca un bun specialist în materie, i-a consacrat mai multe lucrări: Caragiale. Universul comic (1967), Nu numai Caragiale (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
include și pe Baudelaire, pe care îl socotește și imoral, în timp ce un alt colaborator, care semna C., subliniază valoarea artistică de netăgăduit a poeziilor scriitorului francez. Inconsecvențe există și în ceea ce privește scriitorii români. Al. Vlahuță și B. Delavrancea sunt, în 1893, comentați favorabil, dar criticați în 1894, după declanșarea polemicii cu „Viața”. I. L. Caragiale, Al. Macedonski, T. Maiorescu nu sunt scutiți de criticile și ironiile pătimașului redactor-prim. Scriitorii care au publicat versuri și proză în A.l., alături de A. Bacalbașa, Tr. Demetrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285189_a_286518]
-
ochi buni și ochi răi. Ei pot mângâia, pot vindeca, dar pot și ucide. Precum la unele animale, există ochi care inspiră teamă: multe personaje eminesciene poartă o pecete "malefică". Se trece repede peste aceste însemne chiar la personaje des comentate. Iată: călugărul ascet din Povestea magului... "aruncă peste lume" ochii lui suri, "ochiu-i țintea întunecos"; Orfeu sta lângă harfa lui zdrobită cu "ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Prin comparație cu nivelul liricii, proza publicată în revistă este minoră. Relativ bine scrise sunt intervențiile comunicând informații despre soarta literaturii românești în străinătate, cum ar fi cea aparținând lui Nicolae Drumaru ( Succesul cărții românești în Italia, în care este comentată tălmăcirea realizată de Claudiu Isopescu din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu) ori acelea semnate de Olimpiu Boitoș (Literatura română în Franța) sau de Aurel Decei (Scriitori români în Italia, cu comentarii, iarăși, despre versiunea italiană a unor romane precum Ciuleandra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285426_a_286755]
-
sofisticat între înțelegerea culturii ca muzeu care ar dispune de practici rigide de conservare și prezentare, și apelul la cultură din perspectiva înțelegerii sale ca set de orizonturi de așteptare și practici de ameliorare a relațiilor sociale. Cele două consecințe comentate ale studierii teoriei postestetice, respectiv dezvoltarea practicilor discursive ale teoriei critice a artei și posibilitatea revizitării critice a educației artistice din perspectiva înțelegerii sale ca (inter)mediere edificatoare, formează un cadru de referință și apreciere a judecării și aplicării studiilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
capital, marafeți, parale, ort, gologani etc.). 11. Alegeți o subcultură (de exemplu, subcultura romilor, a artiștilor, a oamenilor de afaceri etc.) și prezentați specificul ei în cadrul culturii române. 12. Ce schimbări ați perceput în cadrul culturii române după 1989? Exemplificați și comentați. 13. Prezentați rezultatele contactului dintre cultura română și o altă cultură. 14. Comentați următoarele definiții ale culturii: Cultura este acel întreg complex care include cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, obiceiurile, precum și alte abilități și deprinderi dobândite de om ca membru
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
semnați cu numele întreg. c) Îi trimiteți o scrisoare cu antetul firmei dumneavoastră. d) Puneți secretara să-l contacteze telefonic. e) Îi dați telefon chiar dumneavoastră. 35. Încercați să determinați orientarea culturală a persoanelor din situațiile ipotetice prezentate mai jos. Comentați. (Exercițiu tradus și adaptat după FitzGeral, 2003, pp. 230-231.): (i) La serviciu toată lumea îi spune șefului pe nume, glumește cu el, vorbește într-o manieră informală. (ii) Profesorul face o greșeală. Studenții își dau seama, dar nu ândrăznesc să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]