1,437 matches
-
de principii, el va fi coerent ca personaj. Dar un personaj presupune un public; dandy-ul nu se poate impune decât opunându-se.3 Capitolul dedicat dandy-lor din Omul revoltat al lui Albert Camus ar putea fi citat (dar și comentat critic) aproape În Întregime dacă analizăm dandysmul ca formă de contestare. Sfidarea legii morale și divine care se transformă pentru dandy În program existențial Își găsește rădăcinile, după Camus, În etica romanticilor. Un proiect ce privilegiază individul orgolios, unic demiurg
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și sintetizate Într-o singură lucrare? Ca În O mie și una de nopți, fiecare formă se deschide spre o alta, Într-o succesiune aparent fără limite și fără o ordine anume. După fiecare capitol, după fiecare exemplu ales și comentat, după fiecare dezbatere, aveam impresia că trebuie să o iau de la capăt, pentru că Întotdeauna exista un caz care nu fusese menționat sau o perspectivă care nu Își găsise locul. Am preferat să aleg exemplele care, de-a lungul timpului, au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca și celelalte kaffara (penitențe), acest sacrificu poate fi compensat printr-un altul În caz de incapacitate: trei zile de post În timpul pelerinajului și șapte la Întoarcere. Ramy-al-jimar - aruncarea pietrelor. Ultimele trei zile ale pelerinajului sunt consacrate unui ritual mult comentat, deși nu figurează În Coran. Este vorba de a trece, timp de trei zile, prin apropierea a trei pietre, considerate sacre În preislam, situate În Mina, localitate Între Arafat și Mecca, ș...ț și de a azvârli trei pietricele În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Analiza lui Victor Kernbach, inevitabil sumară În contextul cărții amintite, suferă din pricina unei selecții total arbitrare a ființelor considerate mitologice (sunt excluse figurile majore, precum animalele cosmogonice și funerare sau plantele cu valori sacrale și magice). În schimb sunt amplu comentate figuri nereprezentative precum Goga, Pâca, Antipa, Chira Chiralina, Inia Dinia etc.). De asemenea, extrem de discutabile sunt și tehnicile de determinare a semnificațiilor mitologice (bazate pe analogii superficiale și pe asocieri hazardate). Autorul fixează 18 clase În care s-ar Îngloba
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
va regăsi în monografiile ulterioare, este prezent și aici, validând un critic nu doar cu opinii proprii, dar și cu un stil ușor recognoscibil. Mergând deseori împotriva curentului, D. încearcă să ofere o altă imagine decât cea cunoscută asupra scriitorilor comentați. Astfel, Ioan Alexandru a devenit un „imnograf neîndurat, ale cărui volume vor crește ca aluatul, până la proporțiile cărămizilor”; pe Dan Deșliu, având doar calitățile unui poet minor, „istoriile literare îl vor consemna, probabil, ca pe un Vlahuță al jumătății din
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
rezonanță ai momentului: Eugen Barbu, D. R. Popescu, Nicolae Breban, Fănuș Neagu, Ion Băieșu, dar nu sunt ignorați nici creatori aflați la început de carieră (Aura Mușat, Teodor Parapiru). Și aici criticul nu se mulțumește cu o cronică a cărții comentate, ci o încadrează fie în spațiul mai larg al operei (ca în cazul scriitorilor consacrați), fie în cadrul generației, în speță, optzecismul, caracterizat succint prin „prozaism acuzat, refuz (zgomotos) al întregului arsenal de efecte poetice în uz, ironie etc.”. Câteva dintre
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
criticii noștri” etc.) se concentrează în imaginea criticii alpine. Vladimir Streinu ar practica, așadar, o critică a escaladării, ceea ce vrea să spună că el tinde să împingă opera spre un cerc superior de probleme, acolo unde și criticul, și scriitorul comentat pot respira aerul tare și pur al ideii. Procedeul este de natură impresionistă, însă C. îl corectează prin rigoarea analizei și, în genere, prin caracterul grav, serios al judecății critice. Aceasta este formulată fără ocoluri, în fraze aspre. A treia
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
vreme articolul face deschiderea, pe prima pagină, a numărului și a seriei) față de scrierile „umanitariste”, „proletare”, dând seamă în primul rând de o propensiune către elitism literar, în termeni partizani însă, ținând de tematică, nu de calitatea artistică a textului comentat, iar în al doilea rând făcându-se ecoul spiritului unei epoci în care obsesia „bolșevismului” (sau a orice altceva care-i seamănă) sperie o societate aflată încă într-o fază „romantică” de capitalizare. Tot în primul număr, Lucian Blaga oferă
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
distribuție utilizat. Comparați cele trei liste rezultate. Cum explicați diferențele dintre liste? 2. Pentru industria aleasă la punctul anterior (sau pentru o altă industrie cunoscută) realizați o segmentare strategică externă folosind modelul Porter, apoi modelul Atamer și Calori. Comparați și comentați cele două segmentări rezultate. 3. Identificați grupurile strategice constituite în România asociate unor industrii cunoscute, utilizând în paralel o abordare intuitivă, bazată pe semnalele pieței, cât și o abordare analitică. Analizați legătura între grupurile strategice identificate și segmentele sesizate în
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
lui Hasdeu pentru lupta politică se atenuează. Articolele politice apar mai rar, din 1872, editorialul va fi înlocuit cu studii științifice sau cu versuri, iar din 1875 revista capătă un caracter preponderent științific și literar. Această transformare este, de altfel, comentată chiar de Hasdeu într-un articol-program din primul număr al anului 1876, în care arată că periodicul va urmări probleme de strictă specialitate, din domeniile istoriei, lingvisticii și „psicologiei poporane”, cu o mare grijă pentru elementul autohton și balcanic, pentru
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puțin comentat, absentând din prim-planul hărților întocmite de panoramele critice, se numără printre cei mai originali poeți ai iubirii din literatura noastră postbelică. În ultimele cărți, trăirea ec-statică îmbrățișează întregul orizont al eului: o poezie a miracolului vieții, celebrat de „serbările
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
profesionist sistematic al cronicii literare săptămânale, însă intervențiile sale sporadice, adunate în volumul Dialog în actualitate (1985), se constituie într-un judicios jurnal de lectură, cu observații pertinente, adesea cu puncte de vedere personale, cu intuirea exactă a sensurilor cărților comentate. Disponibilitatea îl orientează mai ales spre lucrările de memorialistică, critică și istorie literară, autorul manifestând un adevărat cult pentru G. Călinescu, ale cărui aserțiuni estetice îi susțin aproape toate comentariile. SCRIERI: Dialoguri literare, I, Iași, 1976, II, București, 1980; Tinerețea
COROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
substanțial la cunoașterea literaturii române în perimetrul cultural german. De o mare mobilitate intelectuală, posedând, în egală măsură, spirit analitic și putere de sinteză, B. a reușit să ofere de-a lungul unui sfert de secol publicului german câteva antologii comentate, exemplare ca selecție și informație, precum și lucrarea de mare anvergură Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zur Gegenwart [Istoria literaturii române de la începuturi până în prezent] (1994), exegeză care încununează fericit cariera de excepție a unei cercetătoare străine, atât de devotată
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
biograful/criticul său, duc o adevărată luptă pentru existență, fizică și culturală. În cazul lui B., criticul și romancierul „luptă” de aceeași parte, de multe ori cu arme din același arsenal: cartea are o structură programatic „muzicală”, asemenea operei autorului comentat, lucrează cu un instrumentar critic provenind din aria franceză - critica arhetipală (Gilbert Durand), teoreticienii Noului Roman (Jean Ricardou) -, de asemenea, contextul cultural în care se plasează este cel al culturii franceze (cu trimiteri la Beckett, Gide, Robbe-Grillet și alți scriitori
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
susținute de aptitudinea construcției romanești. Prozatorul practică un descriptivism atent și omniprezent: se succedă peisaje, interioare, toalete și veșminte sau vestimentații, piese de mobilier și alte obiecte (artistice sau utilitare, tehnice sau artizanale etc.), toate supuse unei descripții minuțioase, ironic-vioi comentate. De același tratament au parte și fizionomiile sau trupurile umane (în special feminine). În fond, romanele lui B. sunt, în bună parte, formate din publicistică de observație - în sens larg - mondenă, travestită în proză de ficțiune. Vigoarea epică e cvasinulă
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
1975, ieșea primul tom (rămas și singurul), dedicat poeziei contemporane. Cititor insațiabil, B. simțea nevoia unei demonstrații în acest sens, încredințând tiparului toate frământările sale literare și existențiale. Și-a prezentat, astfel, în cărți masive, de efort aglutinant, șantierul (citate comentate, proiecte, bruioane, tot soiul de adnotări), începând cu Jurnal (1966), apoi Caietele Princepelui, o serie inaugurată în 1972, din care, până în 1981, publicase șapte volume, atestând o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie nu a excelat
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
în ansamblu și de a aborda domenii dintre cele mai variate, de la literatură și artă la turism și sport. În rubricile ei, „Studii”, „Cronica” și „Educația poporului în alte țări”, se publică rezultatele unor cercetări științifice aprofundate, sunt semnalate și comentate cărți, conferințe, congrese, expoziții, evenimente teatrale și cinematografice, se dezbat probleme legate de sistemele educaționale, se prezintă prompt și pe larg activitatea unor instituții culturale (Academia Română, Ateneul Român, Arhivele Statului, Societatea Scriitorilor Români, Astra, teatrele naționale, diferite fundații etc.). Deși
BOABE DE GRAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285767_a_287096]
-
Robea, Basme populare românești, București, 1986; Pamfil Bilțiu, Făt-Frumos cel înțelept. O sută de basme, povești, legende, snoave și povestiri din județul Maramureș, Baia Mare, 1994; Viorica Nișcov, A fost de unde n-a fost. Basmul popular românesc. Excurs critic și texte comentate, București, 1996; B. P. Hasdeu, Omul cu flori. Basme și legende populare românești, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1997. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 544-555; B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, III, București, 1893, coloanele 2596-2652; Leo Bachelin, Introduction
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
fost tradusă în limba engleză, în 1821, de R. Laurence. Studiul literaturii apocrife a cunoscut o adevarată revitalizare abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, manifestată prin noi descoperiri și prin publicarea mai multor lucrări traduse și comentate. În anul 1886, A.M. Ceriani a descoperit întâmplător în Biblioteca Ambrosiana din Milano un manuscris sirian al cărții lui Baruch, ce va fi publicat în cadrul colecției sale Monumenta sacra et profana <footnote A. M. Ceriani, Apocalypsis Baruch, olim de graeco în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
motivația a ceea ce este individul ca atare în momentul reconstituirii trecutului, al propriului său examen de conștiință. În fine, traducerile reprezintă o altă latură a activității lui C. Nu doar Stanțele lui Jean Moréas, transpuse în românește în 1945 și comentate elogios de Perpessicius printre alții, sau mai vechea traducere în versuri, Domnișoara Felicia sau Fericirea de Guido Gozzano (1933), ci îndeosebi ceea ce critica literară franceză a considerat un moment de excepție în integrarea lui Dante în mediile literare francofone, tălmăcirea
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
vechi cronici turcești, alte documente medievale, Cronica Banatului scrisă de Nicolae Stoica de Hațeg ș.a.). Literaturitatea ansamblului e asigurată de selecția, contextualitatea și „montajul” textelor. Clopotul scufundat (1988) e tot un roman, neconvențional, în parte eseu și în parte jurnal comentat, cu substrat autobiografic, foarte diferit însă, prin structurare și scriitură, de „memoriile” ori „autobiografiile literare” canonice. În anii ’90, C. publică o serie de volume fragmentare, cu statut multiplu ori incert: ele sunt, simultan, în diferite proporții, jurnale, confesiuni comentate
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
comentat, cu substrat autobiografic, foarte diferit însă, prin structurare și scriitură, de „memoriile” ori „autobiografiile literare” canonice. În anii ’90, C. publică o serie de volume fragmentare, cu statut multiplu ori incert: ele sunt, simultan, în diferite proporții, jurnale, confesiuni comentate, comentarii în marginea textelor unor autori iluștri (Nietzsche, Cioran), colecții de note de lectură, acumulări de citate și de referințe bibliografice, montaje de fragmente eseistice pe cele mai diverse teme circumscrise din realitatea cotidiană, prozaic-derizorie, din actualitatea social-politică (scrutată, aceasta
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
Sf. Ștefan, a doua zi de Crăciun : La Sfântul Ștefan Orice slugă e domn ! Gospodarul cu sluga Merg amândoi pe același drum ; Sluga și cu stăpânul Beau bere împreună (48, p. 342 ; vezi și 50, p. 58). Revenind la colinda comentată, voi încerca să arăt în conti nuare că „lumea pe dos”, sugerată în primele versuri (Dumnezeu chefuiește și dansează cu îngerii, Sf. Ion se îmbată și se „libovește”, Sf. Petru adoarme etc.), nu este decât un preludiu al Haosului. Un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în sine nu ne poate explica limpede natura acestui somn”), cel puțin savantul rus nu l-a considerat a fi doar un topos literar, ci un subiect a cărui cercetare „impune un studiu independent” (23, p. 277). în toate cazurile comentate mai sus, eroii de basm se află în aceeași postură ca Sf. Petru în colinda comentată : cu toții adorm în timp ce păzesc ceva extrem de prețios (merele de aur, copilul Melintiei, fata împăratului, soarele și luna), pentru a nu încăpea pe mâna unui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a considerat a fi doar un topos literar, ci un subiect a cărui cercetare „impune un studiu independent” (23, p. 277). în toate cazurile comentate mai sus, eroii de basm se află în aceeași postură ca Sf. Petru în colinda comentată : cu toții adorm în timp ce păzesc ceva extrem de prețios (merele de aur, copilul Melintiei, fata împăratului, soarele și luna), pentru a nu încăpea pe mâna unui monstru din „lumea cealaltă” (balaur, zmeu, drac, Iuda). Paradoxal, ei se dovedesc vulnerabili chiar în momentul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]