852 matches
-
curajul și voința; îmi pare inutilă gândirea și nulă orice compătimire. Căci nu mă simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi infinit? Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea îl găsim la atîția! În lumea aceasta încă n-a murit nimeni de suferința altuia. Iar acela care a zis că moare pentru noi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am Întâlnit, prin '90, pe Andronic, unul dintre securiștii care ma interogau periodic. Mi-a râs În nas. A Îngăimat câteva cuvinte prin care mi-a dat de Înțeles că se simte În siguranță. A Încercat să pară că mă compătimește, dar nu pot uita acel zâmbet plin de satisfacție de pe fața lui. Era convins că făcuse ce trebuie. Ei, securiștii, nu pot avea sentimente onorabile pentru că noi eram, pentru ei, simple ,,obiective”. Noi eram cobaii pe care ei făceau experimente
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia pe ceilalți drept martori: — Voi n-aveți impresia că a moștenit trăsăturile fine ale ma mei lui, Scribonia? — Chiar p... pr... prea mult, hârâie Claudius. — Ce vrei să spui? e presat din toate părțile. — S-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai purta stola matroa nelor, ci doar toga curtezanelor. Dacă îi prinde, i-ar putea chiar ucide pe amândoi cu mâna lui, fără să riște nimic. Se indispune. Nu, mai bine aduce problema în fața magistraților. Așa nimeni nu o va compătimi. Un suspin de beatitudine îi umple până la refuz plămânii. Exilul! Ce frumos sună. Și confiscarea a jumătate din dotă și a unei treimi din celelalte bunuri. În folosul lui și al copiilor. Plus decăderea din drepturile părintești. Altminteri, în urma unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
creativitate nerealizată vreodată, rigoarea lui morală care-l obliga să se pedepsească pentru că dorea ceva la care simțea că nu are dreptul, dând dorinței lui o imagine patetică, de cromolitografie. N-am mai Întâlnit pe nimeni care să se poată compătimi cu atâta dispreț. FILENAME: JIM CÎNEPĂ Să-l văd mâine pe tânărul Cinti. 1. Monografie frumoasă, riguroasă, poate puțin cam prea academică. 2. În Încheiere, comparația dintre Catul, poetae novi și avangardele contemporane e lucrul cel mai genial. 3. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că e un idiot și că pînă și Lisa Îl consideră așa Începe să mă imunizeze la aspectul său fizic (aș Îndrăzni chiar să afirm că-l găsesc din ce În ce mai puțin atrăgător) și, văzînd că stă așa, singurel, pe canapea, Îl compătimesc oarecum. De-asta merg să mă așez lîngă el, gîndind că ar trebui să fac totuși un efort cît de mic, să-i acord o a doua șansă. Pari a te simți În largul tău cu Amy, mint eu, luînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
încep cu două săptămâni înainte de Crăciun și se încheie de-abia pe 7-8 ianuarie, odată cu Boboteaza. Anul acesta, norocul televiziunilor de știri de la noi s-a numit Ludovic Orban. Nu mi-e drag deloc personajul public, dar m-am trezit compătimindu-i soarta. Proastă inspirație să comiți o dandana în zilele când țara trage pe dreapta, iar știriștii nu prea au „material“! Gândiți-vă, dacă povestea accidentului deja celebru n-ar fi ieșit la suprafață atât de aproape de Crăciun, ar mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
jurnal de știri, măcar opt au fost acaparate de eternele subiecte legate de împodobirea și „îmbecuirea“ brazilor din piețele publice ale orașelor de pe teritoriul patriei. Nu vreau să fiu nici măcar unu la sută răutăcios la adresa televiziunilor de știri. Sincer, le compătimesc menirea când vin Sărbătorile. Și le înțeleg derapajele: ce poți arunca din camera de filmat când țara intră-n case și nu face nimic extraordinar în afară de a mânca și a trage la măsea? Nu te poți lupta, ca știrist, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
pretenția să mă cred foarte român, dar asemenea exagerări sunt bolnăvicioase, hotărât bolnăvicioase, ca să nu zic periculoase... A doua zi toată Parva știa că Apostol Bologa a stricat logodna cu fata avocatului fiindcă a auzit-o vorbind ungurește. Și toată lumea compătimea pe "sărmana Marta", proorocind că Apostol are să-și frângă gâtul dacă a apucat-o, în plin război, pe urmele răposatului Bologa. Seara, la "cazina" românească, unde se adunau azi toți domnii, deoarece în "cazina" ungurească se instalase popota ofițerilor, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dacă alții vor fi tot atât de înțelegători ca mine, Bologa!... Eu nu mă supăr că aici îmi vorbești de iubire și Dumnezeu, iar acasă ațâți pe bieții oameni nu împotriva războiului în sine, ci împotriva ungurilor... Eu cel mult te voi compătimi când generalul... ― Ți-a spus generalul ție că eu?... Întrebă Apostol necrezător. ― Generalul nu stă de vorbă cu mine decât despre afaceri de serviciu... A spus-o însă deunăzi, la popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-a la profesori universitari din Iași cu care cheltuise o avere. Pe de altă parte ziceam în gândul meu, că e un blestem de la Dumnezeu pentru fetele pe care le-a "nenorocit" în anii aceștia de liceu. Pe ea o compătimeam, dar nu prea mult pentru că vedeam că e fericită și singura a ales această cale. A fost opțiunea ei și fiecare om în viața are dreptul să aibă propriile opțiuni. Dar mă gândeam cum vor cleveti profesorii din școala, ce
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vadă colegii cu el. - Cu atat mai mult, vom putea face dragoste mereu... Nu știu de ce, dar pe langă repulsia pe care o avea pentru el, simți o greață puternică, îi venea să vomite imediat, dar nu știa unde. Îl compătimea pe omul bolnav și credul din fața ei, urându-i discret „Drum bun!”, „Cale bătută!, ”Pa!” și...” Nu mă mai caută nicioadată”, Vezi-ți de treaba ta!..” - Lăură, vei regretă mult pentru vorbele acestea, Lăură!.. - În ce mă privește, eu nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și neinteresanta" din Capitala, de programul încărcat și mai ales de tentațiile magazinelor care la data aceea încă mai erau aprovizionate. Le povești apoi despre catedră ei de la Liceul" I. L. Caragiale", despre munca ei plăcută și pasionanta, în timp ce bunicii o compătimeau pentru plecarea ei din sânul familiei unite. O întrebară dacă mai joacă teatru, măcar de amatori, iar ea le răspunse că nu mai are timp și că s- a angajat că actrița principala în marele rol al vieții care este
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe când o voi revedea. Lângă ambulanță s-au adunat câțiva vecini curioși, ce s-a întâmplat, întreabă ei compătimindu-l, iar el, care în general abia dacă se sinchisește să le dea buna ziua, le răspunde cu seninătate, punându-i la curent cu cele petrecute în cursul dimineții, iar fiica vecinilor de sub noi, care tocmai se întorsese din India
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei momente de trezie, perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez în tăcere, adevărul cuvintelor ei este împovărător, dar cum putem înceta să ne mai facem griji, cum încetăm să compătimim, dacă încetăm să ne facem griji, încetăm să iubim, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez în tăcere, adevărul cuvintelor ei este împovărător, dar cum putem înceta să ne mai facem griji, cum încetăm să compătimim, dacă încetăm să ne facem griji, încetăm să iubim, nu? Tocmai asta e iubirea. Copila aceasta are nevoie să fie iubită, continuă ea, nu să fie încorsetată, nici compătimită și nici temută, ești capabilă să iubești, pur și simplu? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ce prost crescută, mănâncă pe stradă. Am luat o gură imensă. Fulgi din aluat împrăștiați peste tot. A trecut pe lângă mine, privindu-mă cu dispreț. Din fericire, copiii au dispărut în depărtare, îndreptându-se către Muzeul de Istorie Naturală. Îi compătimeam pe angajații de acolo, ca să nu mai zic de dinozauri. Scuturând din cap ca spre a alunga o nălucă, m-am întreptat către dubiță. Sebastian era al naibii de norocos că arăta bine, știa să gătească și era bun la pat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la sută dintre asistentele directorilor sunt femei, iar toate sunt tipul Oxbridge. Eu nu sunt. Am muncit din greu să am acest accent. Vorbea bine. Probabil acesta era discursul pregătit în taxi. Dar nu era atât de simplu să o compătimesc, numai pe baza solidarității dintre surori, pe această femeie care muta acțiuni din sau în fondurile de pensii și reținându-și un anumit procent pentru deranj; ca să găsești o slujbă mai puțin folositoare societății ar trebui să te strecori prin vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
poziția socială, ca o secretară care-și imită șefa. Și exact în acel moment Jordan a făcut o față amară, postura învinsului, expresia ei mizerabilă fiind în așa o contradicție cu eleganța hainelor sale încât nu puteam să nu o compătimesc. M-am gândit că Anne-Marie ar putea fi una dintre acele femei care, detestând concurența, și-a ales intenționat un subaltern care nu ar putea niciodată să se ridice la standardele și atitudinea ei, darămite să rivalizeze cu ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
catacombele unui oraș sau În desișul pădurii sau În imensitatea pustiului, bineînțeles că se simte - cîndva, undeva - așa cum mă simțeam eu, atunci... Eram un nimeni, așa că n-aveam nevoie de compasiune... Ar fi fost la fel de absurd ca și cînd ai compătimi un om ce moare de sete Într-un deșert pentru că varsă lacrimi pentru unul ce se Îneacă.... Senzația de trăire a timpului pur n-a durat mult, căci bariera a pus capăt visării. Visuri lungi... trezire artificială scurtă... Am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca o durere în suflet care, la începuturi, îl deranja foarte mult. Îl făcea să sufere. Cu timpul, s-a obișnuit. Se bucura când simțea apropierea celor care-l privesc cu gânduri bune, cu zâmbet în colțul gurii, deși îl compătimeau sincer. Se simțea încurajat. Se simțea egalul lor, om între oameni. În ziua aceea, ieșea doar pentru a cumpăra pâine. Nu avea mult de mers. Magazinul era la primul bloc de dincolo de intersecție. Își pregătise borseta, dar o uitase pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încredere că acești oameni pot vedea dincolo de interesele lor personale și de grup”, își exprima doctorul Eugen Tomescu această convingere ce îi amăra sufletul de multă vreme, rana fiindu-i redeschisă în conversația cu cele două femei pe care le compătimea cu toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-l deranjeze. Îl Tainicele cărări ale iubirii aprecia fără rezerve pe doctorul Eugen Tomescu, îl respecta și chiar îl iubea pentru omenia pe care o manifesta față de toți pacienții și față de colectivul de muncă. Îl privea cu drag și-l compătimea în gând: „Păcat că nu are și el noroc de o fată bună ca el! De când îl știu eu și... , da, îl știu de când a venit aici, că eu sunt veterană de vârstă și cea mai veche din secție, deci
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ținut prizonier. Popularitatea sa crește în fiecare zi, iar oamenii ies în stradă pentru a-și susține favoritul. Statutul de victimă îl ajută pe Vernescu să ajungă pe locul întâi în toate sondajele de opinie, căci românii iubesc victimele, le compătimesc și le votează. Romanul este scris cu talent și este plin de ironie atât la adresa clasei politice, cât și la adresa mass media, care s-a transformat într-un adevărat ring în care circarii politici își fac numărul. Analiștii politici, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]