829 matches
-
sentiment profund pentru ea. Orgoliul și profunzimea trăirilor mențin personajul masculin în defensiva depărtării, decantând compătimitor tentativele celor care se apropie de femeia pe care o percepe ca pe o flacără ce ar mistui orice aflat în imediată apropiere: "Sincer compătimeam și disprețuiam pe bărbații care s-ar aventura inconștienți în intimitatea acestei femei, ca pe niște gafeuri care într-o casă mare nu și-ar da seama unde sunt și ar fi fost ca la ei acasă, cu libertăți comode
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
iubirea ei pentru general e curată. Confesiunea îl determină pe Duce să intervină diplomatic. El subliniază virtuțile maurului, spunîndu-i nefericitului tată că fiica sa a făcut un mariaj exemplar. Brabantio pleacă zdrobit sufletește, iar, în urma lui, Ducele comentează revelator. Îl compătimește pe părintele care are de dus o asemenea cruce și mărturisește că nu știe cum și-ar fi revenit, dacă propria-i fiică s-ar fi măritat cu Othello. Episodul rezumă, simbolic, esența tragediei la care urmează să asistăm. Protagonistul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care o cucerește iertîndu-i fratele (care își recapătă astfel averea și titlul). Cuplul inițial de amici (Francis și Charles) se reface, întărindu-se prin mariajul lui Acton cu domnișoara Susan. În final, eroii sînt reuniți în casa muribundei doamne Frankford (compătimită de toți pentru nesăbuita sa greșeală, însă, în fond, neiertată de facto de nimeni, ceea ce implică, pînă la un punct, o vagă concesie făcută tot mai virulentelor ideologii puritane). Soțul (apreciat pentru pedeapsa lui blîndă în fapt, mult mai sadică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
părerea autorilor studiului, ar exista un fel de continuum biologic între plăcere și durere: este imposibil să fie net separate una de cealaltă. Asta ar explica de ce unele persoane au un sentiment ambiguu atunci când citesc rubrica de fapt divers: îi compătimesc pe cei afectați de dramă (circuitul durerii este activat în ele), dar plăcerea subiacentă însoțește, în anumite corpuri, această percepție (circuitul plăceri este co-activat). Cum creierul este dotat cu sisteme care permit desolidarizarea față de durerea celuilalt, nu rămâne decât aspectul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
disperare și în pragul serii când i-am perceput bocetul ca la căpătâiul mortului. Soțul ia fost ridicat de jandarmi și după câțiva ani de pușcărie, „reacționarul” (!!!) vorbea singur pe ulițele satului. Sărăntocii își băteau joc de el, mijlocașii îl compătimeau și se temeau. Proprietarul nu și-a mai revenit, copiii i-au fost dați afară din școli. Casa lui mai este locuită azi de un nepot cu 72 probleme de sănătate mintală. Au mai fost 6-8 deschiaburiți printre care Mitriță
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
reușit să trezească în ei o neliniște benefică și o profundă edificare. 4. Am auzit că, pe când Sfântul Francisc predica la Roma, unii oameni cu autoritate i-au spus: «Mâine vrem să auzim o predică de-a ta». Un cardinal, compătimindu-l și fiindu-i teamă să nu intre în panică, pentru că era un om cu puțină carte, invitându-l la el i-a dat o predică bine pregătită pe care să o învețe în timpul nopții și apoi s-o recite
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratele Aymon, pe vremea când era arhidiacon de Chester. Iată viziunea: pe când organiza clerul în timpul unui sinod, un băiat s-a apropiat de el și i-a aruncat apă pe față; imediat a fost transformat într-un băiat vrednic de compătimit; atunci, s-a apropiat de patul în care stătea întins fratele Aymon, i-a cerut voie să se așeze alături de el, și așa a făcut. În conformitate cu această viziune, a avut un sfârșit bun în Ordin. Fratele Aymon a administrat provincia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un efect terapeutic garantat (din cauza constituției bicisnice a naturii umane), găsind-o așadar vinovată de "egoism" și de o "purificare fățarnică". Prin urmare, în melodramă singura formă de "artă" accesibilă tuturor "fiecare își găsește exaltarea sentimentelor lui bune", grație cărora "compătimim cu cei ce sufăr și ne indignăm împotriva asupritorilor". Finalul fericit asigură în felul acesta o compensație morală binevenită, dată de evaziunea superficială care ne face "să creștem în propriii noștri ochi". Pentru că ne avertizează lucidul cronicar deghizat în moralist
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înțelege cu nici un chip să renunțe la vreunul dintre cei doi bărbați, cât timp sentimentele nutrite față de fiecare în parte îi par complet diferite: în Andrei pretinde a iubi pe bărbatul puternic, personificare a forței și a "misterului", pe Jean compătimindu-l pentru nenorocirea de a nu fi cunoscut niciodată "fericirea unei iubiri împărtășite". De aici drama: Andrei o vrea pe Mab numai pentru el, pe când femeia, pretinzând că-l iubește, nu renunță la "datoria" de a-l ocroti pe rivalul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pretenția să mă cred foarte român, dar asemenea exagerări sunt bolnăvicioase, hotărât bolnăvicioase, ca să nu zic periculoase... A doua zi toată Parva știa că Apostol Bologa a stricat logodna cu fata avocatului fiindcă a auzit-o vorbind ungurește. Și toată lumea compătimea pe "sărmana Marta", proorocind că Apostol are să-și frângă gâtul dacă a apucat-o, în plin război, pe urmele răposatului Bologa. Seara, la "cazina" românească, unde se adunau azi toți domnii, deoarece în "cazina" ungurească se instalase popota ofițerilor, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dacă alții vor fi tot atât de înțelegători ca mine, Bologa!... Eu nu mă supăr că aici îmi vorbești de iubire și Dumnezeu, iar acasă ațâți pe bieții oameni nu împotriva războiului în sine, ci împotriva ungurilor... Eu cel mult te voi compătimi când generalul... ― Ți-a spus generalul ție că eu?... Întrebă Apostol necrezător. ― Generalul nu stă de vorbă cu mine decât despre afaceri de serviciu... A spus-o însă deunăzi, la popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de la Vocea Americii - de isprava lor, a fost:Aneta, oare, de unde o să mănậnce urzici, acolo, în America? Știa, săraca, ce va pătimi acolo Aneta ei, printre străini și, deși “pămậntul făgăduinței” i se înfățișase drept ideal pentru niște transfugi, îi compătimea zilnic pentru neputința lor de a-și culege urzici de pe la poalele zgậrậienorilor. La polul opus, bunicul era un om foarte cult; dragostea mea pentru carte de la el am moștenit-o, pentru că foarte mult timp îl vedeam citind. Citea orice: manuale
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
șansă să te înșeli. Cea mai mare grijă a noastră e să rămânem în viață, nu să trăim. Orice societate are în dotare și imbecili. Depinde însă pe ce raft îi așază. Proștii nu-i invidiază pe cei inteligenți. Îi compătimesc. A ajuns în culmea ratării. Îl laudă toți proștii. Cel care rage nu mai are nevoie de adeverință că-i măgar. Imbecilii nu se încumetă să transforme lumea. Le vine mai ușor să o răstoarne. Proștii nu se mănâncă între
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
l-au luat pe sus pe el săracul, pe care nici nu știu măcar cum îl chema, raportând prin stațiile pe care mânuiau țanțoși că e unul care s-a pișat și a borât în lift. Pe mine toată lumea mă compătimea, simțeam asta din privirea lor. Când am văzut că-i acuzat pentru actele mele fiziologice, m-am năpustit asupra lor, încercînd să le spun adevărul, dar i-am văzut aceea privire ca atunci când mă îndemna să fumez, să beau sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc. Dimpotrivă, cocheta cu alții până la 58 exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vreodată acasă la el. Deși își iubea mama, frații și bunicii, din cauza unei suferințe interioare el nu se putea atașa de ei. Niciodată nu-și găsea cuvintele potrivite pentru a-și manifesta dragostea față de ei. Doar mama lui îl înțelegea, compătimindu-l și îngrijorându-se că el nu putea rupe acel lanț al anxietății lui. Descătușându-se, ea o rugă pe Oana să aibă înțelegere față de el, povestindu-i despre suferințele copilăriei lui și recomandându-i să-l ducă la un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dansă cu acel bărbat, care părea destul de stângaci și cu mișcări greoaie. La un moment dat Angela își îndreptă ochii spre Radu și-i zâmbi. Ea observă în privirea lui o anumită umbră de tristețe, ce te face să-l compătimești, dar toată această melancolie dădea un fel de dinsticție expresiei trăsăturilor sale. Pe chipul lui se mai putea citi blândețea sufletului său de copil, dar și o anumită tandrețe și sensibilitate. La următorul dans, Angela îl invită pe Radu, folosind
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
deja se sudase o legătură de afecțiune și emoțională în același timp. Amândoi se purtau în gând, unul pe celălalt, neștiind ce să creadă, deoarece încă nu se cunoșteau îndeajuns. Acum când Ramona știa suferința prin care el trecea îl compătimea din tot sufletul, rugându-se pentru ca el să reziste acestei mari dureri. Și-o imagina pe mama lui pe patul de suferință, gândindu-se la fiul dânsei, departe de casă, și în același timp, luptându-se cu grava ei boală
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
adresată mie am păstrat-o. Cândva Ionuț va ajunge să citească chiar sub privirile mele și atunci va înțelege cum stau lucrurile. -O va urî, Radu. -A vrut răzbunare împotriva mea, dar ea se va răsfrânge împotriva ei. Ramona plângea compătimind-o pe Angela, considerând că a greșit la acea vreme din cauza orgoliului său nemăsurat. De acum începea s-o doară tot mai mult de Ionuț, care în curând va afla adevărul și care poate-l va face să sufere. Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe un cuțit ce se răsucea în inima lor. Domnul Radu Brădescu ascunse tot timpul aceste cuvinte de soția și fiul său, parcă temându-se de ele. Acum, după cum domnul Radu Brădescu o privea pe mama fiului său, sigur o compătimea, văzând-o cât de mult suferea și ea, zicându-și „acum regretă acele cuvinte, dacă ar fi posibil ar da timpul înapoi”. După câteva ore, Ionuț este adus din sala de operație. Avea capul bandajat și dormea. Chipul său frumos
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care în mod firesc este cea mai bună, nefiind suficient întărită de rațiune și obișnuință, își slăbește supravegherea acestei părți plângăcioase, sub pretextul că sunt înfățișate în spectacol nenorocirile altora și că nu-i nimic rușinos să aplauzi și să compătimești pe cel ce-și zice om de bine și care varsă lacrimi când nu se cuvine, că dimpotrivă, crede că din asta scoate profit, plăcere, și că n-ar vrea să fie privată de ele respingând întregul poem. Puțini oameni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o murdărie mizerabilă, pentru că aceste evenimente ne emoționează cu atât mai mult, cu cât suntem, pentru a ne vedea într-atât de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe alții, mizericordie. Dar ce fel de mizericordie, la urma urmelor, cu privire la niște evenimente fictive puse în scenă? Ele nu provoacă auditoriul la a simți ușurare, ci îl invită să sufere, și cu cât suferă, cu atât mai multe favoruri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unui actor, refuzând ca din cântece să fie făcute niște pasaje interpolate. Acordându-i sarcina de a modera pasiunile eroului, el îl consideră drept garantul moralei. Îl mai concepe, de asemenea, ca pe un mod de a accentua pateticul, în măsura în care compătimește nefericirile eroului. "Corul trebuie să aibă rolul unui actor și funcția sa personală. Să nu cânte în antracte nimic care să nu-i fie util subiectului sau să nu-i fie adaptat pe măsură. Lui îi revine misiunea de a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dimineața", nr. 128, București, 1930, pp. 17-18. 54 Despre imoralitatea Ancăi scria și Nicolae Manolescu în următorii termeni: "Nu numai că nu e nimic etic în Anca, dar în patima ei este mai degrabă obsesie, decât suferintă. Nu poate fi compătimită. E un caz patologic, nu tragic, în sens nobil" (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 428). 55 Așa cum a demonstrat recent Sergiu Miculescu în Măștile lui Eugen Ionescu, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În mod normal, i s-ar fi părut greu s-o lase mai moale, însă acum era epuizată complet, și din cauza drumului, și din cauza durerii permanente de la gleznă și încheietură. Așa că sună la birou și vorbi cu Anna, care o compătimi pentru accident, îi spuse să stea acasă cât de mult voia și promise să o viziteze în seara următoare. — Credeam că m-am lecuit de căzături, zise Darcey posomorâtă, stând cu Anna în sufragerie, mâncând rulouri de sushi (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]