1,421 matches
-
care întăresc cele mai sus afirmate. În această privință, sunt cât se poate de edificatoare manevrele austriece în jurul privilegiului acordat, pentru înființarea unei bănci, prusacului Nulandt, directorului băncii din Dessau. Consulul Prusiei, întâmpinând mari piedici în acțiunea de sprijinire a compatriotului său, a cerut telegrafic instrucțiuni la Berlin. Austriecii, stăpâni pe telegraf, au întârziat cu două ore transmiterea telegramei, timp suficient pentru ca o contrapropunere austriacă, făcută în numele împăratului Franz Ioseph, să ajungă de la Viena la Iași. La 2 martie 1857, agentul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1855, la „Creditul mobiliar”, aflat în legătură cu revoluționarii unei jumătăți din Europa, nutrind mari planuri, ca fiind reprezentativ pentru o anume parte a emigrației polone. Spunem o anume parte, pentru că, alături de un Branycki, fuseseră aruncați pe drumurile continentului alte mii de compatrioți de origine modestă, ducând o existență precară. Este vorba, așadar, de o emigrație eterogenă, împărțită în partide, facțiuni și curente ce se deosebeau prin proveniența socială a aderenților, prin formație intelectuală, prin concepție filosofică, socială și politică, fiecare avansând o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
închegat relații cu fruntașii emigrației polone. N. Kretzulescu a evocat în amintirile sale numele polonezilor pe care îi vizita: Adam Czartoryski, Zamoyski, Czajkowski. Democratul J. Lelewel nota, în 1836, contactele sale cu Filipescu, I. Ghica și N. Kretzulescu. Tinerii noștri compatrioți au fost, în felul acesta, introduși treptat în cunoașterea operei și activității emigraților polonezi. Tălmăcirile românești din creația lui Mickiewicz au început nu „în apropierea anului 1848”, cum susținea Wedkiewicz 20, ci mai înainte: „Foae pentru minte, inimă și literatură
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Manasievici, de pildă, era „slugă” la Zaharia Moldovan, de care era legat și Leon Vyczanski. Emigratul polon Leon Vișinewski avea să mărturisească că a fost chemat „de către boierii amploaiați la duel, la casele unde s-au întîmplat împușcările”, iar un compatriot l-ar fi asigurat că vor fi date „uneltele cuvenite [arme - n.n.] la vreme, de boieri”. Evident, am înfăptui o eroare dacă din aceste mărturisiri am trage concluzia că acei polonezi l-au urmat, de pildă, pe un Zaharia Moldovan
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să deștepte în noi sentimentul datorinței ce avem de-a păstra și de-a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire”. O „bună istorie națională... îndestul răspândită” - sublinia Nicolae Bălcescu, în Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor (1845) - ar fi ajutat compatrioților „să se întemeieze în patriotism și în curaj și să cîștige statornicia în caracter”. Cum bine s-a spus, istoria pentru N. Bălcescu era un mijloc, și nu un scop. „Ea trebuie să servească interesele naționale și sociale ale unui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al vieții sale: desăvârșirea unității politice. În numele acestui crez, cerea el la 1871 întărirea materială și spirituală a României, recomanda stăruitor, trei decenii mai târziu, unitatea de acțiune a transilvănenilor, văzând în „Marea Unire” steaua călăuzitoare a gândurilor și faptelor compatrioților săi. Unirea deplină - scria el - „aceasta să fie idealul către care tindem, ținta noastră pe pământ”. Nimic nu poate ilustra mai bine atitudinea lui A. D. Xenopol față de marile probleme ale vremii sale decât propriile sale cuvinte: „Fără voia me m-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Verdi din perioada să timpurie de creație - forță expresiva, sensul precis al structurilor - sunt toate prezente în opera. Atenția spectatorului nu se poate relaxa nici un moment pe parcursul operei. Desigur că ar fi inutil să căutăm în Zamoro adâncimea poetica a compatriotului sau, Don Alvaro, din Forza del destino aparținând creației de mai târziu a lui Verdi și aceasta pentru că Zamoro ne este înfățișat mult prea simplist. Acea stretta cu cor din preludiul operei, Dio della guerra, este totuși 129 una din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu participarea marelui star Italian. Tenori germani de dinainte de cel de al doilea război mondial precum Lauritz Melchior sau Franz Vőlker au interpretat rolul Otello în germană. În aceeași perioadă tenorul rus Ivan Yersov a cântat Otello în Rusia iar compatriotul sau Arnold Azrikan a obținut în 1946 pentru acceași creație Premiul Stalin. Celebrul tenor Placido Domingo a apărut în mai multe înregistrări video ale operei Otello decât oricare alt tenor contemporan. El a înregistrat în două rânduri rolul Otello pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un aeroplan de tipul "Boxkite", iar Henry Coandă a lucrat pentru Bristol Aeroplane Company între 1912-1914, când a condus Departamentul pentru Proiectare. Este unanim recunoscut faptul că România a ocupat o poziție de pionier în domeniul aviației prin străluciții ei compatrioți Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henry Coandă. În continuare, s-au vizitat uzinele Rolls Royce, secția de motoare. Delegația a fost interesată să cunoască amănunte despre motoarele ,,Spey" cu care era echipat avionul BAC 1-11. Ca urmare a convorbirilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
puțin cunoscut cititorului român, Guido Gustavo Gozzano (1883-1916), reprezentantul crepuscularismului, poet din aceeași stirpe spirituală ca D’Annunzio, Însă mult mai fragil fizic, răpus timpuriu de tuberculoză. Cel care Îl pomenește Într-un scurt paragraf În cartea despre dandysm e compatriotul său, Giuseppe Scaraffia, insistând asupra amestecului ciudat de ironie și sobrietate din stilul lui Gozzano. Sfidând conveniențele modei cu sahariana sa albă, cu preferința sa excentrică pentru „lucrurile bune, dar de prost gust”, atitudine și ea ostentativă Într-un moment
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și că ora stabilită e trei. Frumosul Îi răspunse că nu prânzește niciodată la ora aceea, refuzându-l pe Domnia Sa. De altfel, trăia cu acea monotonă rutină a englezilor trândavi de pe continent și Într-o singurătate tulburată doar de vizitele compatrioților săi. Deși nu afecta o superioritate aristocratică sau mizantropă, curtoazia sa avea un aer atât de Înalt, Încât nu-i prea atrăgea pe oamenii de care soarta Îl apropiase; rămânea străin prin limbă 1 și, mai mult, prin obișnuințele trecutului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trebuia să treacă Înaintea celuilalt. Brummel reuși să pună capăt dezbaterii cu o improvizație pe care regretăm că nu o putem reda În Întregime. Iată sfârșitul ei: — Domnilor, dacă am fi În Anglia, acțiunile ar avea Întâietate În raport cu vorba, deoarece compatrioții mei sunt, În general, destul de tăcuți; Însă am avut ocazia să remarc faptul că În Franța aveți obiceiul să vorbiți Întotdeauna destul de mult Înainte de a trece la fapte. Cea de-a patra parte, consacrată ACCESORIILOR, va cuprinde principiile care trebuie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fie că ar fi din cetate”. Iason vine Într-adevăr din ținutul Îndepărtat unde a fost crescut, În mijlocul naturii sălbatice, de către centaurul Chiron Împreună cu fiicele sale; străin așadar și primit ca atare, dar și cetățean, adresându-se, În această calitate, compatrioților săi, efeb de 20 de ani Împliniți, om dublu cu două sulițe, Îmbrăcat și cu haina obișnuită a magneților și cu blana de panteră a sălbaticului. Pletele pe care efebul atenian și le taie ca semn al vârstei virile Îi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
românească (Varșovia, 1989). La vremea sa, istoria literaturii române a lui B. a fost foarte bine primită (Gr. Nandriș, în recenzia sa din „Gând românesc”, martie 1935, își exprimă recunoștința „pentru dragostea și priceperea cu care autorul ne-a prezentat compatrioților săi”). Participant, alături de alți polonezi, la cursurile de vară ale lui N. Iorga, la Vălenii de Munte, B. s-a manifestat și în planul istoriografiei, prin traducerea unor texte reprezentative, precum studiul lui O. Górka despre Cronica lui Ștefan cel
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
aprilie 1711, un tratat secret cu Petru cel Mare, după care ia parte, în alianță cu rușii, la campania antiotomană. În lupta de la Stănilești (iulie 1711), turcii înving și, conform tratatului încheiat anterior, C., împreună cu familia și un grup de compatrioți, se refugiază în Rusia. I se oferă o moșie lângă Harkov. Locuiește la Moscova și devine consilier de taină al țarului, atrăgându-și ostilitatea unei părți a nobilimii ruse. În 1714 primește diploma și inelul de doctor al Academiei din
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
jumătate de locuitori ai săi, cu uzinele lui de armament, cu bulevardele largi cu clădiri mari în stil stalinist, întruchipa puterea imperiului. O gigantică hidrocentrală în aval, un metrou în construcție, un enorm port fluvial acreditau în ochii tuturor imaginea compatriotului nostru - învingând forțele naturii, trăind în numele unui viitor luminos, fără să-i pese deloc, în efortul lui dinamic, de ridicolele vestigii ale trecutului. În plus, orașul nostru, din cauza uzinelor lui, era interzis străinilor... Da, era un oraș în care se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încă de mai-înainte o alianță definitivă în contra Împărăției romane a Răsăritului; el se puse tot într-o vreme la dos c-o parte a oștirii lui, știind prea bine că romeii, din lăcomie, dorință de pradă și din iubire pentru compatrioții lor, vor pune la o parte orice considerație a propiei lor mântuiri. Și într-adevăr protostratorul Manoil Kamytzes, cum auzi despre acel tren însemnat de vite și de oameni, și porni din cartierul său general Batrachocastro spre orașul Baktunion, în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
securea călăului, parte la exil, parte la confiscarea averilor. Nefericitul împărat Isaac Angelos III, carele încăpuse împreună cu solia sa în mînile latinilor, fu trimis pe apă la împăratul german. Când Ioannițiu însuși atacă orașul Serras, Bonifaciu dete ajutor amenințaților săi compatrioți, trimițîndu-le trupe însemnate, însă în fața covârșitorului număr al cumanilor și românilor, ce (după expresia unui istoric bizantin) năpădeau ca roiul de albine din stupul plin sau ca ghemul de viespi dintr-o scorbură în mijlocul drumului, trupele latine nu putură rezista
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu putință și după împrejurări, orașelor reduse la o stare cumplită prin cumani și trecură marginea peste munții Rhodope, fără de-a da de vro împrotivire, ba fără a descoperi chiar pe inamic. Ocupară în liniște cetatea Stenimachos, eliberară pe compatrioții lor de acolo, care-ncăpuse-n robie apărând Filipopolul, se-ndreptară spre Orestias, lăsară în Tracia pe urma lor pe Teodor Wranas, comandant peste-un despărțământ de trupe, și se-ntoarseră la Constantinopol, unde-i chema alegerea unui nou [î
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
latini, sau pentru ca să se predeie prin trădare lui Ioannițiu, încît, de s-ar fi întîmplat acestea, urma imediat să amenințe Constantinopolul. La știrea aceasta, confirmată pe deplin de cavalerii rămași în Adrianopole (Orestias), împăratul hotărî să mântui pe cavalerii și compatrioții săi pe cari-i rânduise în oastea lui Wranas și să libereze totodată și rămășițele oștirii romeice cari se refugiaseră în târgușoarele din împrejurimea Adrianopolei. Înaintă dar bărbătește asupra acestui oraș, fără a ținea în samă strivitoarea precumpănire numerică a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să-l aibă și, de va fi destoinic și vrednic, să-l și ridice în scaunul episcopesc și să-l sfințească, după ce va fi depus mai întîi în scris jurământul de credință și de ascultare. Lațco, cu o parte a compatrioților săi, abjura deci schisma după o formulă anume, trimisă din Roma, rosti crezul romano-catolic oral și înscris, se desfăcu de episcopul greco-oriental din Halicz și primi pe episcopul nou, dorit de el însuși, Andrei, a cărui sfințire se făcu în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
având care e forma de guvern care include cea mai mare sumă de bine cu cea mai mică sumă de rău, ceea ce rămâne a face este de-a obține pentru opinia ce ne-am format-o pentru noi înșine consimțirea compatrioților noștri sau a acelora pentru cari instituțiunile sânt destinate. A găsi cea mai bună formă de guvern, a îndupleca pe alții să creadă că este cea mai bună și, înduplecîndu-i, a-i excita s-o ceară, iată ordinea de idei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mortibus persecutorum, IX, 2), care aducea sacrificii „zeilor munților”. „Mama sa [a lui Galerius], adoratoare a zeilor munților (deorum montium cultrix), și femeie foarte superstițioasă, oferea aproape în fiecare zi ospețe [= sacri ficii] în cinstea zeilor și dădea de mâncare compatrioților ei. Ea se ospăta cu păgânii” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XI, 1) (208, p. 65). Nu se știe cine erau „zeii munților”. Poate zei uranieni sau zei care locuiau, ca și Zalmoxis, pe Kogaionon - „muntele [care] a fost socotit sfânt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca argument în contra concepției de mai sus; însă tocmai nuanța aceasta a conservării egalității de drept a confesiunilor face să răsară și mai bine punctul cardinal al proiectului, carele, combinând toate, se vede a fi consistând în voința: ca maghiarizarea compatrioților de naționalitate nemaghiară să se realizeze chiar cu prețul autonomiei tuturor confesiunilor, supunând pe credincioșii bisericilor de naționalitate nemaghiară unui sistem de instrucțiune publică care să-i silească a-și neglija propria lor limbă maternă și să-i atragă prin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-a putut fi favorizată pe calea care-a luat-o Societatea scriitorilor și artiștilor maghiari. Poate că fără nici o intenție espresă scriitorii și artiștii maghiari au recurs de la naționalitățile rău informate la naționalitățile ce sunt a se informa mai bine. Compatrioții noștri de altă limbă se vor convinge în curând că e onorabil și cu totul demn de-a se alipi de-o națiune, care, nu numai pe terenul politicei și a puterii politice, dar și pe acela al științei și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]