952 matches
-
Paște, în perioada Sfintelor Sărbători de Paște este nu numai un gest de prost gust, în contextul în care această perioadă este destinată meditației și autoevaluării, ci și o dovadă clară că omenirea se îndepărtează de cuvântul Domnului și se complace tot mai mult în fățărnicia și comercialismul zilelor noastre", se precizează în comunicat. De asemenea, documentul în final, o spune pe aia dreaptă, cu care ar fi trebuit de fapt să înceapă și care într- adevăr dă o dimensiune cât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Paștele a „căzut" în aceeași zi la cele două ramuri creștine, ceea ce se întâmplă la un anumit număr de ani. încă nu am aflat cât de creștin sunt și credeți-mă, nici nu-mi prea dă ghesul ca să aflu. Mă complac așa, în băltoaca lină și călduță a celor care se cred creștini, dar cârtesc ori de câte ori văd cum Dumnezeu dă câte un lăboi zdravăn peste ochi, tot celor care cred amarnic în el, motivând, ba că au înălțat rugile fără săși curețe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de melodramă, n.n.), încât era convins că-l și trăise. Ideală și pură, dragostea îi amorțise totuși scrupulele morale; a iubit-o și l-a iubit". Numai că Veronica nu-i deloc o femeie rușinoasă, și, văzând că poetul se complace nepermis de mult în "starea de dorință nerealizată", preia inițiativa și izbutește să-și impună în cele din urmă voința (din glasul ei "țâșnea atâta hotărâre, încât înțelese că nu mai putea da îndărăt: sosise momentul"). Înainte de despărțirea inevitabilă, "fata
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-i cunosc au început să studieze acest fapt social total. Vorbeam mai înainte de izolarea României comuniste și de patologiile raportării noastre la Occident. Dar patologiile s-au datorat și stabilirii contactelor aproape exclusiv la nivelul unor elite subțiri, care se complăceau adesea în raporturi abstracte și bovarice cu Occidentul. Acum apar și raporturi directe între oamenii de rând din România și oamenii de rând din Occident. Cunosc, de exemplu, situația din Ungaria, unde mulți oameni din România, fie etnici maghiari, fie
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
această slăbiciune omenească care îi era atât de nesuferită. Ca profesionist al filozofiei este foarte greu, aproape imposibil, să nu devii prea sensibil la impresia pe care o faci celor care te ascultă și te citesc și să nu te complaci în satisfacțiile pe care ți le oferă admirația lor.89 Iată de ce, pentru cel care aspiră la simplitate și puritate, îndeletnicirea profesională cu filozofia va reprezenta o mare primejdie.90 Sinceritatea, naturalețea, lipsa de afectare, însușiri omenești pe care le
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la Dali și Victor Brauner perspectiva onirică e în largul ei. II În devenirea textului apar rupturi, falii; fluxul sinuos, imprevizibil, învederează forța enormă a subconștientului activ. Centru de antinomii (cu alte efecte decât la Nichita Stănescu), oniricul Dimov se complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându-se firesc minutului revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cele din urmă într-un fel de echilibrare, într-o anumită temperanță, nu și în aplatizare: "Caii mei nebuni ca mine, caii mei fugari ca ochii / Lava sângelui mă arde, troieniți-mi în auz" (Pădureancă). Deschisă ademenirilor multiforme, privirea se complace în vedenii; ordinea profană nu escamotează însă ordinea divină; în esență ordinea iubirii e totuna cu ordinea naturii: "Cât îmi doream să fiu ca mama! Sălbătăciune de pădure, / Cu puiul după ea..." (Pădureancă). Poeme dense, fluente, confesiunile de tipul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
strămoșesc în mod cert încă din veacul al optulea, dar poate și mai devreme. Vandanii au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre mamă a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica maternă Sofia nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Nord. Vündüni au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre tată a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
a complăcut străbunica maternă Sofia nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Nord. Vündüni au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre tată a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica paternă Gloria nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Sud. Întrebat dacă se simte vandan sau vündün, laureatul premiului a vorbit mai înainte despre motivele care l-au determinat să emigreze în Papua Noua Guinee, unde, de altfel, se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
strămoșesc în mod cert încă din veacul al optulea, dar poate și mai devreme. Vandanii au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre mamă a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica maternă Sofia nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Nord. Vündüni au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre tată a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a complăcut străbunica maternă Sofia nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Nord. Vündüni au pus bineînțeles accentul pe ramura dinspre tată a lui Julius, descriind cu lux de amănunte și cu fotografii originare modul modest cum s-a complăcut străbunica paternă Gloria nume predestinat! să trăiască. O femeie tipică din Sud. Întrebat dacă se simte vandan sau vündün, laureatul premiului a vorbit mai înainte despre motivele care l-au determinat să emigreze în Papua Noua Guinee, unde, de altfel, se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
irespirabil în țările lovite de această maladie ce pare incurabilă. Corupția generalizată paralizează orice inițiativă sănătoasă care poate să vindece societățile afectate de boală. Incapacitatea de a evolua a comunităților respective este cauzată de faptul că prea mulți indivizi se complac într-o lume a aranjamentelor și a combinațiilor... Nu țin cont de existența unor reguli stricte pe care și le-au asumat în calitate de cetățeni. Pentru unii, tot ce este important nu se rezolvă într-un cadru legal. Este suficientă o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
activitatea școlară. Ideile privitoare la moarte sunt frecvente, de la cel mai simplu gând „la ce bun să trăiești” până la dorința de a muri sau de a se sinucide. Uneori aceste gânduri provoacă o luptă puternică, alteori adolescentul pare că se complace în această situație. Trecerea la act este adesea frecventă, fie pentru a se debarasa de aceste gânduri, fie ca o renunțare la luptă. Este deja clasică afirmația potrivit căreia gravitatea tentativei de suicid cu risc vital n-are legătură cu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
soți, dar și aici lucrurile se vor aranja până la urmă, printr-un compromis acceptat de ambele părți. Nici unul dintre parteneri nu va ieși destabilizat, culpabilizat, abătut din drumul lui de această supraveghere; dimpotrivă, el (sau ea) va continua să se complacă în promiscuitatea unor raporturi afective tipice familiei burgheze. De situație va profita în întregime spectatorul, singurul care asistă la disputele dintre soți, știind prea bine că o a treia persoană, pitită prin apropiere, este și ea martora involuntară a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
urmă, că lumea e rea se hotărăște să-și ia viața Împreună cu toți membrii familiei sale. Această tragedie de suburbie pariziană, colorată superficial de nihilism, traversează multe lumi literare care abundă În eros, fac uz de dispozitive science-fiction și se complac În acțiuni sadice. Poemul lui Lamartine nu reprezintă o moștenire a maniheismului, ci este un precursor pesimist al romanului de consum de la Începutul secolului XX. Altfel stau lucrurile În privința poemului lui Victor Hugo Sfîrșitul lui Satan (din 1854-57, publicat postum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acțiune; acum; Adrian; adunături; ajutat; aplauze; aplecat; apreciat; apreciază; au; bani; bătrîn; binecrescut; bine educat; binecuvîntare; binefacere; binevoi; blagoslovire; bomboane; botez; bucură; bucurii; bucuros; bunăvoință; bune maniere; bunica; călduros; ce; ceas; ceață; cerere; ceva; cifre; pe cineva; cinste; cinsti; compasiune; complace; complet; concurs; conștientizare; conștiință; corect; credință; criminal; cu bun simț; cui; cunoaștere; curaj; curier; a da binețe; da mîna; datora; datorie; deloc; destul; deștept; dezamăgi; diagramă; dragoste; drăguț; Dumnezeu; pe Dumnezeu; ecran; emoții; eu pot; face pe plac; a face
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în prezent, scria el în Pedagogia socială și personalitatea, un fel de snobism al pedagogiei sociale.” Narly a păstrat o distanță superioară față de problemele concrete ale educației populare, nu a încercat să-și adecveze sistemul la realitățile sociale ale epocii, complăcându-se în formularea unei construcții („idealul educativ”) fără soluții practice. Ion Gh. Stanciu surprinde această atitudine ezitantă: „Deși a insistat în teoria sa pedagogică pentru depășirea opoziției individual-social, C. Narly a rămas totuși pe pozițiile unei pedagogii individualiste. De aici
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
este un monstru la noi”. Nici ceea ce admiră Cioran la români nu e străin de acest exercițiu, deocamdată nearticulat, al identificării sinelui. Iată ce admiră Cioran: „Când te gândești la celelalte țări mici, care n-au făcut nimic și se complac în inconștiență sau într-un orgoliu vid, nejustificat, atunci nu-ți poți reține admirația pentru luciditățile României, căreia nu-i e rușine să-și bată joc de ea însăși, să-și scuture neantul în autodispreț sau să se compromită într-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de împlinire. Deocamdată, nu face decât să proiecteze în ipotetic reversul neputinței de a fi demon. Diavolul stârnește cu adevărat admirația sa: „Diavolul nu e un sceptic, dovadă rolul ce i s-a atribuit de-a lungul timpului. Dacă se complăcea în îndoială sau voia să-i convertească pe oameni la ea, importanța lui ar fi scăzut considerabil. I s-a atribuit imperiul răului, infinit mai vast decât cel al îndoielii; diavolul domnește peste întreaga omenire; nu se mărginește să cultive
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
întâmplător că, vorbind despre sine, Cioran lasă impresia că ar vorbi despre neamul său: „O viață de ratat, de târâtură, cu tristeți inutile și istovitoare, cu nostalgii fără obiect și fără direcție; un nimic ce rătăcește pe drumuri, ce se complace cu durerile și grimasele lui... Ah! Dacă aș fi putut să-mi urmez esența!... Dar dacă era o esență coruptă?... Hotărât lucru, mă neg și totul mă neagă. În mine nu mai e nici urmă de mine însumi” (I, 22
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a fost triumfal până și în spaimele ei. Așa ceva trebuia plătit, nu putea rămâne nepedepsit” (III, 350). Și dacă Cioran se credea mai degrabă evreu decât român, într-un loc, cineva îi spune că românii înșiși par niște evrei. „Se complac toți într-o perpetuă self-hatred”, îi spune Patricia Blake, și îi numește „evreii din Sud-Est, fiindcă, după ea, ura de sine e trăsătura fundamentală a evreilor” (III, 237). Comentariile lui Cioran nuanțează: “însă trăsătura asta se însoțește la ei cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
râdă ca un cântec alb de stea/ Cuba/ da". Nu reușește să transfigureze lumea pe care o reprezintă; după cincisprezece ani de exercițiu, mai scrie versuri ca A. Toma. În 1967, cu cele "Patruzeci și șase poezii de dragoste", se complace să versifice doar corect: Mi te-amintesc, iubire veche/ Frumoasă ești ca toamna la Văratic, stăpână peste nucii din livadă", sau: " Cum e somnul scris cu vise,/ frunzele-s cu toamnă scrise/ Cum albinele scriu miere în văzduh și în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atelierului a fost dacă omul, în societatea actuală, recurge la mască ca o metodă de apărare, de supraviețuire, pentru a nu fi eliminat sau ca la o metodă de atac? De ce uită uneori să-și arate chipul adevărat și se complace să trăiască la adăpostul unei măști? Concluzia la care dorim să ajungem ar fi că omul nu ar trebui să recurgă la măști, ci să caute în ființa lui resursele superioare de care dispune, date de evoluția sa spirituală: iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și prin intermediul căreia contradicțiile dintre capitalism și comunism sînt pe cale de a fi rezolvate. Căci în creuzetul unor astfel de transformări și în fața modificărilor viitoare, micimea opoziției dintre aceste două sisteme va face să fie depășite problemele în care se complac"134. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece vor adopta viziu-nea lui Richta: structură socială nouă, fără clase, omul aflat în centrul preocupărilor, știința și tehnica în calitate de mijloace pentru realizarea acestei utopii. Pe 14 și 15 februarie 1970, un seminar
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
deschizătoare de noi orizonturi și să se mulțumească cu organizarea sistematică a științelor, în calitate de administratoare a acestor domenii, dar nu de stăpână", ceea ce pentru gândirea filozofică echivalează în viziunea autorului cu "o nouă robie, asemenea celei medievale, când ea se complăcea în rolul cenușiu de slujnică a teologiei"95. De fapt, nu este vorba despre altceva decât despre încercarea firească de a construi un nou Weltbild, pornind de la rezultatele cercetării științifice moderne misiune pe care filozofia și-o asumă, potrivit menirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]