986 matches
-
Sorin Lavric Simptomul clasic după care poți recunoaște declinul mentalității tradiționale stă în ușurința cu care contemporanii își nesocotesc predecesorii. E ca într-o ruptură de nivel în urma căreia generațiile care vin se complac într-o amnezie premeditată cu privire la cei care le-au premers apariția. Și atunci, lanțul memoriei fiind întrerupt, se petrece o răsturnare de optică în virtutea căreia instinctul valoric începe să acționeze de-a-ndoaselea: celor care ar trebui să li se acorde onoruri
Paul Miron la 80 de ani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/10560_a_11885]
-
redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului”<footnote Ibidem, p.6 footnote>. De aceea, Părinții filocalici fericesc pe cei ce simt o continuă stare de păcătoșenie, dar nu se complac în ea: „Fericit ești frate, dacă simți peste tot că ai păcate. Căci cel ce le simte, fără îndoială că se și scârbește de ele și se desparte de ele. Și a le simți și a cere ajutorul de la părinți
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
prin rugăciunile lor către Dumnezeu pentru a se izbăvi de ele și de chinurile veșnice ce așteaptă pe om pentru ele, e o parte a pocăinței”<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op. cit., răspunsul 498, p. 475. footnote>. Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, căci, cu toate acestea, și pentru el păcatul rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
lungile ceasuri petrecute alături de soțul meu cufundat într-un somn reparator. Viața galopa în anii aceia atât de bogați în evenimente, dar trecând pe lângă mine, ocolindu-mă, lipsită de explozia vreunei întâmplări care să-i zdruncine banalitatea în care mă complăceam. Citirea unei cărți mă izola de orice altă preocupare. Ea îmi producea satisfacție și îmi umplea multele ceasuri de care dispuneam pentru a medita și visa. Cu soțul meu vorbeam, desigur, când se întorcea de la slujbă, dar ceea ce ne spuneam
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
respectată pe deplin de concetățenii recunoscători. Treptat, i-au dispărut toate concrescențele. Însă, în memoria colectivă, el a rămas așa cum l-am văzut cu toții, de atâtea ori, pe micul ecran, în calitate de prim-ministru. Chiar și doamna Ingemar, după ce s-a complăcut să bârfească o viață întreagă, s-a stins în cel mai deplin anonimat. Pe cetățeanul tuns și ras - care acum se plimbă seara pe ulițele străjuite de salcâmi - nu-l mai recunoaște nimeni. Ar fi și o impietate la adresa celui
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
când în când, se visa iarăși contesa Pavlovitch Komarovsky și se pierdea, ca altădată, în brațele mele. Pe atunci, viața mă trăia și eu mă lăsam trăit fără să crâcnesc. Nu vedeam nimic scandalos în mediocritatea abisală în care mă complăceam, iar Lisa era prea ocupată cu infidelitățile ei bolnăvicioase pentru a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar fi servit la nimic să mă plâng
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
dintre cele mai înfiorătoare intrigi din romanul românesc contemporan, de o tensiune cutremurătoare. (Nu exagerez cu nimic: nu am dormit ca lumea două nopți după ce am citit cartea lui Dan Stanca.) Horia e ultimul descendent probabil din neamul Cantacuzinilor. Se complace, ca un paria, în degradare și depresie, rămânând însă un ortodox fervent, decepționat de viața bisericii contemporane, de comportamentul preoților și, în general, al tuturor oamenilor, mimând credința religioasă. Pasionat de artă, el e un admirator al picturii lui Paul
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
între cele două state și comunități scriitoricești, a întocmi un bilanț, oricât de sumar, al eficienței acestui "comerț" cultural are valoarea developării unei stări de fapt, obligând realitatea să iasă din vagul comod, din amânările și eschivele în care se complac mulți intelectuali și diverși factori de decizie, din păienjenișul frazelor care îi de-responsabilizează. Înaintea impresiilor pe marginea anchetei din Contrafort și în legătură cu ce cred eu însumi pe această temă, ar trebui să formulez câteva observații de principiu. Mai întâi
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
e înnăscută ca a săracului din Creangă, altfel spus, nu e o incapacitate, un handicap care nu poate fi depășit nici sub amenințarea pieirii. Oblomov nu muncește fiindcă nu are nevoie. El e bogat și stătut. A învățat să se complacă în a nu se da jos din pat întreaga zi. Pericolul de a-și vedea risipită averea de care nu se ocupă îl lasă nepăsător. S-a deprins dintotdeauna să nu miște un deget pentru nimic în lume, încât aproape
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
pătrunde, fecundând-o. Mila, ușurând vremelnic mizeria, nu merge la rădăcina ei, astfel încât se poate spune că, prin aceasta, ea chiar o întreține. Practicarea milei devine, pentru unii creștini, un fel de antrenament nevoit; ei se perfecționează în acest sens, complăcându-se în acest exercițiu; până într-acolo, încât, fără de săracii pe care trebuie să-i ajuți, ei s-ar simți, la rândul lor, sărăciți. Împotriva acestui lucru protestează, pe bună dreptate, ideea iudaică și marxistă de justiție. Ceea ce merge în
Despre Dumnezeu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15560_a_16885]
-
Günther Stern (ca și ea, evreu), un mariaj nereușit dizolvat în 1937, urmat în 1940 de căsătoria - fericită -cu poetul și filosoful german Heinrich Blücher. Venirea la putere a lui Hitler a alungat-o din mediul cultural în care se complăcuse până atunci și a obligat-o să-și dea seama că originea ei evreiască era nu doar un amănunt biografic ci o condiție incompatibilă cu supraviețuirea în Germania. In 1933, după ce fusese interogată de Gestapo, a plecat clandestin în Franța
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
au schimbat data de aniversare a regalității pe nouă mai pentru a marginaliza monarhia, explică vicepreședintele FC. Popescu spune că monarhia nu mai este văzută ca o amenințare, dar că românilor le este frică de schimbare, și preferă să se complacă în ideea că monarhia nu are șanse să înlocuiască republica. Deputatul vrea ca noua Constituție să nu mai includă articolul 152, care spune că forma de guvernământ a României nu poate face obiectul unei revizuiri. Sistemul prezidențial e compromis, toți
Dan Cristian Popescu: Constituția este o minciună. 10 Mai să rămână singura Zi Națională by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37833_a_39158]
-
unde puteai să spui orice, cu condiția ca, odată ieșit în stradă, să-ți ții gura închisă". Deci o altă comportare decît cea a intelighenției din Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia. O insuficiență de curaj, o comoditate a disensiunii care se complăcea pe de o parte în ideea "rezistenței prin cultură" (reală, dar neîndestulătoare), iar pe de alta în protestul confidențial, consumat într-un spațiu ce se bucura de aprobarea tacită a dictaturii, util ca o supapă. Credem că se poate vorbi
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
de dispoziție, compromisul, notificînd dramatic: „Nu plec nu rămîn vai mie sînt un animal rănit/ cu viața atîrnînd între nu și nu”, Ion Cocora caută în fapt „un pretext de supraviețuire”. E un hedonist cu episoade de criză, care se complace între molestarea inocenței și o parodie a contemplației, nu o dată cu note puternic zeflemitoare. O robustețe nativă funcționează precum un resort constant al asociațiilor: „alerg pe o frînghie între mine și mine ca între două angoase/ ca între două limbi cea
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
și Emil Ivănescu, cronicarul egiptean nu mai credea în nimic. Care vor fi fost însă mentorii săi nu vom ști - din păcate. Dacă Emil Ivănescu ar mai fi avut puțină răbdare l-ar fi cunoscut pe Sartre, s-ar fi complăcut, eventual, printre existențialiști. Cele mai multe cazuri de sinucidere nu suferă de complicații. Dependenți de presă, de televiziune, suntem copios serviți cu sinucideri la toate ceasurile zilei și nopților. Sinucideri, violuri, asasinate, scene de violență, buchete - scuze - de accidente auto și moto
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
cetățenii „Statelor Unite ale Amneziei" (expresia lui Gore Vidal) să uite nu doar ce-au făcut, ci și cine sunt, să se arunce în brațele unei drepte care nu le-a adus nimic din ceea ce îi face fericiți și să se complacă în ceea ce el numea, răsturnând expresia „banalitatea răului".„răul banalității: o stare de fapt lâncedă, fără așteptări, fără dorința de a îndrepta ceea ce încă este strâmb sau, și mai rău, începe să se strâmbe.
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
supunându-te la o "integrare" într-o așa măsură de imediată încât te suspendă din timp, confundându-te cu trecutul. Un trecut care devine prezent. Pentru asta însă Agendele trebuie citite într-o altă cheie decât cea în care se complace lectorul grăbit; aș spune într-o cheie a calmului desăvârșit, sustras servituților curente, în care promptitudinea, reacțiile imediate și ritmul trepidant al vieții zilnice cu imperativele ei care anulează răbdarea și mimează reflexivitatea, gândul cântăritor, simplu spus contemplarea meditativă, se
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
ceea ce anunțam mai anterior drept textura profetică a volumului său. Minimalismul se naște, asemenea lumii înseși, prin alternanțe calorice. Numai că, deși faptul e deja destul de vechi din același contingent cu optzecismul românesc, autorul Ultimelor zile din viața literaturii se complace într-un ingenios efect al surprizei. Avem, în câteva rânduri, o autentică geneză: " Lucrurile se află pe făgașul lor. Azi e cald, mâine poate fi mai cald, poate și poimâine. Dar, cu o siguranță statistică, relativă adică, dar totuși foarte
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
tînărul ziarist român condus îndeobște de mai bătrînul ziarist român plin de bube în cap era și e o fericire să descopere bube în capul Uniunii Scriitorilor, ca și cum acestea ar putea salva pe cineva de la ticăloșia în care s-a complăcut în totalitarism. Astfel că indiferent cum au fost prezentate lucrurile, Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor a fost mediatizată drept un fel de circ. * Ziarele s-au întrecut în a prezenta această Conferință ca pe o dovadă în plus că scriitorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
fetelor" publice. Nu-mi vin în minte mai mult de zece inși care să nu facă de râs ideea de senator și deputat. Cât despre „ministeriabili", să fim sănătoși! Slugi ale stăpânului unic - cel mai vizibil dintre români - ei se complac în roluri de interpreți ai unui scenariu despre care nu știu și nu vor să știe nimic. A fost nevoie de un interviu cu ambasadorul american, dl. Michael Guest, pentru a ne trezi din fastuoasele reverii hibernale. Om practic, trimisul
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
monologul cuiva care s-a trezit mahmur, după o noapte de chef, și încearcă să îngaime ceva, de unul singur. Poetul (să-i spunem, totuși, astfel) se dezinteresează de impresia pe care o face asupra unui eventual cititor. El se complace în postura de târâie-brâu și de lasă-mă-să-te-las al scrisului, așa cum colegii săi de generație, nepoeți, nu se sfiesc să râgâie sonor pe stradă sau să păstreze guma de mestecat în gură în timp ce se sărută. Limba română este folosită neglijent. în
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
de colonei și generali (pe cât de incapabili, pe atât de primejdioși în momentele dificile, gata să se vândă primului aventurier care le garantează perpetuarea privilegiilor). După zece ani, nu mai avem nici o scuză în fața istoriei pentru idioțenia de a ne complace în confuzie și comoditate criminală. Din păcate, semnele relaxării vinovate se întrevăd de pe acum. Urmașul lui Dejeu nu pare a fi decât varianta cu barbă a incapabilului predecesor. Întrebat de măsurile pe care intenționează să le ia împotriva ofițerilor care
Si caii se spintecă, nu-i asa? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18148_a_19473]
-
un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru, de un Caraion: În nepereche mă complac/ trec înot în derîdere./ Străbat ale șobolanilor curți/ împielițat cu gloria ruginei./ Rege desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
jurnale și memorii. Timp de un deceniu după 1989, era nevoie de o astfel de deversare a subiectivităților cenzurate. Ar fi fost imposibil să fie stăvilite. Literatura non-fictivă a creat o alternativă la ficțiune, o alternativă în care ne-am complăcut prea multă vreme fără un suficient spirit critic. Tot ce a venit pe făgașul acestei oferte de jurnale și memorii a fost considerat invariabil bun, dacă nu chiar excepțional. Nu era potrivit (nu era momentul!) ca spiritul critic să se
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise (specifică memoriilor și jurnalelor) trebuie înlocuită cu politica narațiunilor cu semnificații suprapersonale. Altfel literatura română actuală riscă să se complacă în contemplarea propriului ombilic. Cred că o astfel de etapă e pe cale de a fi depășită. Unii scriitori și-au ridicat privirea în larg, cu îndrăzneala și speranța de a ieși din ei înșiși, atât cât le permit proiectul și
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]