4,240 matches
-
trimitem cât mai repede la eșalonul superior... Și mare noroc am avut! După douăzeci de minute, nu ar mai fi fost posibilă evacuarea răniților... Eram deja În mâinile rușilor și nu știu ce s-ar fi Întâmplat cu ei... Rușii nu-și complicau existența cu niște răniți! Nu luau ei grupuri mici de prizonieri inamici, d-apoi niște răniți, dintre care unul aproape muribund!... Așa că... ― Abia acum Îmi dau seama ce au Însemnat pentru mine profesorul Zenit și dragul meu coleg de bancă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se țină de mână, intrară în marele parc și o luară pe niște alei lăturalnice, căutând din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele din urmă se așezară pe o bancă stingheră, între două sălcii plângătoare și sub privirile complice ale unei statui proletcultiste, de curând ridicate pe soclu. Dragă Einstein, îi dădu Felicia de veste cu un glas senin și foarte calm, ai să auzi acum ce n-am putut să-ți spun mai demult... Mă asculți? Sunt numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copt, fătuca mamei! Și nici nu știi măcar ce vrei... Ba da, mămucă! Eu îl vreau pe Ghiță! Îl vreau pe Gheorghiță! Am făcut și proba... Saveta a înlemnit... Vasăzică pedeapsa n-a folosit la nimic! Ba mai mult, a complicat o situație și așa destul de tulbure: Ba se poate, mama! Că cei de la Țarna Mare cum au trăit atâta vreme necununați. Când împlinim vârsta, ne cununăm și noi. În vremea noastră, oamenii își trăiesc viața de timpuriu... Nimic în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
despre ibovnica soțului ei, încât am avut certitudinea că este vorba despre o sfântă aflată în mare suferință. Ninetista povestea calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și mai mult. Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
facem cu tine, Matei? —Nimic. Duceți-vă și dansați voi. Eu vă aștept aici. Hai, duceți-vă! —Gelule, nu-l putem lăsa așa. Să-l convingem să meargă într-o cameră să se odihnească până plecăm. Ce să ne mai complicăm. Mergem acasă. Nu putem pleca acum când este atât de frumos. Vreau să mai rămânem. Te rog, Gelule. —Bine, iubito, fie cum vrei tu. L-au convins pe Matei să urce la cameră, cu mai multă ușurință, fiindcă golise aproape
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un european în confruntarea cu un japonez? Sau, mai bine zis, ce îi face pe ei atât de altfel, din acest punct de vedere? Desigur, există niște explicații care îți apar imediat drept evidente și care țin de codurile lor complicate de relaționare interumană: a nu spune niciodată "nu", în mod direct (este fascinant să urmărești parafrazele arborescente la care se dedau vânzătorii japonezi puși în situația de a admite că nu știu sau nu te pot ajuta cu ceva), a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dibace fluierături printre dinți (exersate îndelung pe stadioane) și la sugestii sexuale (mai vagi sau mai concrete, după caz), exprimate într-un limbaj frust și acompaniate de inevitabile răgete cacofonice, traducând râsul proletar. În câteva rânduri însă, lucrurile s-au complicat: au intervenit pipăieli, atingeri libidinoase pe păr, pe sâni sau pe coapse. Cine n-ar putea recunoaște, în această flatantă eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
baie". Da. Da!!! Este adevărat. O, acum îmi dau seama. Zeii japonezi, miriadele de duhuri luminătoare, își vor fi petrecut, cu siguranță, ziua a șaptea în cadă. Cada este locul sfânt, singurul în care japonezul cunoaște destinderea completă. Ritualul este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet curat, închizi ochii și te deschizi păcii totale. Automat, gândurile se împuținează și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
recopieri și simplificări succesive, vor ajunge să reprezinte transpunerea grafică a cuvântului cu sensul "apă" 水. Cum oricine a văzut, cred, reproduceri ale unor desene rupestre, nu este deloc greu să vă imaginați cum arătau primele ideograme. Bineînțeles, situația se complică în cazul exprimării sentimentelor sau abstracțiunilor. Aici, intră în joc părțile componente. Prin încărcătura semantică diferită pe care o poartă, ele permit acumularea unor sensuri care, unite, duc la stabilirea noului sens, atribuit ideogramei nou formate. Oricât de straniu ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
distanței între cele două posibilități fundamentale ale naturii feminine 15: arhetipul afrodic, având ca suport mitologic imaginea Afroditei, zeița frumuseții, și cel demetric, cu trimitere la zeița fertilității, zeița maternă a pământului, Demeter (J. Evola, 1994, p. 24). Totul se complică însă foarte tare dacă asocierile merg pe linia Afrodita - stil de viață dionisiac și corespunzător prostituatei, ca ipostază feminină - și, în mod complementar, Demeter - stil de zeiță apolinic, având ca model existențial mama. Într-o manieră esențialistă, au fost deosebite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
spadă și s-o tragă fulgerător din teacă. A-ți Încrucișa cărările cu personajul acela era totuna cu a simți nevoia nestăvilită de a-i face de petrecanie Înainte ca să ți-o facă el ție. Închipuiți-vă domniile voastre un șarpe complice și periculos, despre care nu știi niciodată de partea cui este, până când descoperi că e doar de partea lui și că de tot restul puțin Îi pasă. Unul din tipii ăștia dubioși, alunecoși, plini de ascunzișuri Întunecate, cu care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am pus să fie spânzurați destui... Privirea lui Olivares Îl perfora pe secretarul regal ca un foc de muschetă. Deși Îmi Închipui că nici aurul lui Richelieu, al Savoiei și al Veneției nu a fost străin de afacerea aceasta. Zâmbetul complice și servil care mijea sub mustața secretarului regelui se șterse ca prin farmec. — Nu știu la ce se referă Înălțimea Voastră. — Nu știi? Ce ciudat! Spionii mei mi-au confirmat predarea unei sume importante către un personaj al Curții, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
comun. Se poate aprecia că există un număr excesiv de mare de unități publice, calitatea activității prestate nefiind nicicum în concordanță cu numărul de unități, mai ales că relațiile dintre administrația centrală și cea locală nu sunt pe deplin clarificate, ceea ce complică suplimentar gestionarea corectă a respectivelor activități. În principiu, administrația locală se bucură de autonomie decizională și financiară. Această autonomie este consfințită încă prin Legea 215/2001 privind administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a celor mascate ale redistribuirii financiare și ale distribuirii locurilor de muncă. Or, din momentul în care se pune problema regîn-dirii la scară națională a unei noi dinamici a solidarității, constrîngerile pe care le impune mai nou Uniunea Europeană vin să complice regulile jocului. 6.5.3.3. Uniunea Europeană: o logică de deznaționalizare Încă de cînd s-a angajat în construcția Pieței comune, în 1957, apoi în constituirea unei Piețe unice, în 1985, Uniunea Europeană a pus problema articulării diferitelor niveluri ale spațiului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că nu se putea prezenta la un consult medical. „E doar o oboseală, mâine îmi va trece... Dar dacă este ceva definitiv?... E absurd... Totul e mai complicat decât se pare... Mă vor interna, vor năvăli specialiștii...” Într-adevăr, era complicat... Mai ales că divergența dintre persoană și imagine s-a păstrat și în zilele următoare, ba, într-un fel, s-a accentuat. Cel din oglindă, Rebelul, după cum chiar G. începuse a-l numi, arăta rău. Slăbise, arcadele aproape că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Zicea că nu mai poate. Nici bătut. Fiindcă tata ne bătea. Spunea că suntem leneși. Mezinului i se cereau diferite lucrări pentru reviste, era filmat, publicat în volum, câștiga incomparabil mai bine decât părintele nostru, un funcționar oarecare. Lucrările se complicaseră pentru că, tot cam în aceeași perioadă, Mijlociul se îngrășase brusc și acrobația pe un fir de păianjen devenise imposibilă. Nici pe frânghie nu mai putea să meargă. Doar pe o bârnă. Și el fusese o sursă de venit pentru familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
domeniul propriu, urmarea modelelor dominante și mai ales consecvența: un sistem odată ales trebuie aplicat de la începutul pînă la sfîr-șitul unei lucrări, fără a-l amesteca cu altele. Chiar cu acest principiu, problemele apar la fiecare pas și deciziile sînt complicate: o carte poate avea mai mulți autori, eventual diferențiați ("coordonator", "editor", "a mai colaborat și..."); uneori localitatea, editura sau anul nu sînt indicate, titlul de pe coperta exterioară e diferit de cel din interior etc. Cenzura comunistă sau improvizația tranziției au
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
presiunile istoriei, atunci putem spune hotărît că Transilvania este fieful simbolic al Iancului, avînd drept cap de serie acea capodoperă a deriziunii de la Clujul lui Funar, Muntenia este posesiunea lui Mihai Viteazul, întotdeauna călare, iar Moldova..., ei, aici lucrurile se complică oarecum pentru că producția simbolică a fost ceva mai slabă, Moldova rămîne, așadar, feuda trio-ului tradițional Hrebenciuc-Cozmâncă-Iacubov. Antonescu a prins mai mult în sud, Slobozia și Călărași, cu ceva extensii și prin mediile naționaliste din Ardeal, mai exact din Tîrgu-Mureș
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
la un pseudo-boom economic (dar cine stă să vadă că e pseudo?).” (p. 74) România noastră de Sorin Antohi și Virgil Nemoianu este o carte incitantă, menită să pună întrebări și să deschidă unghiuri noi spre înțelegerea unei perioade foarte complicate din istoria recentă a României. O carte amară (Virgil Nemoianu regretă în câteva rânduri deceniul pierdut - 1990-2000 - pentru a scrie, din perspectiva experienței sale americane, articole de ziar și cărți, complet ignorate de cei care ar fi trebuit să le
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
defectuoasă pentru că sexul este fantastic, așa cum sunt și femei care pun punct unei relații pentru simplul motiv că nu mai sunt satisfăcute sexual. Femeile sunt unice, dar toate au același buton al plăcerii: bărbații se plâng că femeile sunt prea complicate în pat și că ce-i place uneia, nu-i place alteia. Oricâte diferențe ar fi, un lucru rămâne la fel: stimularea clitorisului reprezintă cheia de a aduce Orice femeie la orgasm. Învață-l pe iubitul tău să îți atingă
Ce nu ştiu bărbaţii despre sex () [Corola-journal/Journalistic/70281_a_71606]
-
care, inclusiv pe vremea studenției mele, circulau tot felul de legende pe marginea acestui subiect. Deși are mai puțin de două sute de pagini, Fascinație este o scriere hibrid între roman și memorialistică. Sincer nu prea înțeleg de ce autorul s-a complicat inutil și nu a optat ferm între un gen sau altul. Dacă există un defect evident al acestei cărți, acesta se situează, categoric, la nivelul construcției. Romanul este "sabotat" de paginile memorialistice, care nu se potrivesc, nici ca tematică, nici
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
ceea ce nu e deloc simplu, îi rămâne de găsit o soluție de armonizare a proiectului personal cu nevoile celor din jur. Unii istorici au ales să se manifeste deopotrivă ca erudiți și ca oameni ai cetății, însă istoriografia s-a complicat enorm, impunând adesea o disjuncție de planuri. Opțiunea nu e tocmai ușoară, iar raportul dintre social și individual o problemă de neocolit în viața oricui. - În desfășurarea istoriei noastre s-au împletit două culturi, rămase de la începuturi și până în prezent
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
frutea acestora aflându-se mama căpcăună-bărbat, și are loc un viol colectiv. După ce Frumoasa va fi adusă la sentimente mai bune de Prinț (duetul lor, doar parțial reușit coregrafic, este deosebit de lung), raportul între scenă și programul de sală se complică din nou. Doi ani mai târziu, ne spune programul, după ce îi moare tatăl și Prințul devine stăpânul regatului, își «oficializează căsătoria»(?!?), după care, ne spune iar programul, pleacă la război împotriva împăratului unui ținut vecin. Noi vedem însă că mama
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
bine unui matematician-poet. Revelatorie în această privință este mirarea sa la aflarea faptului că un vagabond adăpostit în sala de curs nu cunoștea noțiunea de grup: "Oricum, este o noțiune elementară!" Dar, după cum vom vedea mai jos, situația sa se complică în urma celor dezvăluite abia în anul 2000, lucruri despre care nici Vrânceanu probabil nu avea cunoștință. Vrânceanu a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Ion Barbu, între ei a existat o relație reciprocă de admirație și afecțiune
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
defect inerent, accentuând poziția disprețuitor-detașată a autorului în raport cu personajele. Nici unul nu e tratat cu simpatie, iar cei a căror partitură trezește interesul cititorului sunt înfățișați - mai devreme sau mai târziu - în posturi compromițătoare. „Modalitatea autorului e simplă în concepție, dar complicată în exprimarea ei practică" (Davidson, 1927: 7) - iată o plastică formulare a stării de fapt a acestei cărți ce se confundă cu multe din volumele de (inexplicabil) succes ale vremii. Titlurilor deja citate, Lillian Hellman le adaugă alte două cărți
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]