10,974 matches
-
Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă cu o orientare regresivă, determinată de continuitatea deloc surprinzătoare ca asemănare cu figura lui Johann Sebastian Bach. Ambii compozitori, Wagner și Bach, realizează sinteze ale stilurilor anterioare, fiecare în termenii epocii lui, și amândoi recurg la retoric - Bach într-un mod implicit mentalității baroce, însă Wagner procedând într-un mod explicit, dată fiind această „sensibilitate” față de retoric a componentei
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
conceptuale este realizată pornind de la câteva considerente nelipsite, în opinia noastră, de o anumită importanță care le impune ca modele referențiale în noul context social-politic-artistic al începutului de secol XX. (1) În cel mai general sens posibil, creația celor doi compozitori pornește de la un context definibil ca intersecție a mai multor tendințe de reformulare a dominantelor valorice (nașterea psihanalizei freudiene, reconsiderarea legităților fizicii prin teoria relativității einsteiniene, intuitivismul bergsonian în filosofie, hegemonia marxismului în reformularea imaginii interacțiunii sociale, teoria evoluționistă darwiniană
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
coerentă a existenței. Chiar mai mult, este permanentizată însăși ideea „lipsei de temeiuri”, pe care o dezvoltă filosoful rus Lev Șestov. (2) Un al doilea set de considerente se referă la tipul de funcție pe care îl realizează acești doi compozitori, Schönberg și Stravinski, în succesiunea dialectică a generațiilor de compozitori și, implicit, a perioadelor stilistice. Iar această dialectică o putem formula în termeni de incitare-inhibare a opțiunilor pentru extrapolarea identității sau a alterității, ceea ce ar putea fi traductibil în termeni
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lipsei de temeiuri”, pe care o dezvoltă filosoful rus Lev Șestov. (2) Un al doilea set de considerente se referă la tipul de funcție pe care îl realizează acești doi compozitori, Schönberg și Stravinski, în succesiunea dialectică a generațiilor de compozitori și, implicit, a perioadelor stilistice. Iar această dialectică o putem formula în termeni de incitare-inhibare a opțiunilor pentru extrapolarea identității sau a alterității, ceea ce ar putea fi traductibil în termeni de deschidere-închidere a unui ciclu cultural în sens stilistic. Închiderea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Închiderea semnifică tendința de sinteză și decelerare (inhibare) a proceselor de transformare, acest fapt determinând privilegierea omogenității și stabilității, ceea ce ne trimite la tipologia de stil „monolitic”. Ca model referențial putem recurge la imaginea stilului „monolitic” bachian sau wagnerian, ambii compozitori realizând sinteze ale stilurilor anterioare și încheind astfel un ciclu stilistic. Nefiind relevante transformările în planul interior al creației, indiciul diferențelor implicite vieții și activității îl reprezintă criteriul geografic al deplasărilor. În cazul lui Bach este vorba despre asocierea etapelor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
definiția și imaginea stilului însuși, aflat în continuitate sau opoziție cu accepțiunile și concepțiile perioadelor stilistice anterioare. Ca referent aici ne servesc „schema” și „conținuturile” stilului beethovenian, în imaginea lui „defoliată”, însă păstrându-și integritatea prin apartenența la imaginea personalității compozitorului. Altfel spus, spre deosebire de „monolitismul” stilului bachian, cele trei „stiluri” beethoveniene se prezintă ca trei forme „variate” ale aceleiași „teme” identitare. Optica de substanță modernistă asupra concepției stilistice comportă o sumă de diferențe notabile, reformulând stilurile anterioare ca fiind integre și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stilurile individuale, ca formulare practicabilă până la sfârșitul secolului al XIX-lea inclusiv, se raportează între ele ca tipologii distincte, separate prin însăși evidența apartenenței lor la o definiție estetică și compozițională integră și constantă pe întreaga durată a vieții unui compozitor dat. Tipologiile tehnico-estetice - monodic, polifon, omofon, modal, tonal, atonal, cu corelativele („etichetele”) implicite de Ev Mediu, Renaștere, Baroc, Clasicism și Romantism - „ambalează” sau, altfel spus, fixează și, în același timp, marchează limitele de semnificare ale unui „bloc” temporal, în calitatea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
structuri stilistice. Această imagine rezistă, însă, doar până la limita despărțitoare a începutului de secol XX. Existența și activitatea de creație ale lui Schönberg și Stravinski propun și, până la urmă, impun un model stilistic radical diferit de concepțiile anterioare: Stilul ambilor compozitori reprezintă constituiri sau ansambluri stilistice compuse din mai multe „compartimente” reprezentative distincte, aliniate în ideea de catenă tipologic-temporală. În cazul lui Arnold Schönberg este vorba despre succesiunea a cinci perioade stilistice (similar etapelor / „vârstelor” beethoveniene), fiecare intitulată în conformitate cu tipologia tehnicii
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
organizare sonoră sau a tehnicii de scriitură: (a) perioada incipientă (postromantică), (b) perioada atonală, (c) perioada dodecafonică, (d) perioada serială și (e) ultima perioadă, de revenire la principiul organizării tonale. Reprezentative sunt, în esență, cele trei perioade mediene, în care compozitorul își formulează și își implementează principiile „revoluției atonale”. Activitatea componistică a lui Igor Stravinski este subdivizibilă în trei perioade, fiecare purtând ca titulatură (a) fie referirea la apartenența etnică a imagisticii și expresiei (cele trei balete ale perioadei ruse), fie
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tind către un retorism eterogen, unul similar cu starea de lucruri în Baroc, unde era vorba despre stil înalt, stil afectat, stil narativ sau expresiv etc. Mai puțin stratificat se prezintă cazul creației lui Igor Stravinski: (a) el este un compozitor modernist (aparținând modernismului muzical), (b) în interiorul modernismului perioadele creației lui se succed adoptând termeni eterogeni (spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-un corelativ geografic - perioada rusă, a doua, printr-un corelativ
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
corelativ estetic-stilistic - perioada neoclasică, și o a treia, printr-un corelativ pur tehnic - perioada atonală. Este evidentă și aici o focalizare tot mai mare, în „trepte” succesive, pe termeni cu semnificație tot mai restrânsă și mai concretă. În situația ambilor compozitori, nu mai poate fi vorba de o singură tipologie stilistică, menținută cu fidelitate și asumare pe întreaga durată a biografiei creative. Ceea ce era considerat drept stil în epoca clasicismului suportă o mutație considerabilă de la identificarea stilului individual cu stilul de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ca etapă constitutivă a creației, le corespunde la Stravinski câte un program estetic-stilistic, fiecare cu un propriu set de idealuri. Cu alte cuvinte, dacă în cazul lui Bach durata și, implicit (pentru perioada Barocului), durabilitatea stilului corespundea cu durata vieții compozitorului (adică un stil pe viață), în situația lui Schönberg și Stravinski, iar numele lor reprezintă corelativul existenței lor fizice, devine posibilă articularea mai multor concepții stilistice concatenate și eterogene ca și conținut. De abia la acest nivel al evoluției istorice
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
un argument suplimentar al importanței și utilității pe care o reprezintă tratarea sincronă a ambelor problematici, deoarece numai un asemenea tip de abordare relevă concomitența mutațiilor în planul fiecărei concepții luată separat. Devine vizibil faptul că se impun, drept canonici, compozitorii care, prin natura metodei componistice, a programului ideologic-estetic asumat și a efectelor de înrâurire pe care le-au produs, se situează fie la începutul (funcția de deschidere), fie la sfârșitul (funcția de sinteză) unui ciclu cultural sau, într-o altă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
din catalogul lui Köchel (Köchel Verzeichnis - creația lui Mozart). Webern este împușcat la vârsta de 62 de ani, Bach trăiește 65 de ani, iar Mozart moare la vârsta de 35 de ani. Putem deduce de aici că în cazul fiecărui compozitor, ca exponent a propriei „personalități” stilistice, condițiile „canonizării” impun o analiză amănunțită a factorilor particulari prin a căror convergență lucrările acestuia devin reprezentative în sens valoric. Canonizarea lui Webern imediat după moartea lui de către reprezentanții ultimei avangarde (Boulez, Stockhausen), recanonizarea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
puterea determinantă a unei personalități de a înrâuri direcția evoluției ulterioare și de a legitima alegerile făcute în calitatea lor de modele referențiale, chiar în virtutea faptului că aceste alegeri asigură un potențial conceptual explorabil pe durata mai multor generații de compozitori, iar acest fapt conferă întregii evoluții creative stabilitate, coerență și integritate ca proces temporal. Modelul valoric al creației beethoveniene este un semn pentru această primă tipologie - una a deschiderii și inițierii - la care aderă și modelui lui Schönberg: Joseph Haydn
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
beethoveniene este un semn pentru această primă tipologie - una a deschiderii și inițierii - la care aderă și modelui lui Schönberg: Joseph Haydn (1732-1809), ca inițiator al reformulării regulilor retorice ale Barocului muzical, și Franz Schubert (1793-1828), ca unul dintre primii compozitori inițiatori ai romantismului muzical. A doua tipologie, a închiderii unui ciclu stilistic (modelul bachian și wagnerian) prezintă o altă fațetă a puterii determinante, aceea de a deveni reprezentativă pentru toată evoluția premergătoare, concentrând într-o sinteză structurală-estetică de ordin superior
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
imagine deopotrivă organică și antropomorfică a succesiunii celor două etape de inițiere și încheiere a unui ciclu stilistic, putem adăuga și etapa mediană, relativ staționară și stabilă, în absența funcțiilor de închidere sau deschidere a ciclului stilistic de care aparțin. Compozitori ca Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847), Robert Schumann (1810-1856) sau Frédéric Chopin (1810-1849) sunt reprezentativi pentru forma istorică de stil intermediar, situație care în cazul Romantismului muzical chiar corespunde etapei a doua, de mijloc, a acestui ciclu stilistic. Însă concomitent cu aceste
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de cele uzuale - contextul unui proces de „comprimare” - devin observabile o sumă de caractere „comportamentale” ale stilului, inaccesibile în limitele unui alt tip de descriere. Întrebarea logică ar fi: ce se comprimă? Luând drept unitate-standard raportul între durata vieții unui compozitor și un singur stil ca tipologie care i-ar corespunde într-o viziune tradițională, observăm că, pe parcursul deplasării progresive de la o perioadă istorică la alta, numărul tipologiilor stilistice abordate pe parcursul unei singure vieți (indiferent de durata acesteia) crește într-un
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
singularul afirmativ la pluralul dubitativ, cu condiția că ne referim la datul existenței fizice a unui om. Răspunsul la această primă întrebare poate fi unul singur: este comprimat însuși timpul acordat elaborării și manifestării complete al unui stil. Durata vieții compozitorului nu mai reprezintă corelativul extinderii temporale a unui stil. Prin compresia acestui „timp stilistic”, existența artistului creator devine mai „încăpătoare” și poate „adăposti” mai multe tipologii de stiluri personale. O a doua întrebare este: cum poate fi comprimată o structură
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
suportă definiția tradițională a stilului, în niște condiții pe care aceasta nu le-a presupus și, implicit, nu le-a determinat?; (d) care ar fi modul particular și specific de abordare și utilizare a acestor stiluri tot mai comprimate de către compozitorii care le-au apelat, sau, altfel spus, cum poate fi definită relația între intuiția creativă a compozitorului și alegerea unei anumite structuri stilistice dintr-o multitudine tot mai diversificată, drept consecință a unei presiuni sau compresii tot mai mari?; și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
nu le-a determinat?; (d) care ar fi modul particular și specific de abordare și utilizare a acestor stiluri tot mai comprimate de către compozitorii care le-au apelat, sau, altfel spus, cum poate fi definită relația între intuiția creativă a compozitorului și alegerea unei anumite structuri stilistice dintr-o multitudine tot mai diversificată, drept consecință a unei presiuni sau compresii tot mai mari?; și în final: (e) cine sau ce exercită presiunea și cine sau ce generează o energie tot mai
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stilistică în canonică - ceea ce înseamnă o „transpoziție” la un statut superior și, în același timp, o „modulație” (reformulare) funcțională - determină nevoia completării nivelului structural stilistic golit astfel. Canonicitatea definind câmpul unor potențiale alegeri în plan stilistic, există două posibilități: (a) compozitorul se va conforma cu formularea deja canonizată a stilului, sau (b) compozitorul nu se va conforma, existând diverse grade ale acestei „nesupuneri”. Formularea unei concepții stilistice noi este realizată, de obicei, în planul temporal al generației următoare, însă în termeni
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în același timp, o „modulație” (reformulare) funcțională - determină nevoia completării nivelului structural stilistic golit astfel. Canonicitatea definind câmpul unor potențiale alegeri în plan stilistic, există două posibilități: (a) compozitorul se va conforma cu formularea deja canonizată a stilului, sau (b) compozitorul nu se va conforma, existând diverse grade ale acestei „nesupuneri”. Formularea unei concepții stilistice noi este realizată, de obicei, în planul temporal al generației următoare, însă în termeni deja diferiți și luând în considerare prescripțiile canonice restrictive „uzate” moral ale
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în ideea unui colaj stilistic, concepție care anulează nu doar criteriul omogenității „monolitice” sau stratificării unui stil în constituente eterogene succesive, ci desființează pur și simplu atât distanța temporală ca determinantă a locului în istoria muzicii a unei lucrări sau compozitor, cât și criteriul distanței spațiale. Dacă în cazul lui Schönberg era vorba despre trei „stiluri” diferite structurate în succesiune în interiorul unui singur stil individual și material muzical original de autor, la Berio și Schnittke devine posibilă asamblarea în concomitență a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
într-o anumită măsură tautologică) de stil polistilistic, polistilism sau polistilistică. Partea a treia din Sinfonia, celebră pentru consistența ei „multifațetată” este concepută prin alăturarea unei impresionante multitudini de citate din lucrări muzicale cunoscute, „panorama” istorică sau „panoplia” numelor de compozitori invocate întinzându-se de la Bach până la Berio însuși. Întreaga „cavalcadă” a acestor citate reprezintă, însă, doar un „etaj superior” atașat de „fluviul subteran” cu funcție de „bas continuu”, sarcină pe care o preia muzica din Simfonia nr. 2 de Gustav Mahler
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]