180,214 matches
-
cu un vis în care se amestecă Biblia, Istoria și marile romane care ne-au marcat formarea intelectuală. Aproape că nu există întîmplare cotidiană care să nu aibă corespondent în unul dintre aceste trei izvoare de înțelepciune aflate în permanentă comunicare și întrepătrundere. Formele se schimbă, culorile se contopesc, apoi se separă,pentru a se contopi din nou în alte combinații neștiute, nimic nu este clar, totul stă sub semnul relativismului și al continuei transformări. Universul lui Constantin Virgil Negoiță este
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
sau Germania până în ... Japonia), iar interesul de care se bucură și azi, nu numai în rândul "fan-ilor" săi reuniți în asociații de tipul "Amicii lui Panait Istrati", dar și printre critici și cercetători, este remarcabil. Au demonstrat-o și comunicările prezentate în cadrul Colocviului Panait Istrati - lo scrittore senza frontiere, organizat în Italia, la Accademia di Romania din Roma, cu prilejul împlinirii a șaptezeci de ani de la dispariția scriitorului. În deschiderea lucrărilor, intervențiile a doi dintre principalii organizatori (Dan Eugen Pineta
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
1978, 1996; Mediteraneo (al levar del sole), în traducerea lui Fernando Cezzi, Argo, 1993; Il bruto (Codin), în traducerea lui Goffredo Fofi, Edizioni e/o, 1998; I cardi del Baragan, în traducerea lui Gianni Schilardi, Argo, 2004 ș.a.m.d. Comunicările prezentate, în decursul celor două zile, au adus în prim plan câteva aspecte esențiale pentru înțelegerea "fenomenului" Istrati: în primul rând problematica și des invocata relație dintre autor și personajul narator (Adrian Zografi), aspectele senzaționale și romanești ale biografiei scriitorului
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
contemporaneității (Goffredo Fofi). Dintre invitații români, Sabina Măduță s-a concentrat în intervenția sa asupra prieteniei dintre Istrati și Alexandru Talex, Corina Costopol a abordat chestiunea receptării operei istratiene în Europa și pe alte meridiane, iar Monica Joița (într-o comunicare citită in absentia) a evidențiat dimensiunea "balcanică" a operei scriitorului brăilean. Numeroasele proiecții de film, ca și interesanta expoziție de fotografie realizată cu sprijinul Muzeului literaturii române din București, au contribuit la crearea unei atmosfere propice evocării scriitorului și "personajului
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
domnia sa ei nu sunt ziariști (în istorie s-a mai întâmplat ca oarecine să li se adreseze chiar cu "băi, animalule!"...), ci "cetățeni români care trebuie protejați". În sfârșit, faină treabă! Dar cine s-ar fi gândit că lipsa de comunicare de până acum a domnului președinte era blocată de o biată șuviță de păr ? Drept că a fluturat cam rebelă prin ținuturile UE, dar nici chiar așa... Să fi fost din cauza "siberianului... zefir" Washington - Londra - București, fără escală la Paris
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
sociologia literaturii. Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser, Walter Bulbst sau Robert Escarpit se străduiesc să demonstreze prin studiile lor că "opera literară este rezultatul convergenței dintre text și cititor". În ultimă instanță, opera literară este văzută ca un act de comunicare între cel care scrie și cel care citește. Orice autor care scrie un text are în minte un cititor virtual, căruia i se adresează în mod direct. Studiile de sociologia literaturii (sau sociologia lecturii) urmăreau tocmai optimizarea acestui proces de
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
între cel care scrie și cel care citește. Orice autor care scrie un text are în minte un cititor virtual, căruia i se adresează în mod direct. Studiile de sociologia literaturii (sau sociologia lecturii) urmăreau tocmai optimizarea acestui proces de comunicare. În anii '80, teoriile lui Jauss și Escarpit au dobîndit și la noi o bună circulație grație unor cărți semnate de Paul Cornea, Constantin Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a. Dar, orice s-ar spune, studiile de sociologia literaturii și de
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
anii '80, teoriile lui Jauss și Escarpit au dobîndit și la noi o bună circulație grație unor cărți semnate de Paul Cornea, Constantin Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a. Dar, orice s-ar spune, studiile de sociologia literaturii și de teoria comunicării sînt mult mai necesare societății românești de astăzi (pe cale să-și rătăcească valorile sub asaltul mass-media și al unor forme tot mai despiritualizate de divertisment) decît celei din urmă cu 30 de ani, cînd cartea reprezenta una dintre puținele șanse
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
la noi rolul unui deschizător de drumuri în această metodă de abordare a literaturii cu instrumente aparținînd sociologiei. Apariția scriitorului în cultura română este o carte interdisciplinară, care combină elemente de istorie literară cu elemente de sociologia literaturii, de teoria comunicării și chiar de sociologie pur și simplu. Leon Volovici explică circumstanțele care au făcut posibilă apariția literaturii române moderne la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Un rol decisiv în apariția culturii române moderne l-
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
se înclină tot mai hotărît înspre cartea laică" (p. 11). În paralel, pe măsură ce literatura laică începe să prindă contur, scriitorul devine tot mai conștient de misiunea sa și de dificultatea acesteia. Cercetătorul acordă o importanță cu totul specială elementelor de comunicare directă dintre scriitor și cititorul virtual. Este vorba de fragmentele metatextuale, autoreferențiale, în care, pe urmele vechilor cronicari, scriitorii epocii își căinează soarta de a fi nevoiți să se exprime într-o limbă lipsită de tradiții literare și cu o
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
apărută după anul 1976 (Adrian Marino, Cenzura în România. Schiță istorică introductivă, Editura Aius, Craiova, 2000). Or, între timp au fost publicate cărți importante vizînd perioada literară de la începutul secolului al XIX-lea, condiția scriitorului, relația scriitor-cititor, aspectele teoretice ale comunicării literare. Unele contribuții sînt amintite fugitiv în prefață (Paul Cornea, Adrian Marino, Mihai Dinu Gheorghiu, Liviu Malița, Mircea Vasilescu), dar lista este mult mai lungă și ea trebuie adusă la zi într-o carte cu pretenții științifice (re)publicată în
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
cum apare deja în poeziile scrise în exilul imediat al anilor '66-'68. Prin firea lucrurilor, Era azi, volumul semnat deja Andrei Codrescu, este nu mai puțin unitar dar mai bun. Poemele sunt mai degajate, mai prozaice, mai directe în comunicarea lor cu un cititor care are un cu totul alt profil cultural. Tema românească, ca să-i spun așa, apare deseori, fie sub semnul unor poeme dedicate revoluției române ori lui Eliade, fie prin discrete referințe. Chiar și când politicul este
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
născut în 1928) e din aceeași generație cu Vasile Vasilache și Ion Druță. În literatura de dincoace de Prut, i-ar fi avut alături, dacă aceștia mai trăiau, pe Ion Lăncrănjan și Ștefan Bănulescu. Alăturarea e numai de vârstă, căci comunicarea sau sincronizarea dintre literatura din Basarabia și literatura din România nu a existat. Au funcționat aceleași constrângeri ideologice, relaxarea s-a petrecut cam în aceeași perioadă (1965-1970), dar stilistic sau tematic e foarte greu de stabilit corespondențe sau echivalențe. Aureliu
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
și sporind în spiritualizare, îl înalță pe om la infinitul dumnezeiesc. Cu totul dimpotrivă, desfrânarea vădește o iubire egoistă de sine. Ea îl mărginește pe om la sinele egoist și îl închide cu totul față de ceilalți, împiedicând orice formă de comunicare și schimbul de bogăție ființială, pentru că, stăpânit de ea, pătimașul nu-și urmărește decât propria sa plăcere, nu dăruiește nimic celuilalt, iar de la acela așteaptă să primească numai ce-i cere dorința sa pătimașă. Iar ce dobândește este privit ca
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
inteligente ființe terestre... Dar, deodată - să fi fost vorba despre o oarecare psihoză ? Despre vreun virus din aceia rebeli care hoinăresc prin lume atacând cu parșivism tot ce întâlnesc în cale ? Să fi reintrat brusc în funcțiune ancestrala și eficienta comunicare animal-om ? Nu se știe și, probabil, nu se va ști niciodată. Cert este că pe micul ecran a apărut brusc domnul Ion Iliescu, cu figură de speriat că masele popular-pesediste nu mai vroiau să le păstorească. Îl priveam împreună cu
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
situație unică a Banatului de a conserva însemnele aulice ale unui limbaj pierdut. Știi ce era cu acel limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradiziac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
de a proiecta materia în limbaj și de a pulveriza eul. Teatrul lumii devine, astfel, un teatru al limbii. Cu cît mai consistentă lumea, cu atît mai iluzorie lumea. Realul e depășit doar prin excesul de real. Limbajul, prin pulverizarea comunicării. Dincolo de aceste excese să se găsească, oare, adevărul?! Dacă adevăr înseamnă conștiință euforică a iluziei, răspunsul e afirmativ. Oricum, adevărul nu e un dat, ci o continuă experiență (experiență a ratării lui) și un permanent exercițiu. În nici un caz, însă
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
acum trăim în el"), celibatul femeii îi este indus de către prejudecățile comunității ca o slăbire a identității de gen ("trădătoarea speciei/ sucombată pe altarul stării civile"), în fine, cultura nu face decât să mascheze, să întârzie sau chiar să întrerupă comunicarea și confruntarea cu realul dezvăluind mecanismul superficial al socializării: Nu vorbi cu mine,/ dacă nu ai cu adevărat ceva de spus; altfel/ s-ar putea/ să încep să urlu ca o fiară rănită./ Știu cât sunt de impură, de falsificată
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
din preajmă. Nici nu este prea greu, dat fiind că urechea prozatorului prinde mai mereu câte un foșnet excitant al pulpelor în ciorapi de mătase, al desuurilor ascunse și apoi expuse. E aici o specială frecvență de undă erotică, o comunicare cu și fără cuvinte, în care secretele și secrețiile fac una. Un memorabil colonel de la "Glasul armatei" își pierde cumpătul în fața farmecelor coaptei Miriam, simțind nevoia irepresibilă de a-i sfâșia bluza și dezertând rușinos, în cele din urmă, de pe
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
Flora și Constantin Răducan argumentează, împreună, un adevăr fundamental: anume acela că expresia artistică nu este nicidecum simplul reflex al unui narcisism exuberant, ci un comentariu riguros asupra unității profunde a lumii și asupra coerenței simbolice a acesteia. Cunoaștere și comunicare Dacă istoria literară poate recunoaște exact apartenența unui scriitor în funcție de limba în care scrie, indiferent care este sursa imaginarului său și care sînt resorturile genezei unui text sau altul, în cazul artelor plastice lucrurile sînt mult mai complicate. Un pictor
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
exclusiv în ambianța culturală a țării ai cărei cetățeni sînt, iată o întrebare dificilă și provocatoare în același timp. Un posibil răspuns poate fi chiar expoziția și catalogul Românii din Timoc, eveniment indispensabil pentru o mai bună cunoaștere și o comunicare mai profundă la nivel regional. Cei peste douăzeci de pictori de pe valea Timocului, mai exact din Bulgaria și din Serbia, care s-au reunit aici în virtutea rădăcinilor etnice comune sînt, în mod cert, artiști care aparțin spațiului artistic al țării
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
creierul rămâne un simbol mult prea recurent, iar divinul rămâne instabil, mai degrabă într-o poziție virtuală, niciodată abordat frontal. E mult prea egocentrică poezia Angelei Marinescu pentru a trece dincolo de pelicula mistică și a-și adjudeca un canal de comunicare religios! De altfel, într-un scurt eseu teoretic, poeta însăși vede misticul funcționând strict după regulile gândirii logice. Fugi postmoderne (Vinea, 2000) mi se pare cel mai reușit volum al poetei (în ciuda titlului inexact și care induce în eroare), ăn
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
galbeni.../ |n templul trandafirului înveți să iubești petală cu petală/ și ghimpe cu ghimpe... Altfel, nici eu nu aș fi ajuns/ un trandafir galben, petală cu petală, poem cu poem" (Occident). Adîncirea acestei sensibilități bucuroase de real duce la o comunicare cvasigenerală cu făpturile și cu lucrurile și la corolarul firesc al său, la o "fraternizare" franciscană cu ele, care e un mod de integrare în univers, spre deosebire de dezintegrarea atît de frecventă în poezia mdoernă, încît postura în cauză e subiacent
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
operează din start asupra lor înșile, riguroși, o selecție. Și e acesta meritul tău, căci fiecare se exprimă cu aplomb, își relatează cazul și își pledează cauza cu o încredere în sine pe care stilul tău amical le-o insuflă. Comunicarea ca imperativ Se se înțelege prin mediu intensiv de cultură, prin forța de a face societate a faptului literar, prin sarcinile limbajului și comunicarea ca imperativ am citit într-un dialog condus documentat de Iolanda Malamen și susținut punct cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
își pledează cauza cu o încredere în sine pe care stilul tău amical le-o insuflă. Comunicarea ca imperativ Se se înțelege prin mediu intensiv de cultură, prin forța de a face societate a faptului literar, prin sarcinile limbajului și comunicarea ca imperativ am citit într-un dialog condus documentat de Iolanda Malamen și susținut punct cu punct de poetul Bogdan Ghiu în nr. 102 al aceleiași Ziua literară. Săptămânal al U.S.R., supliment gratuit ce apare în patru pagini mari în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]