5,493 matches
-
unor tăblițe de lut sfărâmicioase. Iar poezia începe acolo unde emoția a atins maxima temperatură a intensității sale, condiție absolută ce trebuie îndeplinită dacă vrem să-i simțim prezența. E o trezire A sensibilității și LA sensibilitate, pentru a deveni comuniune întru emoție. În absența acestei emoții care precede și depășește mesajul, nu se pot realiza nici dimensiunea existențială, nici cea morală, nici cea istorică, nici cea estetică. Sigur, construcțiile artistice vizuale, muzicale, recitative sau hibride dau și sentimentul pedagogic al
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
folos: diversitatea. Intensitatea, în prezența și în înteriorul emoției autentice, devenită una singură, aceeași, la cel care o propune și la cel care o preia, deschide singurele canale prin care acest mister poate fi comunicat și împărtășit, în mesaj și comuniune. Nu are importanță dacă emoția e colorată cu ardoare patriotică, sau cu mutismul plânsului de doliu, cu exuberanța unei iubiri ce se sufocă în propria ei fericire, cu sentimentul de abjecție repudiată sau cu abstracta etajare de «sentimente» ale inteligenței
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
Și iar trebuie să spunem că nimeni nu știe precis ce este onestitatea emoției. Dar aproape cu toții ne dăm seama când lipsește această onestitate sau când este doar o infirmitate a sincerității, când nu se mai instalează acel mediu de comuniune prin emoție, singurul care îi îngăduie și stingerii personale să-l accepte pe «dincolo» luând de «aici» un mugur de metaforă - lumina devenită întunericul ei. Este învățătura orfică eminesciană a morții, prezentă deja în misticismul solar grec dar și în
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
pentru autoare cu cât vine de la el, eminent om de carte, istoric literar și editor. Vorbește acolo despre orizontul larg intelectual al autoarei, despre „spațiul danubian” din care provine, ilustrat de personalități pentru care d-na Cogălniceanu manifestă o reală „comuniune spirituală” și a căror imagine o îmbogățește prin noile documente oferite. Poate că acest sentiment al „comuniunii”, adaug eu, o conduce pe d-na Cogălniceanu către unele inflamări stilistice dar important este ce anume ne aduce la cunoștință. A întreprins
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
despre orizontul larg intelectual al autoarei, despre „spațiul danubian” din care provine, ilustrat de personalități pentru care d-na Cogălniceanu manifestă o reală „comuniune spirituală” și a căror imagine o îmbogățește prin noile documente oferite. Poate că acest sentiment al „comuniunii”, adaug eu, o conduce pe d-na Cogălniceanu către unele inflamări stilistice dar important este ce anume ne aduce la cunoștință. A întreprins cercetări în spații încă neumblate ale istoriei literare sau umblate puțin. A scotocit arhivele, bibliotecile brăilene și
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
moarte și păcat la adevăr și viață, informează Mediafax. Papa, care va împlini vârsta de 85 de ani la 16 aprilie, era vizibil obosit și concentrat. Suveranul pontif trebuie să realizeze cele trei taine ale botezului, confirmațiunii (mirungere) și primei comuniuni (euharistie) pentru opt catehumeni adulți, trei bărbați și cinci femei, de naționalitate germană, italiană, albaneză, turkmenă, americană, slovacă și cameruneză.
Papa Benedict al XVI-lea a deschis slujba de Înviere în Bazilica Sfântul Petru () [Corola-journal/Journalistic/58459_a_59784]
-
sigur. III Nici Regele, cu care îmi împart celula, nu se scapă defel către Pobjoy. De fapt, Regele nu suflă nimănui despre nimic, Regele parcă nici n-ar mai fi, veșnic preocupat cum e să își dedice timpul tăcutei sale comuniuni cu îngerii. Fapt pentru care îi sunt recunoscător. Altfel, e un om remarcabil - Regele. O prezență copleșitoare, insinuantă. Te-nghesuie din toate părțile, se lipește peste tot de tine. Uneori mă gândesc la el ca la o mâzgă care se
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
Astfel evocarea e cea care creează subiectivitatea și activitatea subiectului.“ (p. 20) Și astfel, grație funcției reflexive a conștiinței, omul are trei mari nevoi: 1) tendința de a se smulge din actualitatea imediată; 2) voința de valoare; 3) voința de comuniune în valori. În concluzie, nu există valoare fără viață sprituală, și nici spirit fără viață socială, menirea omului fiind să transmită semenilor conținuturile sale de conștiință. Urmează și comentariul lui Maxim Danciu: „Toate aceste resorturi psihologice sînt analizate de Sperantia
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o constantă în antropologia religiei observația că omul care depășește pe verticala spiritului gradul obișnuit de înțelegere și de comuniune cu Creația se manifestă prin (su)rîs. Cel ce știe să surîdă locuiește întru generozitatea pe care numai spiritualitatea cristică integrală o poate conferi.“ (p. 12) Autorul nu surîde și nici nu rîde, ci cercetează curios deșertăciunile cetății sau ale
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
nu e străină de o asemenea modalitate. Un suflu existențial pătrunde frecvent în text, spulberînd praful clișeelor, al limbajului didacticist ori scientizant de pe suprafața operelor, proiectînd pe ele imaginea omenească a celor ce le-au produs, într-o atmosferă de comuniune biografic-critică. Metodologul (fie și lipsit de scorțoșenie) nu rezistă ispitei de a-și urmări eroii aventurii sui generis pe care o presupune istoria în cauză, așa cum apar în marginea textelor ori chiar prin intermediul acestora. Romancierul aplică definiții ultraconcentrate, aidoma unor
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
caterisirii publice. Greșeala lui Dawkins e că judecă religia dinlăuntrul teoriilor cognitive, de parcă scopul suprem al religiei ar fi cunoașterea universului. În realitate, dogmele nu au rostul de a explica lumea, ci de a le da oamenilor un sentiment de comuniune pe bază de ritualuri. Altminteri, credința e o soluție de consolare cuvenită amărîților lumii, detaliu greu de susținut în fața milioanelor de oameni de știință care cred în Dumnezeu. De fapt, Dawkins cere religiilor să se comporte ca niște sisteme științifice
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
pe creștini să "răspundă răului cu bine", relatează AFP, potrivit Mediafax. Papa a mulțumit tinerilor libanezi care au scris meditațiile și a amintit de călătoria lui Benedict al XVI-lea în Liban Liban, comentând: "am văzut atunci frumusețea și forța comuniunii creștinilor acestui Pământ și a prieteniei cu atât de mulți dintre frații noștri musulmani și cu mulți alții". "Nu vreau să adaug mai multe cuvinte. În această noapte un singur cuvânt trebuie să domine, cel al Crucii însăși. Crucea lui
Papa Francisc a salutat ”prietenia multora dintre frații noștri musulmani” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56537_a_57862]
-
rarefiată, ea se retrage în imaginile concrete ale musculaturii virile, precum în pictura clasică înfățișînd personaje evanghelice, pe care lumina sacră, lacrimile o pun în valoare ca pe-o mărturie a umanității reale. Neputîndu-și suprima limbajul, arta îl „dezinfectează” întru comuniune mistică. Omul și Creatorul său stau față-n față, cel dintîi pregătindu-se „a vorbi pe dinăuntru”, adică a-și înfățișa legătura cu cel de-al doilea. Și la urma urmei cum s-ar putea opera o distincție netă între
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
exterioară, își întipărește esența grație unui cod aparte. Cuvintelecheie ale etosului romantic sînt sinonime cu exagerarea: exuberanță, extaz, extremă și extravaganță, iar alături de ele: entuziasmul, tensiunea, vibrația, toate mergînd spre unirea mistică. Romanticii vor dezgrădiri în vederea contopirii, vor depășiri în vederea comuniunii, și nimic nu le displace mai mult ca definițiile seci, convențiile tari și clasificările migăloase. De aceea, în pielea unui romantic se ascunde un mistic care a îmbrăcat haina virtuozității dialectice. Și indiferent dacă virtuozitatea aceasta se exprimă în versuri
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
Dan Hăulică Peste continente Maliție, un grăunte sprinten, dar și comuniune încorporîndu-ne firesc vieții umile, fără vreun dizgrațios, - asemenea componente sufletești se aflaseră puse laolaltă, voluntar proiectate într-o emblematică întruchipare ce devenise sigla favorită a lui Max Ernst. Laplop, așadar, - cum îi plăcuse meșterului să-și numească ficțiunea - concentra culminant
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
să-și mărturisească „ideea centrală”, care este „boala Atenei, boala de Atena”, mai presus de indivizii concreți. Luna exercită o mare influență asupra elementului acvatic („Nu uita torpoarea luminii de lună” - p. 201), ca mentor al personajelor (larvare!) în făgașul comuniunii (aparente, doar, fiindcă gașca se destramă curând, spre a-i lăsa să persevereze doar pe cei pregătiți), încât drumul poate fi și descifrat și ca unul dinspre depravare spre iubire, de la lună spre soare. După cum Salomea renaște într-o ipostază
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
de abandon asemănător transei. Din întîlnirea acestor variabile iese miracolul sau dezastrul unui concert, adică starea lui de excepție, și indiferent că e bun sau rău, un concert e un episod irepetabil, o liturghie ireversibilă, al cărei sens stă în comuniunea publicului cu orchestra. Izbînda unui concert stă în lepădarea participanților de ego-ul personal, într-o topire de care își vor aduce apoi aminte ca de un deliciu colectiv. Pentru Celibidache, conștiința cu care trăiești un concert e aceeași cu cea
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
esențializată și inefabilă a transcendenței, spre un decor sacru ce mizează pe verticalitate, centralitate, amplitudine spațială și deschidere. Ilustrative, în acest sens, sunt enunțurile privitoare la dinamica rugăciunii, ca formă de armonie cu Înaltul, ca modalitate de asumare a unei comuniuni, necesare, cu transcendentul, prin perseverență și o bună „așezare” în lume: „Pentru cine are fie si o minima experiența a rugăciunii, un anumit tip de «jenă» prost plasată e un sentiment frecvent. Cum pot îndrăzni să mă rog, dintr-o dată
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
a gândi și interpreta parabolele biblice sunt și aserțiunile privitoare la ascultare, la autoritate și smerenie: „Evident, recunoașterea unei autorități exterioare sinelui propriu seamănă a «cedare de suveranitate». Ceea ce câștigi e însă mai prețios decât ceea ce pierzi. Câștigi o vindecătoare comuniune cu autoritatea care «te umbrește». În spațiul evanghelic, umbra (schia) e altceva decât întunericul (skotos, skotia). Ea poate fi efectul unei revărsări de har, al unei iradieri benefice. Capacitatea de a umbri (episkiazo) terapeutic e apanajul autorității care a trecut
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
un repertoar de concepte vicioase ale lumii de azi, un fel de dicționar de concepte viciate de însuși modul de funcționare al acestei lumi. Și cum funcționează ea? Reticular, rizomatic, disipativ, prinsă întro vastă rețea de încrengături, capilare, dendrite, conexiuni, comuniuni, simbioze. Mă gândeam că ar trebui să scriu nu doar despre diversitate, ci și despre diferență și unicitate. N-aveam cum să scap din vedere o «semanaliză» a prezenței, un posibil discurs despre spectacol constituit în afara artelor spectacolului. Apoi ar
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
superficiale (Dumitru Stăniloae, Națiune și Creștinism, pag. 119). „Dumnezeu nu mă va răsplăti pentru modul cum am știut să mă desfac de comunitatea firească În care mi-a fost dat să trăiesc, ci după modul În care am afirmat această comuniune, cu voința și cu iubirea mea creștină. Dumnezeu privește pe om nu În izolarea lui, ci ca membru al unei comunități mai largi, privește propriu-zis comunitățile și, prin ele, face părtaș pe om de har și mântuire. și Întrucât comunitățile
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
în familiile și în comunitățile lor limba română chiar, uneori, cu prețul înfruntării multor greutăți și ostilități. Avem datoria de a păstra și de a cultiva limba română ca fundament al spiritualității și al culturii noastre pentru că ea reprezintă expresia comuniunii și a solidarității de destin prin care noi, ca popor, ne afirmăm propria noastră identitate în lume. La mulți ani, români, la mulți ani, vorbitori ai limbii române!" Vezi și: Ce mesaj a transmis Victor Ponta de Ziua Limbii Române
Băsescu, de Ziua Limbii Române: Mesaj pentru "30 de milioane de vorbitori" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35572_a_36897]
-
erau de la Octavian Paler, Ana Blandiana și Mircea Zaciu, fie de la Buzura, Bedros Horasangian și Grigore Zanc... Mda. Ne încălzeam împreună. Frigul comunitar, foamea solidarizantă, ura ca liant. Cu toții trăiam săptămâni de-a rîndul pentru o seară de petrecere, dezinhibare, comuniune și uitare de sine. După cum s-au făcut pretutindeni și dintotdeauna revelioanele între prieteni - fiecare aducând pe masa gazdelor ce mâncăruri se pricepea mai bine să facă acasă - la fel veneam noi ca furnicile, fără pic de rușinare, cu platourile
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
revoltă mocnită a poetului evlavios. Alcătuit simplu, din două catrene concepute în antiteză, acuză în primul pierderea credinței într-o lume atee („A ridicat păcatul neagra-i labă / O-nmoaien scârna aurului greu”), iar în al doilea reiterează crezul poetic al comuniunii cu divinitatea prin revelație și extaz („Și-n orice poezie, cât de slabă, / Să- nchid un tainic strop de Dumnezeu”). Se pare că anchetatorii n-aveau știință despre prozele voiculesciene impregnate de magism, dintre care cel puțin Lobocoagularea prefrontală putea
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
-i cu legile împărătești 27. A combătut pe ereticii arieni, marcioniți, iar pe unii dintre ereticii macedonieni i-a convertit la ortodoxie. Datorită Sfântului Ioan Gură de Aur, Bisericile din întreg imperiul, oarecum separate din cauza problemei lui Paulin, au reluat comuniunea unele cu altele 28. În timpul acesta, Sfântul Ioan a continuat săși scrie și predicile și comentariile sale. Tot în calitate de arhiepiscop al Constantinopolului, Ioan a aplanat unele conflicte între împărat și oficialii săi, în special în probleme foarte importante; a intervenit
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]